CATEDRA DE PSIHIATRIE,NARCOLOGIE SI PSIHOLOGIE MEDICALA

1. Tulbură rile conduitei motorii și voliționale. Clasificare. Simptomele de

bază . Sindroame psihopatologice care sunt referite la tulbură rile
psihomotorii

2. Tulbură rile calitative de conștiință , caracteristica clinică a acestora și

apartenența nozologică

A elaborat:

1
 Clasificarea tulbură rilor psihomotorii

• A. Diminuarea activității motorii :Hipokinezia, Akinezia, Barajul

motor, Inhibiția psihomotorie (Stuporul, Catalepsia, Catatonia)
• B. Exagerarea activității motorii Hiperkinezia, Neliniștea
psihomotorie, Akatisia, Tasikinezia, Agitația psihomotorie,
Catatonia
• C. Tulburări motorii specifice Impulsiunile, Ataxia, Astazia,
Abazia, Raptusul, Bizareria, Parakinezii (Stereotipiile,
Manierismele, Ticurile, Balbismul, Ambitendința, Comportament
teatral, Acțiuni obsesive, impulsive și forțate), Dispraxiile,
Apraxiile
• D. Patologia expresivității mimice : Amimia, Hipomimia,
Hipermimia, Paramimia

2
 Tulbură rile activită ții motorii

A. Diminuarea activității motorii

Bradikinezia (hipokinezia) – inhibiția involuntară a mișcă rilor, reducerea acestora atâ t ca

frecvență , câ t și ca amplitudine. Poate fi în surmenaj, la persoanele în vâ rstă , în patologia somatică ,
în maladia Parkinson. Uneori mișcă rile se ră resc treptat pâ nă la dispariție – “fanding” motor (în
schizofrenie), alteori se produce oprirea bruscă și nemotivată a mișcă rilor ca o suspendare a
motricită ții – „baraj” motor.

Akinezia – înțepenire perplexă , anularea orică rei mișcă ri. Imposibilitate de a face mișcă ri, stare
de imobilitate, fă ră ca sistemul osos, nervos motor și cel muscular să fie afectate (boala Parkinson)

3
 Stupoarea

Inhibiția psihomotorie – se poate manifesta prin stupoare,catalepsie; catatonie.

Stupoarea (stupor = încremenire, înțepenire) constă în reducerea foarte accentuată a

mișcă rilor, imobilitate completă sau aproape completă în care subiectul pare înțepenit. Se
asociază cu inexpresivitatea mimică (mimică “împietrită”, care exprimă durere sau
anxietate), perplexitate, o notă de confuzie datorată ridică rii pragurilor senzoriale, care
determină o creștere a latenței ră spunsurilor senzoriale. Se însoțește frecvent cu refuzul de
a se alimenta, refuzul de a comunica, cu toate că pacientul nu are probleme în acest sens.

Stuporul neurotic – stă ri reactive, pacientul ră mâ ne ,,paralizat”, confuz, dezorientat în

mediu (de ex.: veste proastă , durere puternică , sperietură ).

Stuporul depresiv / melancolic – pacientul pare a fi mai prezent în mediu, dar impresia de
stupoare apare la depresivul endogen, determinată de refugiul lui în trecut, se asociază cu
hipomimie sau amimie.

. 4
 Stuporul

Stuporul schizoid – pacientul dă impresia unui om “rupt de realitate”, dezinteresat de

realitatea imediată , neglijent, nu ră spunde, nu reacționează .

Stuporul confuzional poate fi de natură toxică , traumatică sau infecțioasă . Dominantă

este confuzia; pacientul este perplex, dezorientat în special din cauza producțiilor
senzoriale psihotice (iluzii, halucinații).

Stuporul epileptic - apare în timpul crizei, regresează rapid după încetare.

5
 Catalepsia ,Catatonia

• Catalepsia (cata = de-a lungul / lepsis = fixare) constă în fixarea posturală

de-a lungul unei perioade de timp; inerție psihomotorie asociată cu o ușoară
hipertonie (supratonus muscular) care permite să poată pă stra poziția
impusă de examinator. Apare și în stă ri de inducție hipnotică . Este mai
frecventă în schizofrenie, mai ales forma catatonă , unde se manifestă
flexibilitatea ceroasă , care constă în menținerea unor posturi incomode timp
îndelungat.

