CATEDRA DE PSIHIATRIE,NARCOLOGIE SI PSIHOLOGIE

MEDICALA

63. Parafiliile. Clasificare. Tablou clinic. Principii de

tratament.
64. Disfuncțiile sexuale. Disforia de gen. Clasificare.
Tablou clinic. Principii de tratament

A elaborat:

1
 Parafilia

• Parafilia reprezintă interesul sexual față de

obiecte, situații, ținte atipice sau extreme. Se
poate constitui în jurul unui obiect sexual
sau al modului de executare al unui act
intim

2
 Forme de parafilie

Conform DSM-5 cele mai comune forme de parafilie sunt reprezentate de:
• voyeurism;
• exhibiționism;
• frotteurism;
• fetișismul transvestic;
• sadism;
• masochism;
• pedofilie.

3
 Tulburarea parafilica

Specific pentru o tulburare parafilică este că :

• persoana cu un comportament sexual parafilic simte un disconfort personal

accentuat legat de interesul să u, disconfort ce nu este legat neapă rat de
neacceptarea socială a unui asemenea comportament;

• persoana are o dorință sau un comportament sexual ce presupune afectarea

psihologică , ră nirea sau moartea unui individ sau nevoia de a practica un anumit
comportament sexual fă ră consimță mâ ntul celeilalte persoane implicate

În egală mă sură , criteriul temporal și tendința la recidivă , sunt

factori care pot conduce spre diagnosticul de tulburare parafilică .
Pentru a se considera ca atare, principalele criterii enunțate anterior
trebuie să fi avut o durată de minimum 6 luni, cu tendința la recidivă

. 4
 Mecanisme de patogenie psihopatologice

Din punct de vedere psihodinamic, tiparul de excitație sexuală atipică se dezvoltă , de

regulă , înainte de pubertate, fiind implicate cel puțin 3 procese:

• anxietate sau traume emoționale timpurii, care interferează cu dezvoltarea

psihosocială considerată normală ;

• înlocuirea tiparului de excitație erotică privit a fi normal cu un tipar sexual alternativ,

uneori prin expunerea timpurie la experiențe cu încă rcă tură erotică , menite să clă dească
nevoia persoanei de a că uta plă cere sexuală în acestea;

• tiparul excitant capă tă conotații simbolice și elemente de condiționare (spre exemplu,

fetișul simbolizează elementul capabil să genereze excitația, însă s-ar putea să fi fost
selectat din cauză că a fost asociat accidental cu o curiozitate sexuală , dorință sau excitație)

5
 Principalele parafilii și tulbură ri parafilice

• 1.Fetișismul Implică utilizarea unor obiecte neumane ca principală

metodă pentru a produce excitație sexuală . .
• Tulburarea fetișistă implică excitația sexuală intensă , recurentă prin
folosirea unor obiecte inanimate sau a unei atenții exagerate față de
anumite pă rți ale corpului ce provoacă distres semnificativ sau
tulbură ri în funcționarea de zi cu zi. Această tulburare trebuie să fi
persistat cel puțin 6 luni
• Există multe fetișuri, iar printre cele mai comune se pot aminti:
obiectele vestimentare din piele sau latex, șorțuri, încă lță minte,
lenjerie intimă feminină . Fetișurile minore, obținute cu consimță mâ nt
din partea partenerului, nu intră în categoria psihopatologiei, deoarece
nu provoacă distres, dizabilitate sau disfuncții semnificative.

