Tulburarea de stres post-traumatic

Bejinaru Florina-Roxana
1511 H, AMG I
Tulburarea de stres post-traumatic

-tulburare anxioasă severă ca urmare a expunerii

individului la orice fel de eveniment ce poate
avea ca urmare trauma psihologică
-creierul suferă un șoc și nu mai e capabil să se
reseteze după o traumă, trecând astfel ”pe
pilot automat”, făcându-și propriul mod de
autoapărare.
Informatii generale
− apare după trairea unor evenimente personale
marcante: viol, tortură, martor la omucidere sau
amenințare cu omuciderea, accidente rutiere;
− copiii și bătrânii au risc mai crescut, iar femeile au
risc dublu după expunerea la traume;
− se dezvoltă la aproximativ 20% din cazuri;
− Volumul hipocampului(stochează amintiri și
reglează emoții) e mai redus;
− alți factori de risc: copilărie traumatică,membrii ai
familiei cu tulburări psihice, propria tulburare pihică.
Simptome ale PTSD
 Amintiri recurente de la eveniment, vise sau gânduri intruzive;
 Anxietate;
 Izolare față de societate;
 Evitarea a ceea ce ține de eveniment sau dificultatea de a-l
rememora;
 Tulburări de somn;
 Fuga de realitate;
 Ieșiri agresive fără motiv;
 Reacții exagerate la factori cu aparență bruscă;
 Depresie;
 Hipervigilență;
 Uneori ștergerea memoriei.
Factori de risc

 Caracteristici individule;
 Tulburări de personalitate;
 Patologie preexistentă;
 Intensitatea traumei.
Diagnosticare

Medicul specialist, în urma discuției cu

pacientul, poate stabili diagnosticul de
sindrom de stres post-traumatic, ținând cont
de:
 Prezența unei situții traumatice în anamneză;
 Întoarcerea permanentă la trăirile legate de
circumstanțele traumei;
 Visele și coșmarurile avute pe tema traumei.
 Diagnosticare
(continuare)

Uneori simptomele nu se manifestă până la

șase luni de la traumă, sau chiar mai mult,
Dacă simptomele durează mai puțin de o
lună, vorbim doar de sindrom de stres acut;
însă, dacă acestea durează mai mult de trei
luni, putem spune că este deja un sindrom
cronic de stres.
Tratament

Există două tipuri de tratament: psihoterapia și

tratamentul medicamentos.
Tratamentul medicamentos

Se administrează dacă:
1. Simptomele sunt grav sau durează de mai mult
timp;
2. Există concomitent și alte boli psihice;
3. Dacă se asociază cu gânduri sinucigașe;
4. Psihoterapia singură se dovedește a fi
ineficientă.
Tratamentul acesta e de competența medicului
psihiatru. El include tipuri diferite de
medicamente antidepresive.
Psihoterapia

-metodă terapeutică delicată ce trebuie bine

condusă.
Situații ale psihoterapiei:
1. Simptomele sunt de gravitate medie;
2. Refuzul medicamentelor sau interferența
medicamentelor deja luate cu cele recomandate;
Ea se orientează spre trei direcții: managementul
anxietății, terapia cognitivă, terapia de
abandonare.
La copii se poate asocia cu terapia prin joacă.
Vă mulțumesc pentru atenție!