• Catatonia – constă în anularea participă rii motorii, o fixare tonică a corpului.

• a. Catatonia lucidă - pe fundal de claritate a conștiinței, urmă rește cu privirea
persoanele din anturaj, înțelege, fixează evenimentele, stă nemișcat.
• b. Catatonia obnubilată - apare pe fundal de tulburare de conștiință ; apar
iluzii și halucinații.
• c. Catatonia oneiroidă - prezentă în conștiința confuză de tip oneiroid.

6
 Sindromului catatonic
Simptomele sindromului catatonic sunt:
(1). Stereotipiile;
(2). Sugestibilitatea (simptomele “Ecou”);
(3). Negativismul.
Stereotipiile - tendințe de repetare a aceleiași manifestări de obicei bizare, în plan
mimicopantomimic, atitudinal, de limbaj. Se disting: - stereotipia de mișcare; - stereotipia
atitudinală: (simptomul “pernei de aer”, cel al „cocoșului de pușcă”). Apar în: -hebefrenie și
schizofrenia catatonică, demența Parkinson.
Sugestibilitatea – foarte intensă în isterie, dar și în schizofrenie. Bolnavul este lipsit de orice
participare voluntară , de orice intenție, el acceptă imediat și automat ordine, comenzi ale
interlocutorului. Uneori sugestibilitatea are caracter imitativ, realizâ nd sindromul ecopatic
(ecomimia, ecopraxia, ecolalia).
Negativismul – refuzul de a executa o acțiune sau un ordin. În psihopatologie negativismul nu se
reduce doar la refuz, el are o sferă mai largă , începâ nd cu opoziția față de ordinele
interlocutorului, sau față de propriile tendințe și trebuințe -(negativism activ, alimentar sau
verbal). În schizofrenie simptomele par induse din afară și înregistrează vădit cele 2 forme:
negativismul activ și pasiv. Nu execută, nu se opune (negativism pasiv), pacientull nu se atinge
de farfuria cu mâ ncare oferită (negativism alimentar), să vorbească (negativism verbal). Nu
execută, dar se opune – negativism activ - la orice indicație, ordin, pacientul execută actul opus
(se îndepă rtează când este chemat sau respinge farfuria cu mâncare oferită ).

7
 B. Exagerarea activității motorii
Câ nd pe fondul hiperkineziei apar neliniștea și dezorganizarea actelor motorii,
vorbim despre excitație psihomotorie cu forma ei extremă : agitația
psihomotorie.
Excitația psihomotorie (agitația) – se manifestă prin mimică exagerată și
mobilă , pantomimică continuă și rapidă , mișcă ri dezorganizate, multiple,
accelerarea gâ ndirii, accelerarea vorbirii – tahilalie, frecvent asociată cu
gâ ndirea întreruptă , incoerență , inițiază o mulțime de acțiuni, dar nu
finalizează nici una, totul este apreciat doar superficial, fă ră a-și da seama de
urmă ri.
Uneori (in agitația psihotică ), pacientul agitat poate comite acțiuni pă trunse de
agresiune, violență , condiționate de tră irile psihotice
Agitația psihomotorie poate fi: -Maniacală ,-Hebefrenă ,-Catatonică ,-Confuzională ,-
Halucinatorie (psihotică ),-Psihogenă ,-Anxioasă (în cadrul raptusului
melancolic, în tulbură rile de personalitate),-Trenantă ,-Impulsivă

8
 Acktisia – neliniște motorie care se manifestă prin nevoia de mișcare
permanentă , prin disconfort muscular, asociat de imposibilitatea de a
pă stra o anumită poziție o perioadă variabilă de timp, de ex.: de a reține
poziția șezâ ndă . Se întâ lnește în sindromul extrapiramidal indus de
neuroleptice, în raptusul melancolic, sindromul extrapiramidal
postencefalitic.
Tasikinezia – neliniște motorie în membre (clinic adeseori este sub
aspectul „clă tinatului de pe un picior pe altul”). Tendință irezistibilă de a
se mișca, de a alerga. Poate fi prezentă în sindromul extrapiramidal indus
de neuroleptice, în tulbură rile de personalitate.
Ataxia – dereglarea coordonă rii mișcă rilor și echilibrului (în isterie).
Astazia – incapacitatea de a se menține în poziție verticală și de a-și
menține echilibrul în lipsa parezelor și paraliziilor.
Abazia – incapacitatea de a merge

