Cealaltă Ancuță

HANUL ANCUȚEI, DE MIHAIL

SADOVEANU

Buimagă Denisa, Constantin Ioana,

Dîrdeci Ilinca, Sfichi Alexia
 Introducere
-Opera ,,Hanul Ancuței” are forma povestirii în ramă deoarece prezintă
cititorului nouă narațiuni de sine stătătoare care sunt încadrate într-o
altă narațiune prin procedeul inserției, care utilizează formule specifice.
-,,Cealaltă Ancuță” este a cincea povestire din volumul ,,Hanul Ancuței”
de Mihail Sadoveanu, în care, un narator subiectiv, Ienache coropcarul
evocă o întâmplare trăită de el în tinerețe, ,,în vremea veche”, o
poveste pasională de dragoste cu final fericit. Modul prin care naratorul
prezintă evenimentele, conturează o atmosferă plină de suspans,
tensiune si mister.
 Perspectiva narativă
– ,,Cealaltă Ancuță” are ca personaj-narator pe Ienache coropcarul.
Narațiunea la persoana I, subiectivă, implică două planuri spațio-temporale:
reprezenatarea evenimentelor trăite în tinerețe fixate, pe de o parte, prin
câţiva indici temporali precişi (domnia lui Duca-Vodă: 1693-1695), iar pe de
altă parte, rămase într-o zonă temporal incertă, nedefinită (timpul basmului,
al lui „a fost odată”, „vremea veche în care s-au întâmplat lucruri care azi nu
se mai văd”). Vremea veche e, pentru cei de la han, paradisul pierdut.
– Tendinţa de a împinge întâmplările cât mai adânc într-un trecut de legendă
se ciocneşte, curând, de o alta, contrară, reprezentând autoanaliza faptelor
din perspectiva maturității, pe care povestitorul o simte în egală măsură.
Tema: povestirea are ca temă iubirea interzisă dintre Todiriță Catană și Varvara ce provin din medii sociale total diferite.

Momentele subiectului
Acțiunea se derulează alert, fiind identificabile toate momentele subiectului.
Expozițiunea reprezintă momentul in care Ienache coropcarul remarcă schimbările din lumea
hanului și din lumea exterioară. Printre acestea, el o amintește si pe vechea hangiță, cealaltă
Ancuță, povestindu-le celor din jurul său despre răzașul nebun, Todiriță Catană, ce a fugit împreună
cu Varvara, sora luminăției sale, vornicul Bobeică
Intriga este definită de momentul evadării răzașului chiar de sub nasul lui Costea Căruntu, ce avea
sarcina de a o duce pe tânăra Varvara la mănăstirea Gapiei.
 Desfășurarea acțiunii reprezintă momentul în care Todiriță Catană începe a fi căutat.
Ienache pleacă spre Târgul Frumos, iar în drumul său urcă într-o căruță . După puțin timp,
acesta își dă seama că lângă el se află chiar răzașul. Meșterul Ienache îi dezvăluie nebunului că
boierului Costea Căruntu a pus pe urma lui ,,oștire multă” și că jandarmii bănuiesc faptul că și
el va fi pe drumul respectiv. Ajunși la han, Ancuța le deschide imediat poarta hanului când află
că in spatele acesteia este Todiriță Catană. Acesta le spune despre planul său de o scoate din
mâinile boierilor pe Varvara, nepăsându-i dacă va muri sau nu. Deși la înecput se împotrivește,
Ancuța îl ajută să pună la cale un plan pentru a-i îndeplinii dorința. Hangița, alături de
meșterul Ienache îi așteaptă la poartă pe boieri și îi îndrumă spre Timișești, unde urmează să
treacă un apa peste un pod umblător.
Punctul culminant este momentul în care Ancuța îi sfatuiește pe Varvara si Costea
Căruntu să treacă primii apa, știind că pe malul celălalt se află chiar nebunul Todiriță. În zori,
boierul este găsit ,,strâns în funii până la sânge”.
Deznodământul este reprezentat de bănuielile Ancuței cum că cei doi îndrăgostiți au fugit
in Țara Ungurească.
Construcția personajelor

– Todiriță Catană, protagonistul istorisirii propriu-zise este un “răzaș nebun”, care avusese neobrăzarea să-și ridice ochii
către duduca Varvara, sora vestitului vornic Bobeica. Personajul este mândru, experimentat (stăpaneste taina armelor) si
este un vornic neînfricat, care respectă precepte morale si iubește cu pasiune si sinceritate: ,,pentru o dragoste pot sa-mi
dau viata si tineretile mele.
– Caracterizarea personajului este atat directa cat si indirecta. Acestuia i se dezvaluie o serie de trasaturi fizice: ”om inalt si
voinic”, ”subtire in mijloc, lat in spate”, ”cu mustati balai si ochii negri”. Este caracterizat direct si de catre narator („se uita
fudul in juru-i”, „era cu capul gol”, „imbracat cu mintean si cu ciubote rosii cu tureatca rasfranta,ca un razas cuprins”) si
de catre alte personaje („un rau si-un misel” Ienache coropcarul). Felul de a fi al personajului si originea lui („razas nebun
si nemernic din tinutul Vasluiului”) sugereaza personalitatea adevarata a acestuia. Todirita, prin descrierea sa, este
inzestrat si cu o forta iesita din comun(„pe toti ii stalcea si ii dobora”, „are in pumnul lui fier”), este voinic si viteaz („nu se
gaseste voinic care sa-l poata ajunge si sa-l poata rapune”) ,este experimentat si calit („a facut slujba si-n oastea
nemtasca, si i-a aparat si pe nemti”), e trecut prin probele focului, e un initiat („s-a ostit si-n razboaie adevarate si are pe
el crestaturi de gloante si de sabie”), dar cateodata este si imprevizibil( „un nebun ca el a fost in stare sa roada funia).
 Ienache Coropcarul este unul dintre personajele esențiale ale istorisirii,
fiind cel care povestește întâmplările petrecute. Prin caracterizarea directă
aflăm că este un om bun, înțelept, fără frică, lăudăros ,,chiar eu m-am
învrednicit de-am călătorit, pe jos, până la Sfântul Munte”, melancolic,
deoarece își aduce aminte cu regret de anii din tinerețe: ,,verile erau mai
îmbielșugate și nici prin târguri nu erau atâția venetici cu dugheni...și noi
coropcarii eram îmbrățișați prin sate ca niște prietini buni’’.
Cealaltă Ancuță deține un rol important în povestire, deoarece îi ajută pe
cei doi să-și împlinească dragostea. Este o fire independentă, iubitoare,
descurcăreață, fiind mereu atentă în jurul ei la micile detalii.
Costea Căruntu este protectiv, sacrificând totul pentru Varvara, curajos,
neînțelegător, loial.
Mulțumim pentru atenția
acordată!