6
 Principalele parafilii și tulbură ri parafilice
1.1 Fetișismul transvestic se referă la îmbră carea în haine ale sexului opus cu
scopul de a obține excitație sexuală și variază de la purtarea ocazională a
câ torva articole de îmbră că minte pâ nă la schimbarea totală a îmbră că mintei cu
cea a sexului opus.
În forma de tulburare psihiatrică , reprezintă tendința sexuală recurentă și intensă
de a purta haine tipice celuilalt sex. Tulburarea apare atunci câ nd induce
niveluri semnificative de dizabilitate și distres. Persoanele cu această parafilie
poartă denumirea de cross-dresser .
Multe dintre persoanele preocupate de acest obicei nu ating criteriile pentru a
intra în sfera patologicului (perioade de minimum 6 luni de prezență a
comportamentului).
Este o parafilie care apare într-o mai mare proporție în râ ndul bă rbaților. Debutul
tulbură rii fetișist transvestice are loc în copilă rie. În cazul în care partenerul de
viață nu dorește să accepte acest comportament, persoana poate dezvolta
tulbură ri psihologice sau psihiatrice de tipul vină , anxietate, depresie sau
rușine

7
 Principalele parafilii și tulbură ri parafilice
2.Exhibiționismul
Este definit ca excitarea sexuală produsă prin expunerea organelor genitale în fața
unei persoane necunoscute. Se poate manifesta și prin dorința de a fi privit de
alții în timpul unui act sexual .
Forma clinică a acestei parafilii implică practicarea acestui comportament cu un
partener, care nu și-a oferit consimță mâ ntul sau tră irea unui nivel ridicat de
distres secundar, precum afectarea funcționalită ții sociale sau ocupaționale.
Este o parafilie mai frecventă în râ ndul bă rbaților. Unii exhibiționiști pot masturba
în timp ce desfă șoară acest act și, de asemenea, pot fi conștienți de impactul pe
care îl are exprimarea nevoilor lor asupra celorlalți indivizi. Contactul sexual este
rareori prezent, iar agresivitatea fizică este improbabilă , în ciuda faptului că
exhibiționismul poate determina consecințe legale grave pentru practicanții
acestuia .
Se poate asocia cu tulbură ri de personalitate sau cu alte tulbură ri psihiatrice. De cele
mai multe ori, persoanele nu sunt afectate de comportamentul lor și în cazuri
extrem de rare este necesar consultul psihiatric. În egală mă sură , mulți se
îndreaptă spre activitate pornografică sau show-uri pentru adulți

8
 Principalele parafilii și tulbură ri parafilice
3.Voyeurismul
• Reprezintă plă cerea sexuală de a privi nuduri, oameni dezbră cându-se sau fiind
implicați în acte sexuale. Acest tip de parafilie poate fi nucleul dificultăților în relația
de cuplu sau îi poate provoca individului probleme cu legea .
• Puțini dintre cei despre care se consideră că sunt voyeuriști, întrunesc criteriile
clinice pentru a intra în această categorie. Tentația de a-i privi pe ceilalți implicându-
se în acte sexuale este comună și, în puține cazuri, este considerată drept
comportament anormal.
• Statisticile au indicat faptul că debutează în adolescență sau la începutul maturită ții
și devine patologică atunci câ nd persoana alocă mult timp că utării obiectului plă cerii
sale, implicând, astfel, și negarea sau excluderea responsabilită ților importante din
viața sa. Cu alte cuvinte, este necesar ca persoana, că reia i se stabilește un diagnostic
psihiatric, să aibă o vâ rstă mai mare de 18 ani.
• Comitetul psihiatric, care a adoptat în DSM-5 această particularitate, consideră că
adolescența și pubertatea implică în mod normal o curiozitate sexuală mai crescută ,
riscurile absenței acestei clarificări fiind reprezentate de înclinarea spre o patologie a
unor comportamente sexuale normale

9
 Principalele parafilii și tulbură ri parafilice
4.Frotteurismul-Reprezintă excitația sexuală produsă de contactul fizic (de
obicei prin frecare sau atingere) cu alte persoane în spații publice.
• Manifestarea comportamentului apare de obicei în spații publice
aglomerate, transport public, astfel încâ t persoana agresată să considere
că a fost un accident . Majoritatea celor care au o formă psihiatrică de
parafilie, sunt bă rbați cu vâ rste cuprinse între 15-25 ani și poate fi
identificată și la vâ rstnici, indivizi timizi, persoane inhibate social sau
sexual.
• Atingerea este privită ca o legă tură cu victima. Asemenea celorlalte
parafilii, pă rerile legate de punctul de plecare sunt împă rțite,
considerâ ndu-se că fundamentul ar fi reprezentat de un comportament
învă țat, de tulbură ri de control al impulsului sau de experiențe negative,
tră ite în copilă rie
• În relația de cuplu poate fi vă zut ca un preludiu de că tre cel care practică
frotteursimul

