DETERMINAREA

GRUPELOR DE SÂNGE
CORICIUC ANICA MINODORA
 Istoric
 1628 - medicul englez William Harvey, definirea modelului de transfuzie sanguină.
 Prima transfuzie la om a fost efectuată cu sânge de oaie, în anul 1667, de către Jean
Baptiste Denis, medicul lui Ludovic al XIV-lea
 Cercetătorul James Blundell a fost primul care, în secolul al XIX-lea, a demonstrat
că transfuzia trebuie realizată doar între oameni.
 Prima transfuzie de la om la om finalizată cu succes de către medicul Philip Syng
Physick , denumit și „părintele chirurgiei americane”.
 1901-Medicul austriac Karl Landsteiner a conturat sistemul ABO al grupelor de
sânge
 Karl Landsteiner a primit premiul Nobel pentru Medicină în anul 1930. Este
important să precizăm că împreună cu colegul său american, Alexander Wiener,
Landsteiner a descoperit sistemul Rh (1940)
 Noțiuni generale

 La om au fost identificate 26 sisteme de grup sanguin cu 228

antigene; un sistem de grup sanguin consta din unul sau mai
multe antigene guvernate de o singura gena sau de un complex de
doua sau mai multe gene strans legate intre ele.
 Exista trei gene alele in sistemul ABO (A, B si O) cu transmitere
mendeliana; A si B sunt alele codominante, iar O este o alela
recesiva. Aceste trei gene determina patru fenotipuri: A, B, AB si
O, indivizii cu fenotip A sau B putand fi heterozigoti (AO,
respectiv BO) sau homozigoti (AA, respectiv BB). 
 Introducere

 Sistemul de grupe sanguine ABO are la bază pe existența a două aglutinogene,

notate A și B și două aglutine specifice: α (anti A) și β (anti B).
 Landsteiner este cel care a remarcat o regulă a excluziunii reciproce, astfel că
indivizii care prezintă pe eritrocite un anumit aglutinogen nu au niciodată în
plasmă aglutina omologă.
 Un individ poate dispune de unul, ambele sau de niciunul dintre aglutinogene.
Întotdeauna în plasmă există aglutine corespunzătoare aglutinogenului care
lipsește, iar când sunt prezente pe eritrocite atât aglutinogenul A cât și
aglutinogenul B.
 Recomandari pentru determinarea
grupului sanguin
 • inaintea unei transfuzii;
• inaintea unei proceduri invazive sau chirurgicale potential asociate cu
complicatii hemoragice care ar putea necesita transfuzii;
• monitorizarea imunohematologica antepartum si postnatala a mamei si
copilului;
• la donatorii de sange;
• pentru compatibilitatea de grup ABO in transplantul de rinichi si inima.
 Recoltarea
 Pregatire pacient  – nu este necesara o pregatire prealabila; sunt utile
informatii asupra unor tratamente perfuzabile cu solutii macromoleculare
efectuate premergator determinarii, transfuzii in ultimele 120 zile, boli
infectioase cu germeni Gram negativi cu/fara septicemie, boli maligne
(carcinom, limfom, mielom).
 Specimen recoltat – a) sange capilar din pulpa degetului; b) sange venos.
 Recipient de recoltare – b) poate fi : - vacutainer fara aditivi, cu/ fara clot
activator, cu/ fara gel separator (capac rosu sau galben) ; - vacutainer cu EDTA
( capac mov) ; - vacutainer cu citrat de Na (capac bleu)    .
 Cantitate recoltata – b) cat permite vacuumul.
 Cauze  de respingere a probei – specimen puternic hemolizat.
 Stabilitate proba – testul se efectueaza imediat, daca acest lucru nu este
posibil, proba se pastreaza 48 ore la 2-8°C.
 Metode de determinare
 Metoda de determinare  Beth-Vincent– metoda directa/globulara (Beth-Vincent) de
determinare a grupului sanguin ABO utilizand seruri anti-A, anti-B si anti-AB,
 Metoda Simonin pune in evidenta aglutininele din serul de cercetat cu ajutorul
antigenelor eritrocitare din eritrocitele test.
 Aceasta metoda identifica in serul pacientului prezenta anticorpilor specifici anti-A,
anti-B sau anti-AB, folosind antigene corespunzatoare cunoscute de grup sangvin
umane A, B si AB, aflate pe suprafata membranei hematiilor.  
 Determinarea factorului Rh: Factorul Rh(D) este un aglutinogen eritrocitar care se
pune in evidenta prin fenomenul de aglutinare, daca eritrocitele sunt puse in contact cu
un ser ce contine anticorpi omologi lui, respectiv anticorpi anti- D, utilizând ser anti-D
 Principalele grupe sangvine

Grupa Grupa Aglutinogen Aglutine

(Landsteiner) (Jansky) (antigen) (anticorpi)
O I -nu are α și β
A II A β
B III B α
AB IV A și B -nu are
 Sistemul Rhesus (Rh )

