TUMORI BENIGNE

Papilomul -
Polipul -
 Adenofibromul mamar -
Hemangiomul -
Tumora mixta de parotida -
 Teratomul ovarian -
 Leiomiomul uterin -
 CARACTERE GENERALE ALE TUMORILOR

Definitie:
Tumorile sunt proliferari de celule anormale.

Termenul de “neoplazie” inseamna acelasi lucru: de la “neo” – nou/de novo;

“plasia”: a creste.

Neoplazia – termen general pentru leziuni tumorale, benigne sau maligne.

Suportul molecular al neoplaziilor sunt mutatiile genetice.

In tumorile benigne sunt mutatii putine sau deloc; sunt si exceptii: leiomioamele
uterine au heterogenitate genetica dar care nu se manifesta fenotipic. In neoplaziile
benigne celulele tumorale au rata crescuta de multiplicare dar apoptoza (moartea
celulara) e prezenta.
 CARACTERE GENERALE ALE TUMORILOR MALIGNE

In tumorile maligne, mutatiile sunt mereu multiple (mai mult de 4) si afecteaza toate
functiile celulei: diviziunea celulara prin inactivarea genelor supresoare tumorale
(“frane” ale multiplicarii celulare), hiperactivarea genelor oncogene (gene care
activeaza multiplicarea celulelor – in celulele normale actiunea lor e compensata si
controlata de genele supresoare), cresterea nelimitata a numarul permis de
diviziuni per celula (capacitate nelimitata de multiplicare prin depasirea
mecanismelor intracelulare de senescenta, inactivarea mecanismelor de raspuns la
semnalelor de inhibitie de crestere primite de la celulele din jur, exprimarea
anormala de receptori pentru factori de crestere si hormoni.
Metabolismul celular (in ciuda prezentei oxigenului, este preferata glicoliza
anaeroba),, exprimarea anormala de receptori hormonali, stimularea formarii de
vase sangvine intratumorale(neoangiogeneza), secretia in spatiul extracelular de
enzime care digera matricea extracelulara pentru a permite invazia.
Mobilitatea celulara: celulele tumorale pot migra prin remodelarea citoscheletului si
activarea genelor de tranzitie epitelio-mezenchimala.
Rata de multiplicare e crescuta in grade variabile, poate fi chiar foarte putin crescuta,
dar cresterea tumorala e continua prin absenta/diminuarea apoptozei.

Apoptoza = moarte celulara atraumatica, controlata sau programata, apare in mod

normal cand celula este imbatranita sau deteriorata genetic ireversibil (apoptosis, in
greaca = caderea frunzelor toamna).
Termenul de hiperplazie reprezinta multiplicarea in exces a unor celule, care pot fi
normale sau anormale. Adeseori nu formeaza o masa tumorala si se poate
diagnostica doar microscopic.

Exemple de hiperplazie de celule normale: uterul in sarcina, creste numarul de fibre

musculare netede din peretele uterin; alt exemplu: la femeile de varsta fertila, in
timpul ciclului menstrual, grosimea endometrului creste lunar in faza de
proliferare, pe seama multiplicarii celulelor din stroma si din glande – in faza de
menstruatie eliminatorie, acesta colapseaza si se elimina, ramanand endometrul
bazal care asigura ciclicitatea si regenerarea continua.

Cand se multiplica in exces celule anormale, dar fara alterarea tesuturilor din jur,
leziunea este precanceroasa: exemplu: hiperplazie endometriala la femei post-
menopauza; hiperplazie epiteliului colului uterin in infectia cu HPV; hiperplazia
adenomatoasa a epiteliului colonic la nivelul polipilor colonic displazici.
 CARACTERELE GENERALE ALE TUMORILOR
Tumorile benigne:
 încapsulate;
 cresc lent;
 comprimă ţesuturile, dar nu invadează;
 nu recidivează după extirpare (excepţie tumora /fibromatoza desmoida);
 nu metastazează;
 se pot opri în evoluţie;
 Au intotdeauna aspect histologic asemănător cu al ţesutului de origine.
Tumorile maligne
 Neîncapsulate (exceptie: carcinomul folicular tiroidian dar netratat in evolutie depaseste
capsula)
 cresc rapid;
 invadează ţesuturile din jur;
 recidivează după extirpare;
 metastazează (excepţie carcinomul bazocelular)
 evoluţie continuă până la deces;
 aspectul histologic variaza, mai mult sau mai putin fata de tesuturile de origine –
pleomorfism
! Caracteristicile cele mai importante pentru tumorile maligne sunt capacitatea de a invada
tesuturile din jur si de a metastaza
 Tumori benigne
Caractere generale:
- cele mai multe sunt incapsulate
- cresc lent
- comprima tesuturile, nu le invadeaza
- de regula nu recidiveaza dupa excizie
- nu metastazeaza
- se pot opri in evolutie
- aspectul microscopic histopatologic este intotdeauna asemanator cu al
tesutului de origine
- denumirea se formeaza prin adaugarea sufixului –om la tesutul de origine*

*: sunt si exceptii: sufixul - om poate fi intalnit si la neoplazii maligne: melanom, limfom.

