Sunteți pe pagina 1din 8

Proiect la istorie

Tema: “Obiceiuri și tradiții-oglinda societății antice”

Eleva-Adașan Susana
Profesor-Victoria Burzacovscaia
Modul de viață în societatea antică
“Familia”

• Modul de viaţă al oamenilor în societăţile antice era determinat de condiţia


socială, factorii economici, condiţiile naturale etc. În societatea antică
familia, tradiţiile, legislaţia şi-au lăsat amprenta atît asupra vieţii
individului, cît şi a comunităţii în ansamblu, determinînd trăsăturile
specifice ale modului de viaţă. Familia deţinea un rol important în viaţa
economică, socială, religioasă şi educativă a lumii antice. În antichitate
predomina familia monogamă care avea un vădit caracter patriarhal.
Autoritatea tatălui era sacră. Soţia, deşi era sub autoritatea soţului, se
bucura totuşi de mai multe drepturi, putea să participe la întrunirile familiei,
fiind înconjurată de respect.
• În Orientul antic familia se afla sub puterea capului familei - tatăl şi soţul. Căsătoriile se
încheiau în baza unor contracte şi erau însoţite de aducerea unui dar de căsătorie din
partea mirelui şi a zestrei din partea miresei.
• Un statut aparte avea primul născut care deseori devenea moştenitorul puterii tatălui. În
societăţile orientale familiile erau cu mulţi copii şi se caracterizau prin strînse relaţii de
rudenie.
• În Egipt, în schimb, femeia nu era considerată o fiinţă inferioară. Drepturile primului
născut au fost consolidate de cultul morţilor, care putea fi oficiat numai de un fiu,
îndeosebi de primul născut. În India capul familiei avea putere nelimitată, iar după
moartea sa această putere se transmite primului născut. În China, respectul filial şi
loialitatea fraternă constituiau legăturile solide ale familiei. Chinezii erau adepţi ai
familiei cu mulţi copii.
• În societatea greacă femeia era exclusă din viaţa publică, fiind obligată să trăiască într-
un compartiment separat al casei. Activitatea ei se limita la treburile casnice. Fetele
primeau o educaţie sumară. O atenţie deosebită era acordată educaţiei băieţilor: grecii
căutau să dezvolte calităţile corpului şi ale spiritului care le-ar permite să fie cetăţeni
utili patriei lor. Era o onoare pentru greci de a face studii, majoritatea cetăţenilor fiind
cărturari. De la şapte ani băieţii mergeau la şcoală, unde studiau gramatica,
matematica, muzica, poezia, istoria.
• La Roma autoritatea paternă avea un caracter sacru. Soţia, matrona, deşi era sub
autoritatea soţului, se bucura totuşi de o serie de drepturi: putea să participe la
întrunirile familiei, la banchetele publice, la spectacole și jocuri publice, fiind
înconjurată cu respect din partea bărbaților.
Locuința

În Egipt, oamenii simpli aveau locuinţe modeste din cărămizi de pămînt cu paie, acoperişul din
frunze de palmier prevăzut cu un orificiu pentru fum şi foarte puţin mobilier în interior. Casele
celor înstăriţi erau mai solide, cu mobilier din lemn preţios, covoare, vase de sticlă multicoloră.
În Mesopotamia templele impunătoare, palatele, locuinţele marilor demnitari copleşesc prin
luxul lor. Fiecare suveran mesopotamian a dorit întotdeauna să-şi depăşească predecesorii prin
splendoarea palatelor sale. Cel mai bine s-au conservat cele din Asiria, în construcţia cărora s-a
utilizat nu numai argilă, dar şi piatră. Palatul asirian era o imensă construcţie acoperind cîteva
hectare şi zidit pe o înaltă terasă naturală ori artificială. Pereţii de o grosime care depăşea
uneori 20 m erau întăriţi cu turnuri înalte. Decoraţia interioară era somptuoasă, venind să
sublinieze măreţia regilor. În clima caldă şi uscată a Greciei viaţa materială comporta mai
puţine greutăţi. Casele ateniene, dispuse iregular de-a lungul unui labirint de străduţe înguste,
erau nişte construcţii mici, cu pereţi atît de subţiri, încît hoţii le spărgeau cu uşurinţă.
persoanele mai înstărite aveau case cu o mică curte interioară. Lumina pătrundea în locuinţă
prin ferestrele fără sticlă, cu obloane de lemn. În perioadele timpurii romanii trăiau în case
formate dintr-o singură încăpere, atriu, cu un orificiu în acoperiş pentru evacuarea fumului.
Locuinţele celor bogaţi erau luxoase, înfrumuseţate cu picturi murale, mozaic, mobilă din lemn
preţios ornată cu bronz, incrustată cu fildeş.
Alimentația