10
 Principalele parafilii și tulbură ri parafilice
5.Masochismul
• Reprezintă participarea intenționată în acte care presupun umilință , abuz
fizic, legare sau orice altă formă de abuz, adresată propriei persoane
pentru experimentarea plă cerii sexuale.
• Fanteziile masochiste practicate de doi adulți ce și-au oferit
consimță mâ ntul, sunt destul de frecvent întâ lnite. De cele mai multe ori,
participanții conștientizează că nu este decâ t un joc și vor respecta
limitele sale. Însă , în anumite situații, unele persoane masochiste vor avea
tendința să exagereze, fapt ce poate determina ră nirea sau chiar decesul .
• Cele mai comune metode la care apelează masochiștii, sunt: legarea,
înțeparea pielii, aplicarea de șocuri electrice, arderea, lovirea, umilirea
prin defecație sau urinat, recurgerea la travestism sau simularea unui
viol .
• Autoasifixia erotică (asfixiofilia) este un subtip al tulbură rii masochiste

11
 Principalele parafilii și tulbură ri parafilice

6. Sadismul
• Se caracterizează prin dorința de a induce suferința fizică sau psihologică
unei alte persoane pentru excitare deplină sau pentru atingerea orgasmului
. Formele ușoare de sadism nu întrunesc criteriile clinice pentru a fi
necesară evaluarea psihologică sau psihiatrică .
• Multe cupluri apelează la această metodă de obținere a plă cerii sexuale și,
de cele mai multe ori, nu sunt periculoase, cei implicați cunoscâ nd foarte
bine limitele jocului în care au intrat. Cu toate acestea, intensitatea
sadismului poate stabili diagnosticul de tulburare psihiatrică .
• Multe dintre persoanele care au forma severă a acestei parafilii, fantazează
asupra obținerii suferinței din partea celuilalt cu sau fă ră consimță mâ ntul
informat al acestuia. Practic, fă ră consimță mâ ntul partenerului, reprezintă
o formă de agresiune ce poate fi pedepsită de lege.

12
 Principalele parafilii și tulbură ri parafilice
7.Pedofilia
Definește direcționarea unor fantezii, nevoi sau comportamente
sexuale spre adolescenți sau pre-adolescenți (vâ rstă mai mică de 13
ani). Diagnosticul se va stabili în momentul în care persoana este
mai mare de 16 ani sau este cu cel putin 5 ani mai mare decâ t
partenerul minor, care devine ținta fanteziilor sale erotice
Mulți dintre pedofili sunt bă rbați, atracția poate fi canalizată atâ t spre
fete, câ t și spre bă ieți. Cu toate acestea, majoritatea pedofililor
preferă antrenarea în activită ți erotice cu persoane de sex opus. În
majoritatea cazurilor, pedofilul este un cunoscut (membru al
familiei, pă rinte vitreg sau persoană cu autoritate), iar privitul sau
atinsul prevalează contactul sexual propriu-zis. Pedofilii pot fi atrași
fie numai de copii, fie și de adulți, iar unii sunt atrași doar de cei cu
care au relații apropiate.