 Terminologia tumorilor benigne
- denumirea se formeaza prin adaugarea sufixului –om la tesutul de origine*:
Exemple:
- Tumora benigna a epiteliilor scuamoase, tranzitionale si a epiteliilor de acoperire de la
nivelul ductelor glandulare: papilom; papilom intraductal;
- Tumora benigna a epiteliilor glandulare cubice si cilindrice: adenom
- Tumora benigna a muschiului neted: leiomiom; a muschiului striat: rabdomiom
- Tumora benigna a tesutului adipos: lipom
- Tumora benigna a tesutului osos: osteom
- Tumora benigna a cartilajului: condrom
- Tumora benigna a tesutului nervos si structurilor adiacente: schwannom,/neurinom,
neurofibrom, meningiom
- Unele leziuni tumorale cu sufixul -om, pot avea un comportament malign (invazia
tesuturilor din jur) si se adauga cuvantul malign: feocromocitom malign, paragangliom
malign.

*: sunt si exceptii: sufixul - om poate fi intalnit si la neoplazii maligne: melanom, limfom.

 Papilomul
Definitie: Tumora benigna a epiteliilor pavimentoase stratificate (keratinizate
sau nu): epiderm, mucoasa cavitatii bucale, esofag, mucoasa perineala, vezica
urinara, pe epiteliile metaplaziate pavimentos si pe ductele de excretie ale
glandelor exocrine. Poate fi unic, sau multiplu  papilomatoza.
Frecvent este asociat cu infectia HPV, cu tulpini virale cu risc scazut de
carcinogeneza.
Cand este localizat laringeal, pacientii se prezinta cu stridor, dispnee, tuse si/sau
disfonie. In cavitatea bucala si esofag poate fi insotit de odinofagie (durere la
inghitire).
Simptomele variaza cu localizarea.

Termenul de papilom mai este folosit si pt tumori epiteliale benigne dezvoltate

intraductal, ca formatiuni papilifere constituite din axe fibro-conjunctive
acoperite de epitelii benigne, fara atipii celulare nucleo-citoplasmatice (ex
papilom intraductal mamar).
 Papilomul
Macroscopic: Papilomul apare ca o formatiune proeminenta, cu baza
de implantare larga (papilom sesil) sau ingusta (papilom pediculat),
de regula de culoarea tesutului invecinat, cu suprafata neregulata,
veruciforma, rugoasa, avand consistenta direct proportionala cu
gradul de keratinizare.Poate fi unic sau multiplu (papilomatoza).
 Papilomul

Papilom- imagini macroscopice,

localizari diverse: 1- tonsila dreapta, 2-
laringe, 3- palatul dur al cavitatii
bucale. 3
 Papilomul
Microscopic: Papilom localizat la nivelul epidermului
Diagnostic de organ -pielea- organ alcatuit din epiderm, derm si hipoderm.
Epidermul - epit pavim, stratificat, keratinizat, cu anexe cutanate ostiumurile foliculare si
ale glandelor sebacee si sudoripare), prezentand o limita ondulata dermo-epidermica
data de alternanta dintre papilele dermice si crestele epidermice.
Din profunzime spre supraf, epidermul cuprinde:
- strat bazal, germinativ=1 rand de cel asezate pe o mb bazala; cel sunt
cilindrice/poliedrice inalte, cu nuclei mari, alungiti; activit mitotica crescuta in vederea
regenerarii celorlalte straturi epidermice.
- Strat spinos/malpighian- mai multe randuri de cel (6-10), unite prin desmozomi si punti
intercel, dau aspectul de spini la MO.
- Strat granular- 3-4 randuri de celule romboide, cu axul lung orientat orizontal, contin in
citoplasma granule de keratohialin
- Strat cornos- mai multe randuri de celule turtite, acidofile, fara nuclei;se exfoliaza
spontan si treptat.
Dermul- tesut conjunctiv alc din vase, nervi, vase limfatice, anexe ale pielii: foliculi pilo-
sebacei, glande sudoripare; manunchiuri de fibre de colagen si celule conjunctive.
Hipodermul- alcatuit din tesut adipos si rare elemente conjunctive.
Histologia (normala) a pielii
 Papilomul
Microscopic:
Diagnostic de leziune: Proliferare exofitica a epiteliului scuamos stratificat,
prezentand:
- numeroase creste si ramificari de epiteliu pavimentos stratificat,
proeminente, inegale, fiecare avand un ax fibro-conjunctiv propriu =
papilomatoza;
- accentuarea limitei dintre derm si epiderm (papile dermice si creste
interpapilare) prin alungirea crestelor
- ingrosarea stratului malpighian  acantoza
- ingrosarea stratului cornos  hiperkeratoza
In stroma uneori poate fi prezent infiltrat inflamator predominant limfocitar,
dispus perivascular.
Pediculul, daca exista, se prezinta ca un ax de tesut fibro-conjunctiv si cateva
lumene vasculare.
Uneori papilomul poate fi endofitic (inversat), mai frecvent cand se dezvolta in
cavitatea nazala.
 Papilom scuamos la nivelul epidermului
Papilom scuamos esofagian –
keratinizat. Se observa ingrosarea
papilomatoza si acantoza.
epiteliului scuamos, acantoza,
hiperkeratoza si axe fibro-conjunctiv ecu
rare lumene vasculare.
Papilom scuamos- aspecte microscopice – axe fibro-vasculare,
papilomatoza, acantoza, hiperkeratoza.
Papilom scuamos laringeal – se localizeaza de obicei de-a lungul corzilor vocale
false sau adevarate, dar poate fi localizat oriunde la nivelul laringelui.
Histopatologic se observa proliferare exofitica a epiteliului scuamos in jurul unui ax
fibro-vascular. In laringe epiteliul de acoperire este necheratinizat.
 Verruca vulgara
Este o o tumora benigna asemanatoare papilomului,
cauzata de infectia cu tulpini de virus HPV cu risc scazut
de malignitate.
Asemanarile cu papilom sunt:
- hiperkeratoza
- acantoza
- papilomatoza

