Parmenide

S-a născut la ELEA in Italia, la începutul secolului V î.Hr. Si a decedat la 45 de ani. Conform

mărturiilor lui Platon și Aristotel, a fost învățat de Xenofan, după alții însă ar fi fost elevul
unui pitagoric numit Ameinias. Amândouă teoriile sunt posibile. Provenea dintr-o familie
aristocratică, lucru care i-a permis să studieze cunoștințele timpului și chiar să înființeze o
școală numită eleată. S-a bucurat de aprecierea și stima celorlalți, scriind chiar și o serie de
legi pentru cetate. Nu se cunoaște data morții sale. Dintre scrieri ne-au rămas doar 154 de
versuri dintr-un poem filozofic, căruia i s-a dat titlul convențional Despre natură.
 Filozof
Scriitor
Ocupatii: Poet

Legiutor

A fost influentat de Heraclit

Face parte din școala eleată, foarte importantă în istoria filosofiei, reprezentată de gânditori vestiți:
Xenofon din Colofon, Parmenide din Eleea, Zenon din Eleea și Melissos din Samos. Este considerat
legislatorul de la care Eleea a moștenit o parte din legile sale. De la Diogene Laertios aflăm că ar fi fost o
vreme pitagoric. Parmenide a fost influențat de o veche tradiție poetică, el cunoscând atât tradiția
poetică mai veche cât și moda poetică a epocii sale.
El a exprimat teze și principii fundamentale ale școlii
eleate în poemul „Despre natură” (Peri physis), din care
s-au păstrat doar 154 de rânduri din diferite părți ale
poemului. După prolog, poemul cuprinde două părți:
despre problema adevărului și despre aparență.
Parmenide transmite mesaje raționale într-o epocă
impregnată de un iraționalism aproape primitiv. Astfel
călătoria de la Noapte la Zi reprezintă trecerea de la
ignoranță la cunoaștere, drumul care semnifică
itinerariul cunoașterii, calea cea dreaptă urmează
adevărul. El a văzut în căutarea adevărului un demeres
aproape asemănător cu experiența misticilor și a scris
depre aceasta în simboluri preluate din religie, pentru
că a resimțit-o ca pe o activitate religioasă.
Parmenide a mai fost influentat in gandirea sa
de pitagoreici, care vedeau universul ca fiind
matematic prin natura lui. Deci poate nu era
evident pentru Parmenide ca trebuie sa
accepte reducerea facuta de Anaximandru. In
schimb el voia sa reduca totul la ceva
matematic sau logic, dar spre deosebire de
Anaximandru, a carui opinie era ca toate
coexista, la Parmenide acestea se anuleaza
reciproc. Parmenide afirma ca sistemul lui
Anaximandru isi pierde puterea explicativa daca
e privit ca un fel de “superspatiu” al unor lumi
aranjate. Pentru a fi pe deplin explicativ,
substanta dintre lumi, opeiron, trebuie sa
explice spatiul si timpul in termeni de “altceva”,
ceva pentru care suntem justificati spa nu
cerem explicatii ulterioare. Pentru Parmenide
acest ceva era logic: “orice poate fi gandit sau
exprimat”.
Parmenide interpretat de EMANUELE SEVERINO.Conform lui Severino, Parmenide pune în
lumină ăentru prima dată sensulradical al opoziţiei existenţă – nimic şi clarifică sensul
absolut al acestor 2 entităţi,înţelegând că poate explica filozofic ceea ce prin mituri nu era
posibil.Parmenide aprofundează şi interpretează conceptul de “existenţă”
determinândcalităţi neanalizate de înaintaşi.
Cel mai important principiu al lui Parmenide este acela ca orice lucru ce poate fi conceput
rational (gandit) trebuie sa existe. Non-existenta nu este un lucru si nu poate fi gandita si nu
se poate vorbi despre ea intr-un mod semnificativ sau coerent. Parmenide interzicea discutia
aceasta pentru ca sunt lucruri posibile care totusi nu exista. El ilustra acest principiu aratandu-
ne 3 metode posibile de cercetare, din care doar una este valida.
Urmatorul tabel le sintetizeaza: 1.Existenta este una;
2.Existenţa este eternă;
3.Existenţa este continua;
4.Existenţa este indivizibilă şi necompusă din părţi;
5.Existenţa este imobilă.