COMPORTAMENTALE
Tehnicile terapeutice cognitiv-
comportamentale se orienteaza spre
identificarea gandurilor negative
automate ale pacientului si modificarea
acestor ganduri negative, precum si a
comportamentelor manifestate.
Prin intermediul rationalizarii, terapeutul
ii demonstreaza pacientului relatia dintre
gandire, sentiment si comportament,
plecand de la modelul cognitiv al
depresiei (Beck, 1976).
Acest model a fost conceput pentru tratarea depresiei in principal,
dar se poate aplica si in cazul tulburarilor anxioase, a tulburarilor
psihosomatice sau a durerilor cronice
Tehnici cognitiv comportamentale
Activarea convingerilor
Simptome depresive
somatic
cognitiv
afectiv
motivational
comportamental
In terapia cognitiv-comportamentala (TCC) se considera ca
schimbarea rezulta din autocunoastere, din intelegerea
modelelor comportamentale si din efortul constant de a le
modifica. Adeseori, comportamentele si gandurile noastre
disfunctionale deriva din sistemul nostru irational de
convingeri/credinte.
Acest sistem de credinte este strans legat de trasaturi care
tin de competenta personala, autostima si capacitatea
noastra de a fi iubiti, sintetizandu-se in fraze de tipul:
• "Sunt nefericit!",
• "Nu pot sa ma bazez pe mine insumi!",
• "Nimic nu pot sa fac cum trebuie!",
• "Sunt condamnat la singuratate!".
Relatia pacient terapeut
Asigurarea conditiilor optime pentru dezvoltarea cu succes
a relatiei psihoterapeut-pacient este primordiala.
Pacientul isi poate pune increderea in terapeutul sau,
stiind ca etica si responsabilitatile profesionale ale acestuia
il exclud de la urmarirea propriilor sale interese sau de la
exploatarea in vreun sens a pacientului sau. Acest fapt
devine foarte important ca urmare a naturii private si
uneori intens emotionale a relatiei stabilite cu terapeutul.
Relatia terapeutica in terapiile comportamentale este de
tip egalitar. Sarcina principala in cadrul acestei relatii este
cistigarea increderii pacientului, ajutindu-l sa vada in
terapeut o persoana pe care te poti baza si capabila sa
ofere sprijin psihologic.
Terapeutul este considerat a fi în relatia sa cu pacientul drept
un ghid sau antrenor. Pe de alta parte, pacientul isi asuma
un rol activ in procesul de descoperire, prin intermediul
automonitorizarilor, urmaririi gandurilor negative automate
(sarcinile pentru acasa) si raportarii succeselor si esecurilor
in procesul de derulare a terapiei. Sunt utilizate frecvent
scale de autoevaluare de tipul:
0 1 2 3 4 5 6
111111111 7 8 9 10