Diferentele fata de papilom sunt:

- prezenta in regiunile superficiale ale stratului spinos
de “celule koilocitare/koilocite” = celule epiteliale
scuamoase cu nucleu hipercromatic, cu contur nuclear
neuniform si citoplasma condensata la periferia celulei cu
aspect de halou clar perinuclear.
- accentuarea stratului granular (hipergranuloza)
 Verruca vulgara

- accentuarea stratului granular

- prezenta in regiunile
superficiale ale stratului spinos
de “celule koilocitare/koilocite” =
celule epiteliale scuamoase cu
nucleu hipercromatic, cu contur
nuclear neuniform si citoplasma
condensata la periferia celulei cu
aspect de halou clar perinuclear.

Spre deosebire de papiloame, verucile daca nu sunt excizate complet pot recidiva.
 Polipul
Definitie: Tumora benigna a epiteliului cilindric sau cubic prezent pe
suprafata mucoaselor, cu baza de implantare larga (sesil) sau ingusta
(pediculat) , frecvent intalnit in colon si rect.
Uneori se poate transforma intr-o tumora maligna prin mutatii
genetice succesive ce se petrec la nivelul celulelor care prolifereaza la
nivelul polipului.(mai υ polipii adenomatosi)
La nivelul colonului exista mai multe tipuri de polipi:
-Polipi hiperplazici
-Polipi hamartomatosi: polipul juvenil si polipoza juvenila, sd Peutz-
Jeghers, sd Cowden, sd Cronkhite-Canada
-Polipi adenomatosi (displazici)
-Sindroame polipozice:FAP (polipoza familiala), Sd Gardner, Sd
Turcot
-Polipi inflamatori – in boli inflamatorii:boala Crohn, RCUH
rectocolita ulcero-hemoragica/colita ulcerativa
-Polipi non-epiteliali:polipi limfoizi, mezenchimali, tumori endocrine
polipoide, metastaze colonice polipoide
 Polipul hiperplazic benign
Macroscopic: Polip colonic: In lumenul intestinal
se identifica o proeminenta, de aproximativ 1 cm,
cu suprafata neteda, lucioasa, umeda, avand baza
de implantare larga (polip sesil) sau ingusta (polip
pediculat).
Cand sunt polipi multipli  polipoza colonica.
Dimensiunile mai mari pot sugera o transformare
maligna; riscul de malignizarea creste odata cu
dimensiunea polipului.
Microscopic: Diagnostic de organ- uneori, in
apropierea polipului putem observa mucoasa
colonica prezentand glande tubulare simple, cu
enterocite si celule caliciforme. In lamina propria
se gaseste difuz, usor infiltrat inflamator limfo-
plasmocitar.
Polipi colonici : A- sesil; B-pediculat
Radiografie dublu-contrast – bariu si insuflatie de aer.

Polipi colonici – A-
pediculat (usor de
diagnosticat
endoscopic), B- sesil (se
observa mai greu pe
suprafata mucoasei)
 Polipul colonic hiperplazic
Microscopic: Diagnostic de leziune -formatiunea tumorala este
alcatuita din numeroase lumene glandulare tubulare,uniforme,
asemanatoare intre ele, epiteliul de suprafata avand un aspect
festonat, “in dinti de fierastrau”. Epiteliul glandular este
unistratificat cu nucleii asezati la polul bazal al celulelor. Catre
polul apical, in citoplasma persista mici vacuole de mucus.
Stroma laxa poate prezenta infiltrat inflamator
limfoplasmocitar variabil.