• Alimentaţia egiptenilor de rînd consta din cîteva galete de grîu ori mei, legume, peşte, bere. Cei
bogaţi se alimentau mai variat şi mai delicat.
• Mesopotamienii cultivau cereale, pomi fructiferi, legume. Din alimentaţia lor nu lipseau
curmalul, zarzavaturile etc.
• Hrana grecilor era simplă şi austeră, masa fiind compusă din legume, galete, măsline, peşte
sărat, cereale, miere şi brînză. Cetăţenii înstăriţi aveau un meniu mai variat. La banchete ei
mîncau întinşi pe pat, vinul amestecat cu apă era servit în vase, numite crater. Masa era
înviorată de divertismente şi discuţii aprinse.
• Romanii bogaţi aveau o masă mult mai variată: carne, peşte, fructe (aduse din regiuni
îndepărtate), vinuri (importante din Sicilia, Grecia, Gallia). Romanii au preluat obiceiul
grecilor de a lua masa culcaţi pe un fel de pat. Salonul destinat acestui scop se numeşte
triclinium.
Vestimentația

În lumea antică vestimentaţia populaţiei se deosebea de la o regiune la alta. Totuşi, pot fi


menţionate şi unele caracteristici generale condiţionate de statutul social al diferitelor
categorii ale populaţiei.
• Egiptenii erau meşteri neîntrecuţi în arta prelucrării lînii, unica ţesătură din care
confecţionau vestimentaţia. Aceasta avea un caracter rudimentar: copiii umblau
dezbrăcaţi; bărbaţii purtau o fustă scurtă din lînă, iar femeile o cămaşă lungă şi îngustă.
La cei bogaţi stofa hainelor era mai fină; fusta era mai lungă, avînd pliuri, iar deasupra se
îmbracă o rochie din pînză aproape transparentă, pe cap bărbaţii purtau o perucă.
Femeile purtau numeroase bijuterii.
• În oraşele mesopotamiene cei înstăriţi aveau o vestimentaţie elegantă fiind preocupaţi de
bijuterii, îmbrăcaţi în hainele lungi brodate, cu părul şi bărbie îngrijit ondulate şi
parfumate.
• Grecii purtau o îmbrăcăminte uşoară, o tunică sau hiton, scurt pentru bărbaţi, lung
pentru femei, şi strîns în talie. Cei din Asia Mică au introdus moda la ţesături din lînă fine
şi plisate.
• În vestimentaţie romanii au rămas fideli tunicii cu mîneci scurte, iar cu ocazia
festivităţilor se îmbrăcau în togă (o piesă din stofă albă). Femeile purtau un fel de cămăşi
fără mîneci şi o tunică lungă, stola. Doamnele romane foloseau stofele cele mai fine, de
variate culori, purtau coliere, brăţări, inele.
Obiceiuri

Toate popoarele antice respectau obiceiurile legate de evenimente mari din viaţa familiei, de
îndeletnicirile lor, de schimbarea anotimpurilor etc. Obiceiurile din cadrul familiei se refereau la
naştere, majorat, căsătorie şi moarte. În legătură cu majoratul se oficiau diferite ceremonii de
iniţiere. La romani tînărul la vîrsta de 17 ani schimba tunica pe toga de bărbat, era declarat major
şi trecut pe lista cetăţenilor. Cu ocazia logodnei şi a nunţii, se făceau daruri, aveau loc procesiuni,
se cînta, era o organizate banchete. Obiceiurile funerare erau alimentate de credinţele în lumea
de apoi. La egipteni cultul morţilor se concentra în jurul persoanei faraonului şi al marii
aristocraţii. În cinstea lor se construiau piramide, iar celor înstăriţi li se îmbălsăma trupul.
Riturile funerare erau fastuoase în China şi în India. Existau numeroase obiceiuri legate de
practicile agricole: semănat, răsărirea plantelor, recoltare. Aproape la toate popoarele se
desfăşurau ceremonii de purificare a holdelor, înconjurînd terenurile cultivate, cîntînd, dansînd şi
rostind versuri. De aceste obiceiuri, şi anume din procesiunile organizate cu prilejul culesului
strugurilor, la greci au răsărit germenii dramei. Unele obiceiuri au apărut în legătură cu
anotimpurile sau cu Anul Nou. Multe popoare, de exemplu egiptenii, sărbătorea sf îrşitul anului,
altele – echinocţiul de primăvară; la romani, solstiţiul de iarnă era considerat ca o victorie a
luminii asupra întunericului. Omul antic credea că din anumite semne poate fi cunoscut viitorul.
La unele popoare, de exemplu la etrusci şi la romani, prezicerea viitorului se făcea după
cercetarea animalelor sacrificate.
Vă mulțumesc pentru atenție!

S-ar putea să vă placă și