9
 C, Tulbură ri motorii specifice

• Dispraxiile constau în dificultatea de a executa un gest

sau o mișcare.
• Apraxia ideativă – perturbarea proiectului ideativ al unei
mișcă ri, deși pot fi executate acte motorii simple, dar nu
pot fi executate mișcă rile complexe care presupun o
succesiune logică și integrare a unor acte motorii separate
(leziuni ale lobului parietal).
• Apraxia motorie – incapacitatea de a efectua și finaliza o
mișcare. Actele spontane pot fi îndeplinite, dar nu pot fi
executate la ordin (nu poate acționa sub control voluntar)

10
• Apraxia constructivă – incapacitatea de a executa o construcție (de ex.: din cuburi),
incapacitatea de a desena figuri geometrice simple. Câ nd leziunile sunt în parietalul drept,
pacientul nu poate desena în spațiu pentru că îi lipsește diminuarea stereoscopică (adâ ncime).
• Apraxia melokinetică – localizată la nivelul unei mâini: constă în imposibilitatea de a efectua
gesturi sau mișcă ri fine, elaborate.
• Apraxia de îmbrăcare și conduite instrumentale
• Apraxia buco-faringiană – imposibilitatea de a executa mișcă ri, imposibilitatea de a vorbi sau
mâ nca.
• Apraxia deglutiției – nu poate înghiți, o face doar spontan.
• Apraxia mersului – nu poate efectua pași în direcția indicată .
• Apraxia mișcării mimice – nu poate exprima sau forma expresii mimice.

11
 Pervertirea conduitei motorii (parakinezii)
Pervertirea conduitei motorii (parakinezii) – sunt mișcă ri bizare, ciudate,
incomprehensibile care uneori înlocuiesc mișcă rile normale.

Manierismele motorii – sunt mișcă ri complexe, frecvente care par a avea un

scop pentru pacient, dar acestea par bizare observatorului care le descrie ca fiind
inutile, exagerate, teatrale, nepotrivite, nenaturale. De exemplu, mersul care poate
fi să ltat, dansat, în zig-zag. Se întâ lnesc în schizofrenia hebefrenă (dezorganizată ).

Stereotipiile – sunt mișcă ri repetitive, inutile, inadecvate circumstanțial. De

exemplu, balansă rile înainte-înapoi ale trunchiului. Se întâ lnesc în schizofrenie.

Ambitendința – prezența simultană a unor intenționalită ți contradictorii. La

baza ei stă indecizia. Se întâ lnește în schizofrenie.

12
 .
Comportamentul teatral – comportament cu gestică amplă , caracteristic
persoanelor isterice.
Perversiunile pot fi:
Sub formă de acțiuni obsesive – Aritmomania, Onicofagia (a-și roade
unghiile), Dermatothlasia (scă rpinatul fă ră motiv), Tricotilomania (își smulge
pă rul);
Sub formă de acțiuni impulsive – Dromomania; Piromania; Dipsomania,
Jocul de noroc patologic;
Sub formă de acțiuni forțate – Râ s/plâ ns forțat, Tuse forțate, Grimase,
Fră mâ ntarea mâ inilor, Mișcă ri masticatorii, Scuipat forțat, Ticuri.
Ticurile sunt mișcă ri bruște cu caracter intempestiv, localizate mai ales în
regiunea superioară a corpului și la nivelul capului: -apar la tineri în
perioadele critice ale dezvoltă rii psihice și fizice și ale maturiză rii, adeseori pe
fundalul hiperemotivită ții. Se ră resc odată cu vâ rsta și chiar dispar pe mă sură
ce se dezvoltă autocontrolul (voința).