Polipul hiperplazic colonic este clasificat in 3 tipuri dupa

aspectul histopatologic, fara implicatii prognostice:
microvezicular
- polip hiperplazic cu celule goblet
cu depletie de mucina
 Polipul colonic hiperplazic
Diagnostic diferential:
Polipul adenomatos (displazic) se diferentiaza de cel
hiperplazic (non-displazic), prin dimensiuni de obicei mai
mari de 0,5 cm, adesea sunt vilosi, si prezinta eozinofilie
citoplasmatica la nivelul tuturor criptelor. Aspecte
caracteristice ale poipilor displazici: nuclei alungiti ,
hipercromatici, pseudostratificati.
Polipii inflamatori au corion bogat in infiltrat inflamator,
pot fi ulcerati, pot prezenta modificari de tip ischemic;
epiteliul de suprafata,prezinta semne de regenerare si
hiperplazie fibromusculara in lamina propria.
Polip colonic hiperplazic cu festonare luminala si epiteliu alcatuit din celule
goblet si celule columnare cu microvezicule pline cu mucus.
Polip hiperplazic, tipul microvezicular, cu marcata festonare luminala si epiteliu
alcatuit din celule goblet si celule columnare cu microvezicule pline cu mucus.
Polipi hiperplazici – cu celule goblet (celule caliciforme),
si tipul ce depletie de mucina.
A C
B

Polipi adenomatosi, displazie usoara in toate cele 3 imagini, variaza

arhitectura: adenom tubular (A), tubulovilos (B), vilos (C).
Adenom tubular cu displazie usoara cu arhitectura glandulara predominant
tubulara . Epiteliul glandular prezinta eozinofilie citoplasmatica difuza,
nuclei ovali, alungiti, hipercromatici, ocupand jumatatea bazala a
citoplasmei. Se mentine polarizarea bazala nucleara si nu se observa
pleomorfism marcat. Prin comparatie, in zona profunda se pot observa
glande normale colonice, non-displazice.
Se observa diferenta intre glandele din suprafata cu displazie usoara si glandele
din mucoasa colonica subiacenta, non-displazice.
 Sindroame polipozice
Polipoza juvenila- polipi hamartomatosi unici sau multipli
intalniti la copii, frecvent la nivelul rectului, cu diseminare ulterioara
retrograda in alte segmente colonice; clinic pot produce dureri si
sangerare la defecatie si ocazional anemie feripriva. Microscopic
apar glande dilatate chistic pe seama acumularii mucucsului secretat
de celule cu aspect normal; stroma este abundenta cu caracter
inflamator.

Sindromul Peutz-Jeghers – boala genetica autozomal

dominanta, constituita din polipi hamartomatosi (hiperplazici), unici
sau multipli, diseminati in tot tubul digestiv, sindrom ce asociaza
pigmentare cutanata si mucoasa (de origine melanica- pete café-au-
lait) in jurul buzelor, organe genitale, palme, tub digestiv; se
asociaza cu tumori maligne de TGI, pancreas, ovar, uter si plaman.
 B

C
D

Polipoza Peutz-Jeghers A,B- pigmentare buzelor, fetei si a

degetelor; C- imagine endoscopica a polipilor ce s-au gasit in
colonul sigmoid la un pacient cu polipoza Peutz-Jeghers; D,E
imagini microscopice cu polipi hamartomatosi de tip Peutz- E
Jeghers – element important de dg sunt arborizatiile de fibre
musculare netede provenind din muscularis mucoase.
 Sindroame polipozice
Sindromul Cowden: este un sd genetic autozomal dominant, care in 35-40%
din cazuri include si polipi hamartomatosi intestinali. Aproape toti pacientii (90-
100%) au leziuni mucocutanate ce include trichilemoame, keratoze acrale si
papiloame orale. Se mai pot asocia tumori de gl mamare, uter, rinichi, tiroida,
SNCsi malformatii genito-urinare. Histopatologic polipii GI au aspect benign,
hamartomatos, asemanatori polipilor juvenili, cu glande dilatate chistic pline cu
mucus. Colonul poate prezenta si alte tumori de tip lipom, lipofibrom,
ganglioneurom si adenom.

