Igiena. Definiţii şi obiectul de studii.

Scurt istoric în
dezvoltarea igienei ştiinţifice experimentale. Principiile
normări igienice. Reglementarea de Stat a cerinţelor
igienice.
 Planul lecției:
• Igiena ca ştiinţă, obiectul şi conţinutul. Locul şi rolul igienei în sistema ştiinţelor
medicale.
• Noţiune de “igienă”, “sănătate”, “sănătate publică”, “ecologie”, ”profilaxie”.
Profilaxia primară, secundară, terţiară.
• Rolul ştiinţei igienice în prognozarea sănătăţii populaţiei şi asanării mediului.
Caracteristica etapelor de dezvoltare a igienei.
• Metodele de investigaţie igienică.
• Mediul ambiant şi sănătatea. Influenţa factorilor mediului ambiant asupra sănătăţii.
• Normarea igienică – noţiune. Principiile de stabilire a normelor igienice. Obiectele
supuse normării.
• Acţiunea minimă biologică. Noţiune de acţiune combinată, concomitentă,
complexă.
• Reglementarea de Stat a cerinţelor igienice.
Ce este igiena?
IGIENA
• este o ştiinţă medicală care studiază
factorii mediului ambiant, influenţa lor
asupra sănătăţii omului;
• elaborează măsuri de asanare, normative şi
legi sanitare, menite să fundamenteze un
mediu igienic optim de viaţă şi de muncă.
 Igiena:
• ramura ştiinţelor medicale care se ocupă cu păstrarea şi
promovarea sănătăţii oamenilor, a colectivităţilor
umane; ea este o disciplină de importantă a medicinii
preventive, profilactice şi în acelaşi timp o disciplina de
bază a medicinii colectivităţii.
Igiena din greacă higieinos – dătătoare de sănătate
 Conform organizaţiei Mondiale a
Sănătăţii (OMS) sănătatea este:
• o bună stare fizică,
• mentală
• şi socială
şi nu numai lipsa boli sau a infirmității.
 Sănătatea publică reprezintă:
• ansamblul cunoştinţelor, deprinderilor
şi atitudinilor populaţiei
• orientate spre menţinerea şi
îmbunătăţirea ei.
Factorii ce influenţează asupra
organismului uman:
• factori genetici (interni)
• factori mediului extern
Către factorii mediului extern se referă:
Factori fizici Factori chimici Factori biologici

• Presiunea • aer, • Microorga-

atmosferică • apă, nisme,
• temperatura, • sol, • protozoare,
• radiaţia solară, • produsele • virusuri,
• câmpurile alimentare • helminţi
electromagnetice,
• zgomotul,
• vibraţia
Sarcinile igienei

Prevenirea îmbolnăvirilor în stadii încipiente;

Menţinerea şi fortificarea sănătăţii;

Sporirea capacităţii de muncă;

Elaborarea măsurilor profilactice pentru
prevenirea influenţei negative a factorilor mediului
extern;
Elaborarea normativelor regulilor sanitare;

Elaborarea bazelor ştiinţifice pentru

supravegherea sanitară curentă şi preventivă.
Igiena este o ştiinţă multilaterală şi diferenţiată.

Igiena
alimentaţiei

Igiena Igiena
radiațiilor muncii
Igiena
generală

Igiena mediului Igiena copiilor şi

adolescenţilor
 Factorii care influențează organismul:

sanogeni patogeni

au acțiune
au acțiune benefică asupra
nefavorabilă asupra
organismului, contribuind
organismului și duc la
la menținerea și
alterarea stării
fortificarea sănătății.
sănătății.
După gradul de influență asupra organismului factorii de risc au fost clasificați în:

1) modul de viață nesănătos – supraalimentația, fumatul,

folosirea drogurilor, alcoolizarea, abuzul de medicamente,
modul de viață sedentar;

2) factori biologici – ereditatea și predispunerea personală;

3) mediul ambiant nefavorabil, condițiile climaterice
nefavorabile, poluarea intensă a aerului, schimbări ale
condițiilor climaterice, expunerea excesivă la razele solare
etc.;
4) factori de risc legați de asistența medicală –
incompetența profesională, asistența medicală tîrzie;
 Ecologia
este știință care se ocupă cu:
• studiul relațiilor dintre
organisme și ambianța lor,
• la nivel de individ, populație
sau comunitate.
Igiena reprezintă baza
ştiinţifică a profilaxiei.
 Profilaxia
• cuprinde cunoştinţele teoretice şi măsurile
practice (economice, sociale, culturale şi
sanitare),
• care contribuie la menţinerea sănătăţii oamenilor
• şi la prevenirea îmbolnăvirilor sau a
complicaţiilor lor.
(H.Straus)
 Profilaxia primară