13
 Tulbură rile de vorbire:
• Balbismul (bâlbâiala) – perturbare a elocuțiunii,
caracterizată prin ezitare, repetare sacadată , pauze
penibile și chiar împiedicare completă a facultă ții de a
articula.
• Balbismul este o tulburare frecventă la copii.
• Tahilalia – accelerarea vorbirii (tahifrazia). Tulburare de
limbaj caracterizată printr-un vorbit rapid, precipitat, cu
debit mare de cuvinte.
• Bradifazia (bradilalia) – încetinirea involuntară a
tempoului vorbirii, care se manifestă prin lentoarea
pronunță rii cuvintelor.

14
 Tulbură ri de voință
• Clasificarea tulbură rilor de voință
• 1. Tulbură ri cantitative ale voinței -
Hiperbulia, Hipobulia, Abulia
• 2. Tulbură ri calitative ale voinței - Disabulia,
Parabulia, Impulsivitatea, Compulsivitatea,
Raptusul

15
 Tulbură ri cantitative ale voinței:
Hiperbulia – constă în exagerarea forței voliționale.
Se poate observa în stă rile obsesiv-compulsive (obsesivul luptă cu
tendințele sale morbide pentru a se elibera de ideile sau acțiunile
obsesive), în toxicomanii este hiperbulie cu caracter unidirecțional (de
ex., procurarea drogului) grefată pe o hipobulie (dependență ), în paranoia
- hiperbulia este selectivă și unilaterală , fiind destinată susținerii ideii
delirante cu orice preț, uneori pâ nă la anularea instinctului de
autoconservare.
Hipobulia – scă derea forței voliționale și incapacitatea de a acționa.
Pacientul știe ce trebuie să facă , dar nu poate. Se întâ lnește frecvent în
patologia somatică și psihică (depresie, schizofrenie, demențe, tulbură ri
organice, TCC, retard mintal, etc).
Abulia - constă în lipsa totală a inițiativei și incapacitatea de a acționa.
Se poate întâ lni în stă ri comatoase și confuzionale, datorită suprimă rii
conștiinței, în stă ri demențiale profunde, în catatonie, depresii severe etc.

16
 Tulbură ri calitative ale voinței
Disabulia - constă în dificultatea de a iniția și finaliza o acțiune, ca și
dificultatea de a trece de la o acțiune la alta. Se întâ lnește în nevroze și debutul
schizofreniei.
Parabulia - este insuficiența volițională însoțită sau determinată de anumite
dorințe, pulsiuni sau acte paralele. Unii autori o caracterizează prin abulie
acompaniată de ticuri, grimase, manifestă ri din fenomenologia obsesională .
Impulsivitatea - constă în scă derea pâ nă la anulare a forței voluntare cu
caracter inhibitor (insuficiența voinței pasive), avâ nd drept rezultat lipsa de
frâ nă , un comportament impulsiv, intempestiv, disproporționat în raport cu
stimulul ce-l provoacă , fă ră o suficientă deliberare și cu un caracter imprevizibil,
adeseori socialmente periculos. Se întâ lnește la persoane cu toleranță redusă la
frustrare, cu un colerism constituțional, în situații conflictuale. În tulbură ri de
personalitate, în cadrul episoadelor psihotice (favorizat de halucinații și ideile
delirante) în depresie (raptusul melancolic), în manie.

17
 Sindroame psihopatologice care sunt referite la
tulbură rile psihomotorii

• La nivelul activită ții motorii și volitive:

• 1. Sindrom Catatonic;
• 2. Sindrom Hebefrenic;
• 3. Sindrom Stuporos;
• 4. Sindrom Abulic;
• 5. Sindrom Apato-Abulic;
• 6. Sindrom Convulsiv;
• 7. Sindrom de Agitație motorie;
• 8. Sindrom Gilles de la Tourette – boala ticurilor
18
 2. Tulbură ri predominant calitativede
constiinta
• a. Deliriumul - se caracterizează prin dezorientare în spațiu și timp, cu pă strarea
orientă rii în propria persoană . Apar tulbură ri masive de percepție sub formă de
halucinații vizuale, iluzii, pareidolii, fragmente de idei delirante absurde. Persoana
vede figuri de draci, șerpi, pisici, câ ini de care se apă ră, cu care se luptă (deci este
participant activ al propriilor trăiri halucinatorii); este extrem de agitat, tră ind o
stare de groază . În literatură sunt descrise diverse tipuri de delirium:
- abortiv – este deliriumul care durează pâ nă la 24 ore.
- profesional – conștiința confuză alternează periodic între delirium și amenție. Pe
fundalul halucinațiilor și iluziilor vizuale, pacientul este agitat în limitele patului
(carfologie) îndeplinind mișcă ri, care amintesc despre activitatea sa profesională
anterioară .
- musitant – dereglare profundă a conștiinței (conștiința confuză alternează între
delirium și amenție) acompaniată de agitație motorie în limitele patului
(carfologie), care constă din mișcă ri coreiforme, vermiforme, discoordonate,
stereotipe (frămâ ntă cearșaful). Vorbirea este incoerentă . Clinic se prezintă sub
formă de halucinații hipnagogice vizuale “scenice”.