Sindromul Cronkhite Canada – este un sindrom polipozic non-ereditar, de

cauza necunoscuta, intalnit mai frecvent la adulti, ce asociaza polipi intestinali in
orice segment digestiv, mai putin la nivelul esofagului, si leziuni ale epidermului
si anexelor de tip: hiperpigmenare, alopecie pe scalp si trunchi, distrofie unghiala.
Histopatologic, polipii intestinali au aspect asemanator polipilor juvenili,
hamartomatosi, dar se observa infiltrat inflamator limfocitar si eozinofilic in
lamina propria, ce se regaseste si in zonele de mucoasa in care polipii sunt
absenti.
In cadrul sindromului Cowden - A- polip colonic cu distorsiune moderata a arhitecturii
glandulare si o stroma cu fibroza moderata; epiteliul glandular este non-displazic si are
aspectul normal de celule caliciforme si celule columnare. B- glandele sunt dilatate, lumenul
destins de prezenta mucusului, distinctie dificila cu polipul de tip juvenil.
A

Sindromul Cronkhite-Canada – A – polipi multipli colonici cu cripte dilatate si

ramificate; B- la un obiectiv mai mare, glandele dilatate chistic sunt destinse
de acumularea mucusului in lumen; in lamina propria se observa edem si usor
infiltrat inflamator mononuclear.
 Sindroame polipozice
Polipoza familiala colonica(FPC/FAP): boala ereditara cu
transmitere autozomal dominanata, diagnosticata de obicei dupa 40
de ani, cu numerosi (100-2000) polipi colonici; histologic polipii au
aspect de adenom tubular uneori cu zone viloase. Riscul de
malignizare este foarte inalt (100%) si se practica profilactic
colectomie.

Sindromul Gardner– Asociaza manifestarile GI ale FPC cu

multiple osteoame, chisturi epidermice, fibromatoza (tumori
desmoide agresive), uneori anomalii dentare si hipertrofie
congenitala a epiteliului pigmentar retinian.

Sindromul Turcot: - asociaza manifestarile GI ale FPC cu

tumori ale sistemului nervos de tip meduloblastom, ependimom,
meningiom.
 Alte tipuri de polipi
Polipi inflamatori – apar izolat sporadic sau la bolnavii cu boli
inflamatorii intestinale cronice: recto-colita ulcero-hemoragica
(RCUH) si mai rar in boala Crohn; sunt pseudopolipi ce apar pe
seama reepitelizarii lez anterioare si proemina fata de ulceratiile
invecinate; histopat lamina propria este infiltrata abundent de
celule inflam si muc prez gl cu epiteliu regenerativ, unele dilatate
chistic.

Polipi limfoizi – apar ca proeminente ale mucoasei, secundar

hiperplaziei reactive difuze a tesutului limfoid din mucoasa si
submucoasa; exista o forma difuza, in tot tubul digestiv , rara, ce
apare la tineri; forma localizata este mai frecventa, la nivelul
rectului si se intalneste la varste inalte; histopat sunt foliculi
limfoizi mari, cu centri germinativi; afectiunea prezinta incidenta
familiala si nu are potential malign.
Piesa de colectomie prezentand o formatiune vegetanta
infiltrativa – cancer (aspectul sugereaza originea intr-un polip
colonic malignizat), si doua formatiuni polipoide, aparent
limitate la mucoasa.
 Adenofibromul mamar
Definitie: Tumora benigna a glandei mamare alcatuita din tesut
conjunctiv si tesut glandular.

Macroscopic: Nodul tumoral bine delimitat de o capsula

conjunctiva, de dimensiuni variabile (2-4 cm), de culoare alb
sidefie, consistenta ferma, uneori cu aspect lobulat; tumora este
mobila pe planurile invecinate si frecvent este
localizata in cadranul
supero-extern
 Histologia glandei mamare
Microscopic: Diagnostic de organ – gl mamara= gl sudoripara
modificata localizata in tes subcutanat; este form din 15-20 de lobi,
structurati ca gl independente cu un conduct ce se deschide la
nivelul mamelonului; fiecare lob este inconj de tes conj ce contine
numeroase cel adipoase; acest tes patrunde in lobi si ii imparte in
lobuli; canalele (ductele) galactofore sunt tapetate de un epit cubic
asezat pe un rand de cel mioepiteliale.
Histologia normala a glandei mamare
Sus- glanda inactiva; jos –stadiul secretor,
perioada de lactatie
 Adenofibromul mamar
Microscopic – Diagnostic de leziune- in jurul canalelor galactofore si a
acinilor glandulari se constata proliferare de tesut conjunctiv care
poate avea o distributie uniforma sub aspectul unui manson (forma
pericanaliculara), sau poate avea o distributie neuniforma, deformand
structurile glandulare si conferindu-le un aspect neregulat asemanator
“coarnelor de cerb” (forma intracanaliculara). Cele doua aspecte
histopatologice coexista, dar unul dintre ele predomina.
La periferia tumorii exista o capsula formata prin condensarea
unor fibre colagenice.
In tabloul intracanalicular (A), componenta fibroasa se dezvolta catre lumenul
glandular, comprimandu-l, deformandu-l (aspect de "coarne de cerb"). In tabloul
pericanalicular (foto B), componenta fibroasa se dezvolta circumferential in jurul
ductului, fara a-l deforma. Frecvent, intr-un fibroadenom de glanda mamara cele doua
aspecte coexista. (Hematoxilina-eozina, ob. x4)
 Hemangiomul
Definitie: Tumora benigna neincapsulata constituita din
proliferare de vase sangvine de calibre diferite, predominant
capilare in hemangiomul capilar, si spatii vasculare mari in cel
cavernos, uneori cu aspecte mixte, cu hematii in lumen, ce se
poate localiza in orice organ sau tesut.

