“Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de voinţă

al naţiunii române de a-şi da armătura teritorial-instituţională care este

statul naţional…”
Florin Constantiniu –“ O istorie sinceră a poporului român “
 Începând din 1920, comemorarea eroilor căzuti în război - Ziua Eroilor- se
organiza în fiecare an, de Ziua Înălţării Domnului, la 40 de zile după Sfintele Paşti,
în general în luna mai, "când floarea este mai bogată", aşa cum preciza decretul din
4 mai 1920. Toate actele normative ulterioare, până în anul 1948, au menţinut
prevederea sărbătoririi Zilei Eroilor în Ziua Înălţării Domnului şi au acordat acestei
zile statut de sărbătoatre naţională.
Legiferarea acestei comemorări a fost determinată atât de tradiţia creştină,
proprie poporului român, cât şi de prevederile unor articole ale Tratatului de pace de
la Versailles care, printre altele, impuneau naţiunilor foste beligerante întreţinerea
mormintelor tuturor ostaşilor îngropaţi pe teritoriile statelor respective.
Ziua Eroilor era sărbătorită atât pe teritoriul ţării, cât şi în străinătate de
autorităţile române, în mod demn, prin organizări de Te-Deum-uri, procesiuni şi
serbări cu un înalt caracter naţional şi patriotic, la care participau toate instituţiile de
stat şi particulare, fără deosebire de religie sau etnie.
Programul festivităţilor era propus de societatea "Mormintele eroilor căzuţi în
război" - din 1927 denumită societatea "Cultul Eroilor"- în colaborare cu autorităţile
locale şi aprobat chiar de Consiliul de Miniştri.
În anii dintre cele două războaie mondiale, pentru cinstirea celor căzuţi şi
comemorarea glorioaselor acte de eroism naţional, s-au construit monumente şi
plăci comemorative, în aproape toate localităţile ţării, iar în Bucureşti s-a construit
un edificiu comemorativ al războiului de întregire naţională - MORMÂNTUL
OSTAŞULUI NECUNOSCUT - inaugurat în luna mai a anului 1923.
Manifestările dedicate Zilei Eroilor nu reprezentau numai îndeplinirea unei
îndatoriri de pietate şi recunoştinţă faţă de cei căzuţi, ci şi de concentrare a acestor
pilde în locuri de onoare, cu valoare educativă pentru tânăra generaţie.
 Monumentul Monumentul eroilor din Monumentul Eroilor Monumentul
Vânătorilor Războiul de Întregire din Războiul de Independenţă Companiei VIII
din Războiul de Naţională (Bustul Eroului Grigore Ion)
Dorobanţi
Independenţă Slănic com. Dumbrăveşti oraşul Azuga
municipiul Ploieşti

Monumentul Eroilor Monumentul Eroilor Monumentul eroilor Monumentul Eroilor

din Războiul de din Primul şi cel de-al români din Războiul de
Întregire Doilea din Al Doilea Război Independenţă
din 1916-1919 Război Mondial Mondial comuna Floreşti, sat
comuna Bucov sat Loloiasca, comuna
 Înălţarea Domnului cunoscută în popor şi sub denumirea de Ispas, este o
mare sărbătoare creştină, care comemorează înălţarea la cer
a lui Iisus din Nazareth, la 40 de zile după Înviere. Este una dintre cele mai vechi
sărbători creştine, despre care amintesc Constituţiile Apostolice. Cea mai veche
menţiune despre această sărbătoare o găsim în opera lui Eusebiu din
Cezareea:”Despre sărbătoarea Paştilor”, compusă în anul 332, în care
menţionează că Înălţarea Domnului era sărbătorită pe atunci în Orient(sec. IV), în a
50-a zi după Paşti, odată cu Rusaliile .
Începând cu secolul al V-lea, sărbătoarea Înălţării lui Hristos s-a despărţit de
cea a
Pogorârii Sfântului Duh (Rusaliile).
În secolul al VI-lea, Sfântul Roman Melodul compune Condacul şi Icosul
sărbătorii, iar imnografii din secolele următoare (Sf. Ioan Damaschinul şi Sf. Iosif
Imnograful) compun canoanele din slujba Înălţării.
Slujba zilei se caracterizează prin legătura cu Învierea şi cu Pogorârii Sfântului
Duh
În ziua acestui praznic, creştinii se salută cu formula: "Hristos s-a înălţat“!
TROPARUL ÎNĂLTĂRII DOMNULUI LA CER

Înăltatu-Te-ai întru slavă, Hristoase,

Dumnezeul nostru, bucurie făcând
ucenicilor cu făgăduinta Sfântului Duh,
încredintându-se ei prin binecuvântare că
Tu esti Fiul lui Dumnezeu, Izbăvitorul
lumii.
 "Ţie, Domnului şi Împărat al cerului şi al pământului, ca unui biruitor al morţii îţi aducem
cântare de laudă, că după prealuminata Înviere din morţi cu slavă la ceruri Te-ai înălţat şi cu
Preacinstit Trupul Tău ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu,ca şi firea noastră cea căzută să o
înalţi împreună cu Tine şi să ne slobozeşti de patimi din veşnica moarte.
Noi, însă, prăznuind Dumnezeiasca Ta Înălţare, din sufIet, împreună cu ucenicii Tăi,
cântăm: “Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri!"
(Condacul 1, Acatistul Înălţării Domnului nostru Iisus Hristos)
 Imnul Eroilor
Presarati pe-a lor morminte
Ale laurilor flori
Spre a fi mai dulce somnul
Fericitilor Eroi
Ridicati pe piramida nemuririi faima lor,
Scriti in cartile de aur
Cantecul nemuritor.
Pe copii la sanul vostru
Alintati-i cu-acest cant,
Povestindu-le cu fala
Al eroilor avant.
Dezveliti tot adevarul
Si le spuneti tuturor,
Cum murira fratii nostri
Pentru Neam si Tara lor.
de Iuliu Roşca Dormidont
 

Eroi au fost, eroi sunt încă
Şi-or fi în neamul românesc!
Căci rupţi sunt ca din tare
stâncă
Românii orişiunde cresc.
 
E viţa noastră făurită
De doi bărbaţi cu braţe tari
Şi cu voinţa oţelită,
Cu minţi deştepte, inimi mari.
 
Şi unu-i Decebal cel harnic
Iar celălalt Traian cel drept
Ei, pentru vatra lor amarnic
Au dat cu-atâţia duşmani
piept.
 
Şi din aşa părinţi de seamă
În veci s-or naşte luptători,
Ce pentru patria lor mamă
Vor sta ca vrednici următori,
 
Au fost eroi, şi-or să mai fie,
Ce-or frânge duşmanii cei răi,
Din coasta Daciei şi-a Romei
În veci s-or naşte pui de lei
de Ioan Neniţescu (1891)
REBUS
 DEFINIŢII
A-B- Persoane care se disting prin vitejie
și prin curaj excepțional în războaie.

1.Fortificație mică, de formă poligonală,

înconjurată de șanțuri și folosită pentru
apărarea circulară.
2. Clădire sau ansamblu de clădiri și instalații
În care sunt cazate unitățile militare
3. Proiectile de artilerie.
4. Sinomin pentru soldaţi.
 REBUS

R E D U T A

C A Z A R M A

O B U Z E

O S T A S I
 Bibliografie:

ro.wikipedia
www.crestinortodox.ro