13
 Criteriile DSM-5 de diagnostic al pedofiliei

• existența fanteziilor, a nevoii, a comportamentelor sexuale

recurente și de intensitate crescută ce implică pre-
adolescenți sau copii (vâ rstă mai mică de 13 ani) prezente
pentru o perioadă mai mare de 6 luni;
• persoana a acționat în virtutea acestor nevoi sau este
profund debilitată de ele;
• persoana are o vâ rstă mai mare de 16 ani sau este cu cel
puțin 5 ani mai mare decâ t copilul ce-i este țintă .
Legat de ultimul punct, este de menționat faptul că sunt
excluse persoanele la finalul perioadei de adolescență care
sunt implicate emoțional în relații cu persoane de 12-13 ani

14
 Tratament
• În privința tratamentului pentru formele grave de parafilie, multe
studii au ară tat că o eficacitate maximă este atinsă atunci câ nd se
combină terapia medicamentoasă cu diferite tehnici psihoterapeutice,
în special tehnicile psihodinamice și psihanalitice, câ t și terapia
cognitivcomportamentală . Tratamentul urmă rește mai curâ nd
reducerea și controlul comportamentului sexual deviant decâ t
anularea acestuia [1, 2, 5, 10, 12]. Tratamentul medicamentos
antiandrogenic va fi rezervat persoanelor care prezintă un
comportament sexual deviant, manifestat prin riscul de agresare a
celorlalți. Antiandrogenii reduc intensitatea erecțiilor, a fanteziilor
sexuale sau a stimulă rii nevoii de implicare în relații sexuale.
Reducerea nevoilor sexuale a fost sesizată și în cazul utiliză rii unor
antidepresive (inhibitori selectivi ai recaptă rii serotoninei), câ t și a
neurolepticilor atipice

15
 DISFUNCȚ IILE SEXUALE
• Disfuncțiile sexuale acoperă o varietate de probleme ce sunt întâ lnite în
mod obișnuit în populație.
• Acestea nu se limitează la cele mai cunoscute, cum ar fi disfuncția erectilă
sau lipsa interesului față de relații sexuale. Disfuncțiile sexuale pot implica
durere în timpul actului sexual, incapacitatea de a menține o erecție,
dificultatea de a atinge orgasm etc .
• Funcția sexuală este afectată cel mai frecvent de factori psihologici și
socio-culturali și într-o mă sură mai redusă de cei biologici și organici .
• Cauzele de natură psihogenă , implicate în mecanismele funcționă rii
sexuale, sunt pur psihologice, biologice, familiale, de ordin moral și
educațional, situații de agresivitate sexuală , situații de refugiu .
• De regulă , o problemă sexuală propriu-zisă este doar vâ rful iceberg-ului.
În realitate, cauzele sunt plasate mult mai adâ nc în viața anterioară a
persoanei.

16
 DISFUNCȚ IILE SEXUALE
1.Tulburări ale dorinței sexuale
• Această categorie se împarte în două clase: tulburarea
prin dorință sexuală hipoactivă (libido diminuat sau
frigiditate), ce se caracterizează prin deficiența sau
chiar absența fanteziilor sexuale și a dorinței de
activitate sexuală și tulburarea prin aversiune sexuală ,
caracterizată prin aversiune și evitare a contactului
sexual genital cu un partener sexual.
• Totodată , poate fi globală sau situațional-selectivă , ce
ține de un anumit partener sexual, ambianță sau
activitate sexuală .
17
 DISFUNCȚ IILE SEXUALE
• 2.Tulburări ale excitației sexuale
• În această categorie se încadrează tulburarea erectilă masculină și tulburarea
excitației feminine. Preponderența tulbură rii excitației sexuale feminine este
mult subestimată . Studii asupra cuplurilor fericite din punct de vedere
subiectiv arată că 33% dintre femei au menționat probleme de excitație .
• La femei, tulburarea de excitație se manifestă prin incapacitatea de a atinge și
de a menține o lubrifiere ca ră spuns la excitația sexuală și cauzează suferință
marcantă sau dificultă ți interpersonale.
• La bă rbații tineri, preponderența disfuncției erectile se află în jurul valorii de
8%. Însă această tulburare poate să apară mai tâ rziu pe parcursul vieții. În
cazul bă rbaților, această tulburare poate avea cauze psihologice, precum
subestimarea personală cu incapacitatea de a avea încredere sau sentimente
de inadecvare. Disfuncția erectilă poate, de asemenea, să reflecte dificultă ți
de relaționare între parteneri