 Sistemul se numește Rh datorită faptului că s-a descoperit prima dată la

maimuța Macaccus Rhesus când s-a constatat faptul că că eritrocitele maimuței
aglutinează eritrocitele a 85% dintre oameni. Astfel, s-a descoperit prezența
unui antigen comun maimuțelor și oamenilor și a fost denumit antigen D.
 Termenul de Rh pozitiv și Rh negativ se referă la prezența sau absența
antigenului D de pe globulele roșii. Indivizii care nu prezintă antigenul D pe
hematii pot să producă un răspuns imun dacă sunt transfuzați cu hematii ce au
acest antigen D sau femeile gravide pot produce anticorpi anti-D dacă sunt
expuse la acest antigen în timpul sarcinii.
 Sistemul Rh este de un interes clinic semnificativ în medicina transfuzională și
în obstetrică datorită imunogenității considerabile ale antigenelor sale și în
special antigenului D.
 Definire termeni

 a) donare autologă înseamnă sânge și componente sanguine colectate de la un individ,

cu unica intenție/scop de terapie transfuzională autologă ulterioară sau alte terapii,
aplicate aceluiași individ;
 b) donare alogenică înseamnă colectarea de sânge și componente sanguine de la un
individ, cu intenția/scopul de a le transfuza unui alt individ, pentru utilizarea în
dispozitive medicale sau ca sursă de materie primă pentru obținerea de produse
medicale;
 Definire termeni
 Recoltare de sânge- o unitate de sânge total de 450 ml +/-10% într-un sistem
de pungi(material biocompatibil, apirogen, permeabil schimburilor gazoase)
 Preparare- obținerea de componente sanguine pentru utilizare terapeutică
 Conservare- păstrarea în condiții optime(temperatură,timp,etc,pe tip de produs)
 Control biologic- Testarile biologice obligatorii pentru fiecare donare de sange, in
conformitate cu exigentele Directivei 2002/98/CE si cu reglementarile nationale, sunt:
 a) Grupaj ABO si Rh D;
 b) Ag/Ab anti-HIV 1 si 2;
 c) Ag HBs;
 d) Ag/Ab anti-HCV;
 e) Ac anti-HTLV I/II;
 f) Diagnosticul serologic al sifilisului;
 g) ALT (alanin-amino-transferaza);
 Componente sanguine homologe

 a)sânge total - unitate adult;

 b) sânge total deleucocitat - unitate adult;
 c) concentrat eritrocitar resuspendat;
 d) concentrat eritrocitar sărăcit în leucocite resuspendat;
 e) concentrat eritrocitar deleucocitat resuspendat;
 f) concentrat eritrocitar de afereză deleucocitat resuspendat;
 g) concentrat trombocitar standard
 Componente sanguine homologe

 h)concentrat trombocitar de afereză deleucocitat;

 i) concentrat granulocitar de afereză;
 j) plasmă proaspătă congelată din sânge total;
 k) plasmă proaspătă congelată de afereză;
 l) crioprecipitat;
 m) plasmă proaspătă congelată decrioprecipitată
 Componente sanguine autologe

 a)sânge total;
 b) concentrat eritrocitar resuspendat;
 c) plasmă proaspătă congelată din sânge total;
 d) plasmă proaspătă congelată de afereză;
 e) concentrat eritrocitar de afereză.
Reguli de compatibilitate ABO pentru transfuzia uzuală de: sânge total
(ST) , concentrație eritrocitară (CER) și plasmă proaspătă congelată
(PPC)

Grupa Transfuzie Transfuzie

Transfuzie ST
sanguină CER PPC
O O O O, A, B, AB
A A A,O A,AB
B B B,O B, AB
AB B AB, B, A, O AB
 Indicații clinice pentru componentele
sanguine labile
 Scopul transfuziei de componente etritrocitare este de a realiza o administrare
suficientă de oxigen către organe şi ţesuturi. Transportul insuficient de oxigen poate fi
cauzat de o pierdere acută, intermitentă sau cronică de sânge, a unei boli care
afectează producţia de celule roşii şi / sau a hemoglobinei sau altor boli care
afectează sistemele cardiovascular şi respirator.
 Nu există niciun acord general cu privire la momentul în care ar trebui să se
administreze transfuzia sau cu privire la obiectivele optime (privind hemoglobina
sau numărul de celule roşii) ce trebuie obţinute. Mai mult decât atât, nivelul necesar
de hemoglobină pentru a menţine oxigenarea suficientă a organelor şi ţesuturilor
variază considerabil în funcţie de pacient şi de diferite situaţii clinice.
Victoria Hălmagi, Cristina Bichi, Pași importanță în siguranța
transfuzională, Edit Mirton, Timișoara, 2015