•  are ca scop prevenirea îmbolnăvirilor prin combaterea

factorilor de risc generaţi de ecosistemele umane.
• Măsurile profilactice cuprind evaluarea efectelor
exercitate asupra organismului uman de factori fizici,
chimici sau biologici, prezenţi în mediul ambiant cum
sunt poluanţi ai aerului, apei, alimentelor, solului,
circulaţia rutieră, stresul, obiceiurile alimentare etc, toţi
aceştia fiind consideraţi factori de risc în "bolile
civilizaţiei contemporane".
Profilaxia secundară are ca obiective:
a) depistarea afecţiunilor în stadii incipiente,
timpurii, a stărilor premorbide;

b) prevenirea agravării şi complicaţiilor bolii,

scurtarea duratei îmbolnăvirilor;

c) prescrierea unor regimuri igienice de viaţă şi

regimuri dietetice atât convalescenţilor, cât şi
celor vindecaţi, pentru a evita recidivele.
Profilaxie terțiară - măsuri profilactice
care cuprind recuperarea funcţională şi
socială a bolnavilor cu anumite
invalidităţi.
Metodele de cercetare folosite în
igienă se împart:

II.Metodele de
cercetare a reacției
I.Metode de cercetare
organismului la
a factorilor de mediu
acțiunea acestor
factori:
Metode de cercetare a factorilor de mediu

1) observația sanitară = supravegherea igienică (descrierea,

avertizarea sanitară). O descriere a obiectului de față.

2) metodele organoleptice - depind de acuitatea organelor de simț a

cercetătorilor, care ne dau precis date despre starea obiectelor, dar
nu și cantitatea.

3)metodele de laborator, începînd cu metodele fizice, ca

determinarea temperaturii, umidității etc.

4)metodele chimice - determinarea componentei chimice a

substanțelor.

5) metodele biologice – cercetările microbiologice, parazitologice

etc.
Metodele de cercetare a reacției organismului la acțiunea factorilor de mediu:
1) metode fiziologice - se folosesc la manifestările funcționale ca răspuns
la modificările mediului;

2) metode clinice și de laborator pentru aprecierea dereglărilor ce se produc

în organism sub acțiunea factorilor nocivi;

3) metode epidemiologice - cercetarea fenomenelor morbide care au un

caracter de masă cu scopul de a indica mijloacele de combatere și
profilaxie

4) metode statistice – se folosesc la studierea structurii și dinamicii stării

de sănătate;

5) metode experimentale – stabilirea normelor sanitare și mai ales a

concentrațiilor maximal admisibile a substanțelor.
• Normarea igienică trebuie să asigure un
nivel al factorilor nocivi în limitele
inofensive pentru organism.
• Normativul igienic prevede limitele strict
determinate ale factorului mediului care
acționează în mod optim sau este cel
puțin inofensiv pentru activitatea și
sănătatea persoanei sau a populației.
Teoria normării igienice este bazată pe:

principiul de
principiul de
diferențiere a principii
garanție al
concentrațiilor complexe
sănătății
maximal admisibile
Obiectivele supuse normării:

1. Concentrațiile maxime admisibile ale componenților

chimici nocivi din aer (atmosfera localităților, încăperilor,
zonelor de producție) sol, apă, alimente.

2. Nivelele și dozele maxime admisibile ale factorilor fizici

antropogeni: praful, zgomotul, vibrațiile, cîmpul
electromagnetic, radiația ionizantă etc.

3. Parametrii aptimi și admisibili ai microclimei, iluminatului,

radiației solare și ultraviolet, presiunii atmosferice ș.a.

4. Componența optimă și admisibilă a rației alimentare, apei

potabile.
• Acțiune minimă biologică reprezintă acțiunea
factorului asupra organismului ce implică modificări
fiziologice și biochimice cu caracter adaptiv.
• Acțiunea mai multor factori nocivi de același gen poartă
denumirea de acțiune combinată.
• Acțiune de îmbinare a mai multor factori de risc de
natură diferită poartă denumirea de acțiune
concomitentă.
• Acțiune complexă reprezintă pătrunderea toxicului în
organism pe diferite căi.
Pentru a realiza măsurile igienice stabilite este necesar de a respecta legislația normativă în vigoare.

Serviciul îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu

prevederile Legii nr. 10- XVI din 03.02.2009 privind
Supravegherea de Stat a Sănătăţii Publice, cu
prevederile Constituţiei Republicii Moldova, legilor şi
hotărîrilor Parlamentului, ordonanţelor, hotărîrilor şi
dispoziţiilor Guvernului, regulamentelor sanitare,
actelor normative ale Ministerului Sănătăţii şi ale
tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este
parte.
 Bibliografie:

• R. D. Gabovici, S.S.Poznanschi, G.X. Şahbazean, Igiena,

Chişinău, Lumina, 1991.
• S. Mănescu, S.Dumitrache, M.Cucu, Igiena, Bucureşti, 1996.
• G.Ostrofeţ, L.Groza, L.Cuzneţov, Igiena, Chişinău, 1994.
• G.Ostrofeţ, Curs de igienă, Chişinău, 1998.
• Legea nr. 10- XVI din 03.02.2009 privind Supravegherea de Stat
a Sănătăţii Publice
• http://www.sanatatea.com/pub/mediu/1422-obiectul-scopul-
sarcinile-si-importanta-igienei-ca-disciplina-de-baza-a-medicinei-
profilactice.html#sthash.vcn4clkJ.dpuf
Vă mulțumesc pentru atenție!