18
 DISFUNCȚ IILE SEXUALE
3.Tulburări orgasmice
La femei, tulburarea orgasmică este manifestată prin întâ rzierea sau
absența recurentă sau persistentă a orgasmului, după o fază normală de
excitație sexuală .
Prevalența generală a inhibiției orgasmului feminin este de 30% . Există
factori psihologici, care se asociază cu această tulburare, aceștia fiind
teama de sarcină sau de respingere din partea partenerului sexual,
ostilitatea față de bă rbați, sentimente de vinovă ție în legă tură cu
impulsurile sexuale sau conflictele din cuplu.
În râ ndul bă rbaților, este vorba despre realizarea dificilă sau lipsa ejaculă rii
și ejaculare dureroasă . În cazul în care această inhibare a existat pe tot
parcursul vieții, se poate lua în considerare o psihopatologie mai severă .
.

19
 DISFUNCȚ IILE SEXUALE
4. Ejacularea prematură (precoce)
Această tulburare afectează 35-40% dintre bă rbații tratați
pentru tulbură ri sexuale [4, 12]. În mod persistent și
recurent, aceștia ajung la orgasm și ejaculare înainte de a
dori acest lucru. Tulburarea este mai des întâ lnită la
bă rbații tineri, la bă rbații cu o parteneră nouă și se
consideră că este legată de preocuparea excesivă față de
satisfacerea partenerei. Ejacularea prematură poate fi
asociată cu frici inconștiente legate de vagin. Ea poate fi, de
asemenea, rezultatul unor experiențe inițiale ale bă rbatului
în care surprinderea de că tre alții ar fi fost stâ njenitoare.

20
 DISFUNCȚ IILE SEXUALE
5.Tulburările prin durere sexuală
Vaginismul este o contractură musculară involuntară a unei pă rți a vaginului, care
afectează actul sexual. Este cel mai des întâ lnită printre femeile din grupurile socio-
economice superioare. Cauza poate fi un traumatism sexual anterior, cum ar fi violul
sau abuzul sexual în copilă rie. În unele cazuri se poate asocia cu educația femeii într-
un spirit religios strict, puritan, care asociază relația sexuală cu pă catul.
Dispareunia este durerea genitală recurentă sau persistentă , care se manifestă înaintea,
în timpul sau după actul sexual. Aceasta este o acuză frecventă a femeilor cu istoric de
viol sau abuz sexual în copilă rie. Ș i în cazul bă rbaților apare această tulburare – coitus
dureros sau ejaculare dureroasă , deși mai rar întâ lnită . Acesta poate fi rezultatul
tensiunii psihice și anxietă ții, însă mai frecvent este asociată cu o condiție organică .
Disfuncțiile sexuale sunt apreciate ca avâ nd un pronostic benefic. Tratamentul este
complex, incluzâ nd diferite metode psihoterapeutice, psihodinamice (psihanalitice),
cognitiv- comportamentale și diferite tehnici psihocomportamentale sexuale, uneori
se apelează la cure scurte de tratament cu anxiolitice și antidepresive, preponderent
cu ISRS

21
 Disforia de gen
• Manifestarea-axă a fenomenului transgenerită ții
o reprezintă disforia de gen, care ar putea fi
definită ca lipsa satisfacției și disconfortul
psihologic din cauza propriei apartenențe
sexuale, diferența fiind doar în intensitatea
manifestă rilor propriu zise, începâ nd cu dubii
legate de propria identitate sexuală pâ nă la
negarea propriului sex, cu tendințe spre
modificarea semnelor sexuale în mod hormonal
și chirurgical
22
 Bibliografie
• Manualul de psihiatrie 2021
• Suport de curs 2021

23