Este considerat in acelasi timp o malformatie deoarece

majoritatea sunt prezente de la nastere, si o tumora de tip
hamartomatos (tesut in exces unde acesta se gaseste in mod
normal).
Diferenta de limfangiom se face prin prezenta/absenta
hematiilor. (+ in hemangiom).
 Hemangiomul
In functie de momentul aparitiei si tipul defectului de formare a retelei
sanguine se descriu:
- hemangiom capilar– apare in stadiul plexiform, cand se genereaza
numeroase capilare intercomunicante
- hemangiom cavernos si fistule arterio-venoase - apar in stadiul
retiform, cand exista tendinta de coalescenta a vaselor si formarea de
vase mari (risc↑ de asociere cu sd. Kasabach-Merritt: tumora
vasc+trombocitopenie de consum)

- Hemangiomul se intalneste cel mai frecvent la nivelul pielii, dar poate

aparea in orice organ. Cele mai multe involueaza spontan, dar uneori
pot da complicatii de tip: sangerare, tromboze, necroza, furt volemic,
trombocitpenie;
- Visceral se localizeaza de electie la nivel hepatic,, fiind cea mai
frecventa tumora benigna hepatica; cand depaseste dimensiunea de 4
cm se considera hemangiom gigant; se considera ca la adulti evolutia
este influentata de nivelulrile hormonale din organism.
 Hemangiomul
Alte tipuri de hemangioame:
- angiokeratom – hemangiom cavernos epidermic, la nivelul papilelor
dermice
- hemangiom venos – proliferare de vase de tip venos intr-o stroma conj si
tes adipos
- hemangiom racemos – prolif de vase de tip arterial si venos, sunturi
arterio-venoase cu tulburari consecutive severe.
- angiomiom – localiz in zona gleznei sau a mainii, format din vase sinuase
cu pereti ingrosati; asociaza proliferare de fibre musculare netede;
- hemangiom sclerozant – nodul mic, localizat intradermic, alc din capilare
ce prolif intr-o stroma fibroasa; este consid o leziune reactiva;
- hemangiomatoza generalizata – boala genetica, hemangioame multiple,
diseminate; au risc de tromboze si asociere si alte malformatii; poate aparaea si
in cadrul unor sd: teleangectazia congenitala, sd Sturge-Weber, etc..
- hemangiom intramuscular – proliferare de vase capilare in interiorul unui
muschi unde infiltreaza si disociaza fb musc;
 Hemangiomul cutanat
Macroscopic: tumora se poate prezenta sub aspectul unei
proeminente reliefate, cu suprafata denivelata, sau se poate
prezenta ca o leziune plana = pata pigmentara; are culoare rosie
violet, consistenta moale, dimensiuni variabile, nu este bine
delimitata si se decoloreaza la vitropresiune;

Majoritatea hemangioamelor involueaza

spontan, insa uneori, cand exista risc de
complicatii, sau vase reziduale in urma involutiei naturale
se poate trata prin:corticoterapie topic, intralezional sau
oral; laserterapie adaptata; chirurgical; terapie orala.
 Hemangiomul cutanat
Microscopic: Diagnostic de organ -pielea- organ alcatuit din epiderm,
derm si hipoderm.
Epidermul - epit pavim, stratificat, keratinizat, cu anexe cutanate (tija
firului de parostiumuri foliculare si glandulare), prezentand o limita ondulata
dermo-epidermica.
Din profunzime spre supraf, epidermul cuprinde:
- strat bazal, germinativ=1 rand de cel asezate pe o mb bazala; cel sunt
cilindrice/poliedrice inalte, cu nuclei mari, alungiti; activit mitotica crescuta
in vederea regenerarii celorlalte straturi epidermice.
-Strat spinos/malpighian- mai multe randuri de cel (6-10), unite prin
desmozomi si punti intercel, dau aspectul de spini la MO.
-Strat granular- 3-4 randuri de celule romboide, cu axul lung orientat
orizontal, contin in citopl granule de keratohialin
-Strat cornos- mai multe randuri de celule turtite, acidofile, fara nuclei;
Dermul- tes conj alc din vase, nervi, limfatice, anexe ale pielii, fibre de
colagen si celule conjunctive.
Hipodermul- alcatuit din tesut adipos si rare elemente conjunctive.
Hemangiomul cutanat

Hemangiom capilar
Hemangiomul cutanat

Hemangiom cavernos
 Hemangiomul cutanat
Microscopic: Diagnostic de leziune: epidermul este subtire; la
nivelul dermului se identifica numeroase vase sanguine, de
dimensiuni diferite, grupate, cu peretele subtire (capilare), cu celulele
endoteliale turtite;
Lumenele vasculare contin hematii; tumora este neincapsulata,
limitele tumorii sunt nedefinite.