19
 Delirium
• Deliriumul are un debut brutal, îmbră câ nd aspectul de
ruptură , hiatus față de comportamentul avut anterior,
producâ ndu-se o denivelare a conștiinței în diferite grade.
• Se manifestă în trei etape:
• Prima etapă se caracterizează prin afluxul de amintiri, în
unele cazuri, cu imagini mintale vii, cu logoree, labilitate
emoțională , sensibilitate crescută la excitanții externi
(zgomot, lumină ). Spre seară ori în timpul nopții
simptomele se agravează , somnul devine superficial,
agitat, întrerupt, cu visuri vii, expresive,
înspă imâ ntă toare.

20
 Delirium
• În etapa a doua – apar halucinațiile vizuale, iluziile elementare sau
complexe, cu aspect caleidoscopic, sau survenind într-o înlă nțuire scenică
(ca în film) lipsită de coerență , cu conținut terifiant. Contactul verbal este
periodic inexistent sau fragmentar cu declarații incoerente. Pacientul
tră iește o stare de anxietate marcată pâ nă la groază care interferează cu
perioade de labilitate emoțională evidentă . În unele cazuri, câ nd reușim să
stabilim contactul verbal cu pacientul, conștiința poate reveni la luciditate.
• În etapa a treia – în tabloul clinic predomină halucinațiile, preponderent
vizuale, microscopice, adeseori zooscopice, care se modifică ca întrun film
undepacientul este eroul principal. Conținutul îngrozitor al scenelor tră ite îi
provoacă emoții intense de frică , groază , acompaniate de agitație
psihomotorie extremă . Simptomele deliriumului sunt variabile și, de regulă ,
cresc în intensitate seara ori pe parcursul nopții, fiind acompaniate de
diverse tulbură ri de somn pâ nă la insomnie totală .

21
 Delirium
• Ieșirea din starea de delirium de regulă este critică (după
somn adâ nc). La ieșirea din starea morbidă pacientul
simte astenie, uneori depresie, în unele cazuri iluzii
reziduale. Pacientul își amintește relativ bine tră irile
psihopatologice, dar nu-și poate aminti (are amnezie)
evenimentele realită ții ambientale pe perioada psihozei.
• Se întâ lnește în: sevrajul indus de dependența de alcool și
droguri, afecțiunile organice cerebrale (TCC), tulbură rile
somatice grave decompensate (pneumonii grave, ciroză ,
hepatită , insuficiență renală , tulbură ri metabolice).

22
 b. Starea oneroidă .
• -infiltrare a construcțiilor visului în gâ ndirea vigilă . Pacientul tră iește un amestec de realitate
și reprezentă ri senzoriale cel mai adesea cu conținut fantastic, presă rate cu reminiscențe
halucinatorii (predominant vizuale), tră ire care accentuează puternic starea de dezorientare
auto- și allopsihică . Poate fi prezentă dubla orientare (pacientul este parțial orientat în
realitatea ambientală , creâ nd impresia orientă rii auto- și allopsihice corecte (perioade de
relativă luciditate), după care din nou se cufundă în tră irile psihopatologice, fiind totalmente
dezorientat în timp, spațiu și propria persoană ) – „oneiroidul lucid
• În descrierea standard, pacientul “zace la pat” cu ochii larg deschiși și dă impresia că percepe
realitatea înconjură toare, dar nu comunică . El e prins, e hipnotizat, e iluzionat magic de visul
la care asistă (o stare ca în vis, în care pacientul percepe totul ca un spectator pasiv, de la
persoana a treia).
• Se întâ lnește în epilepsie, schizofrenie catatonă , intoxicații. În funcție de fonul afectiv,
deosebim oneiroid: expansiv, depresiv și mixt. Expansiv- o stare plă cută pâ nă la extaz cu
halucinații vizuale fantastice, cosmice. Fundalul afectiv însă se poate schimba evoluâ nd spre
anxietate, frică . Depresiv – anxios, melancolic, cu imagini de catastrofă , cu idei delirante de
autoumilire, de moarte, cu false recunoașteri, tră irile avâ nd caracter chinuitor, adeseori
insuportabil.