Hemangiom capilar: A- col HE- prolif de spatii vasc cu hematii in lumen;B- col IHC pt CD 34.
 Tumora mixta de parotida
(adenomul pleomorf)
Definitie: Tumora benigna a glandelor salivare, cu originea in epiteliul
glandular si diferentierea tumorala catre mai multe tipuri celulare .
Reprez 65-80% dintre tum gl salivare mari, apare la orice varsta, in
decadele 5-6 de viata;in etiologie se recunoaste iradiere locala in
antecedente.de obicei este unica, dar poate fi multipla si uni- sau bilaterala.
Excizia chir poate fi dificila prin vecinatatea cu nv facial. Recidivele sunt
frecv din cauza nodulilor sateliti, periglandulari, uneori la interval de zeci de
ani de la prima excizie. Riscul de malignizare este aprox de 2%.
 Tumora mixta de parotida
(adenomul pleomorf)

Macroscopic: nodul tumoral de consistenta ferma, bine delimitat

de o capsula subtire, cu diametru de apropx 2-6 cm, avand suprafata
neteda si usor lobulata, prezinta pe suprafata de sectiune o culoare
albicioasa cu zone de aspect mixomatos sau hialin, si zone gri-
albastrui cu aspect condroid.In jurul tumorii tesutul parotidian este
atrofiat prin compresiune.
 Tumora mixta de parotida
Microscopic: Diagnostic de organ- glanda parotida= organ
parenchimatos alcatuit din acini glandulari serosi, separati in
lobuli prin septuri conjunctive ce contin vase si ducte
excretorii.

histologia normala a gl. parotide

Tumora mixta de parotida
 Tumora mixta de parotida

Microscopic: Diagnostic de leziune- In alcatuirea tumorii

intra doua componente: epiteliala si conjunctiva.
Componenta epiteliala include: celule epiteliale si
mioepiteliale dispuse sub forma de plaje de celule, insule,
cordoane si structuri glandulare sau tubulare; celulele
miopiteliale se gasesc la periferia insulelor de celule epiteliale.
Componenta conjunctiva cuprinde fibre conjunctive, sau
fusiforme dispuse in fascicule, zone mixoide (celule cu forma
stelata dispuse intr-o masa amorfa, slab bazofila), condroide,
si/sau osteoide.
Tumora mixta de parotida

Proliferare adenomatoasa cu metaplazie condroida intr-

un adenom pleomorf de glanda parotida.
Tumora mixta de parotida

Proliferare adenomatoasa cu metaplazie condroida intr-

un adenom pleomorf de glanda parotida.
 Teratomul ovarian
Definitie: Teratomul este o tumoră disembrioplazică
(chistică în 95% din cazuri) cu originea în celulele germinale
sau in celule embrionare si conţine ţesuturi variate cu
dispoziţie dezorganizată. Aceste tipuri variate de tesuturi se
formeaza din cele 3 foiţe embrionare. Celulele diferenţiază spre
variate structuri somatice, producând ţesuturi ce pot fi
identificate ca piele, muşchi, grăsime, epiteliu intestinal, dinţi,
etc.

- Teratomul histioid derivă dintr-o singură foiţă embrionară

(ex.: cordomul, rabdomiomul extramuscular).
- Teratomul organoid derivă din 2 foiţe embrionare (ex.:
chistul branhial, adamantinomul).
- Teratomul organismoid derivă din toate cele 3 foiţe
embrionare (ex.: chistul dermoid ovarian). Teratoamele
 Teratomul ovarian

Tumorile disembrioplazice (ale vestigiilor embrionare)

sunt tumori complexe ce conţin fragmente de sac Yolk,
trofoblast şi ţesut nediferenţiat embrionar. Pot secreta o serie de
substanţe detectabile biochimic (alfa fetoproteina, hormonul
coriogonadotrop).
Alte tumori disembrioplazice sunt hamartomul si coristomul.

Hamartomul reprezinta o proliferare benigna excesiva a

unui tesut ce se gaseste normal in regiunea anatomica
respectiva (ex: condrom pulmonar, rabdomiom cardiac)
Coristomul reprezinta o proliferare benigna in exces a unui
tesut ectopic (ex: incluzii de suprarenala in rinichi,incluzii de
pancreas heterotopic in peretele gastric,..etc)
 Teratomul ovarian
O forma particulara de teratom benign
tridermic este chistul dermoid ovarian.
Macroscopic are un aspect chistic
unilocular de dimensiuni variabile care la
secţiune evidenţiază în centru o masă de sebum,
amestecată cu multiple fire de păr şi uneori
dinţi. După evacuarea conţinutului chistic,
peretele apare subţire, opac, gri-alb cu zone
calcificate, ce contine protuberanta cefalica a lui
Rokitansky.
 Teratomul ovarian
Microscopic, peretele chistului este compus din elemente
diferenţiate de origine ectodermică (epiteliu malpighian cu fire
de păr şi rare glande sebacee, uneori tesut neural), zone de
origine endodermică (epiteliu cubic) şi structuri mezodermale
(muschi neted şi insule cartilaginoase).