23
 c.Starea de amenție
• Starea de amenție este o tulburare profundă a conștiinței cu dezorientare auto-și
allopsihică , incoerență ideativă și verbală , gâ ndire incomprehensibilă (incoerentă ) și
agitație în limitele patului cu mișcă ri coreiforme, vermiforme, cu grimase, gemete,
țipete (tip carfologie). Pacientul are exteriorul unui bolnav grav, epuizat.
• În structura psihopatologică a stă rii de amenție apar halucinații, iluzii preponderant
vizuale, vorbirea se reduce la silabe, sunete nearticulate, gemete, scrâ șnit din dinți
creâ nd impresia unei “salate de cuvinte”.
• Tabloul clinic include: idei delirante de relație, influență , persecuție, nesistematizate,
fragmentare. Fondul afectiv este labil: plâ nge, râ de sau este indiferent. În perioadele
nocturne,conștiința poate oscila între amenție și delirium.
• La ieșire din starea morbidă pot ră mâ ne amintiri vagi, extrem de fragmentate ale
tră irilor psihopatologice. Vis-a-vis de realitatea ambientală este prezentă o amnezie
postcritică completă . Durata stă rii de amenție depinde de starea generală a
pacientului, conștiința ameliorâ ndu-se concomitent cu ameliorarea stă rii somatice. Se
întâ lnește la persoanele cu psihoze infecțioase, somatogene, toxice, organice, în
schizofrenia hipertoxică , în sindromul de impregnare malignă cu neuroleptice, în
viroze grave, hepatită , ciroză , insuficiența renală .
• Pot fi diferite forme: Amenție confuzională , maniacală , depresivă , cu stupoare,
schizofrenă după excitație catatonă .
24
 d. Starea crepusculară
• Starea crepusculară este o profundă alterare a reflectă rii senzoriale, cu conservarea automatismelor
motorii, care conferă activită ții subiectului un caracter coordonat și coerent, iar toate evenimentele
petrecute în această stare sunt urmate de amnezie.
• Pe fondul suprimă rii conștiinței (pacientul este totalmente dezorientat auto- și allopsihic), actele
motorii automate ating performanțe superioare, care pe fundalul fenomenologiei senzoriale cu iluzii
și halucinații, interpretate într-o manieră delirantă , pot conduce persoana l la comiterea unor acte
auto- sau heteroagresive pă trunse de o cruzime deosebită (nu doar o înjunghiere de cuțit, ci 30 – 40
de înjunghieri pot fi identificate pe corpul victimei) și realizate într-o manieră automată .
• Starea crepusculară este o tulburare a conștiinței cu dezorientare totală , care brusc apare, nu
durează mult și brusc dispare. La ieșire se instalează o epuizare totală sau de somn adâ nc cu amnezie
congradă totală a realită ții înconjură toare. De regulă , pacientul are atitudine vis-a-vis de acțiunile
comise ca față de ceva stră in (comis de alții).
• Pe fondul stă rii crepusculare sunt descrise mai multe manifestă ri :
- somnambulismul;
- automatismul ambulator;
- fuga și transa;
- absența;
- beția patologică ;
- accese epileptice non-convulsive
Starea crepusculară poate apă rea în epilepsie, ca urmare a consumului de alcool, în beția acută
idiosincratică (urgență psihiatrică ) 25
 Bibliografie
• Manualul de psihiatrie 2021
• Suport de curs 2021

26