Teratom ovarian in
care se observa
prezenta de
cartilaj, epiteliu
glandular, tesut
adipos, fibre
musculare netede,
vase sanguine si
tesut conjunctiv.

A
A. Teratom matur cu tesuturi
bine diferentiate: microchist
tapetat de epiteliu
pseudostratificat. Subiacent:
fir de par si tesut adipos.
(Hematoxilina-eozina, ob. x20)
C. Teratom matur cu tesuturi
bine diferentiate : spatiu
microchistic tapetat de epiteliu
de tip respirator
pseudostratificat, mucosecretor.
Adiacent se constata tesut
nervos. (Hematoxilina-eozina,
ob. x10)
B
B. Teratom matur cu
tesuturi bine
diferentiate: microchist
tapetat de un epiteliu
pseudostratificat. Se
mai constata prezenta
unui folicul pilosebaceu
si fascicule de muschi
neted. (Hematoxilina-
eozina, ob. x20)
C
 Leiomiofibromul uterin
Definitie: Formatiune tumorala benigna localizata la nivelul
corpului uterin, constituita dintr-o proliferare uniforma de fibre
musculare netede si fibre conjunctive; aparitia si dezvoltarea
tumorii este in stransa corelatie cu statusul hormonal – tumora
creste in timpul sarcinii si involeaza la menopauza.
Macroscopic: Tumora este unica sau
multipla, bine delimitata, incapsulata, cu
dimensiuni variabile (cativa mm- zeci de
cm) si consistenta crescuta. Pe sectiune are
culoare albicioasa, si aspect storiform si
in varteje.
Daca apar modificari degenerative,
macroscopic pot apare zone cu aspect
chistic, mixoid, sarcomatoid (carnos), hialin
sau calcificat.
 Leiomiomul uterin
Microscopic:Diagnostic de organ:Uterul este un organ cavitar
alc dinspre int spre ext din: endometru/mucoasa uterina = epiteliu
care se invagineaza si formeaza glande uterine inconjurate de
stroma endometriala. Epiteliul este simplu cilindric si contine
ceule ciliate si secretorii; urmeaza stratul muscular sau miometrul
alc din fascicule de fb musc netede separate de fibre conjunctive
subtiri; fibrele musc au dispoz spiralata, longit sau oblica; se pot
observa si vase sanguine; la exterior se gaseste seroasa, subtire,
alcatuita din tes conj acoperit de mezotelii.
 Leiomiomul uterin
Aspecte macroscopice
pentru leiomiomul
uterin: A,B
leiomioame uterine
multiple respectiv unic,
fara modificari; C,D-
degenerare
A sarcomatoida, E –
B degenerare mixoida

D E
C
 Leiomiomul uterin
Microscopic:Diagnostic de leziune: Proliferare uniforma,
bine-delimitata, de fibre musculare netede si fibre conjunctive cu
dispozitie fasciculara, de grosimi diferite, ce se intersecteaza in
diverse incidente, dand un aspect in varteje. La periferie fibrele
conjunctive se densifica, alcatuind capsula tumorii.

Uneori aspectul uniform fibro-muscular poate prezenta

modificari cu degenerare de tip: mixoid, chistic, hialin,
sarcomatoid (red degeneration), calcificare; exista si variante
atipice de leiomiom cum ar fi: leiomiom bogat celular, cu celule
epitelioide..etc.
 Leiomiom uterin – aspect microscopic - fibrele musculare netede tumorale se
dispun in fascicule orientate in toate sensurile, astfel incat sectiunea le surprinde
in incidenta longitudinala, transversala sau oblica. Celulele tumorale sunt foarte
asemanatoare fibrelor musculare netede normale (nuclei alungiti, taiati drept la
capete - in "trabuc", mitoze rare, fara atipii), dar densitatea celulara este crescuta.
(Hematoxilina-eozina, ob. x10)
Leiomiom uterin de mici dimensiuni – fibrele musculare se intretaie
in directii diferite, uneori aspect spiralat sau in varteje.
A

D
C
Variante de leiomiom uterin: A- bogat celular, B- cu degenerare mixoida, C-
varianta epitelioida D- cu degenerare hialina
Bibliografie:
2. Indreptar de Morfopatologie F. Halalau, M. Sajin
3. Lucrari practice de Morfopatologie pentru studenti M. Costache, G. Becheanu
4. Atlas de Morfopatologie, Ed 2, UMF Gr. T. Popa, Iasi
5. www.e-pathology.ro
www. The Internet Pathology Laboratory for Medical Education
http://library.med.utah.edu/WebPath/
Va multumesc!