Diversificarea

portofoliului de acțiuni

Daciana Deac
Managementul Organizației
Master, an II
Piața de capital este o piață riscantă cu o mulțime de rezultate
posibile. Riscul oricărui stoc poate fi defalcat în două părți:

 riscul unic
 riscul pieței

Riscul de portofoliu reprezinta o problema extrem de delicata

pentru fiecare investitor.

Acest lucru este normal deoarece comportamentul

investitorilor in pietele de capital este determinat in principal
de relatia risc-randament.

Măsurarea riscului de portofoliu

Portofoliul este o combinație de valori mobiliare diferite deținute
ca investiție. Deținerea unui portofoliu reprezintă o strategie de
limitare a riscului numită diversificare.

Un portofoliu poate cuprinde: depozite bancare, titluri de stat,

obligațiuni, acțiuni, contracte ”options”, contracte ”futures”,
imobile, investiții alternative; orice alt instrument financiar care
este de așteptat să-și mențină valoarea.

 În construirea unui portofoliu o instituție financiară, în mod

normal își desfașoară propria analiză de investiții, în timp ce o
persoana particulară poate recurge la serviciile unui consultant
financiar sau o instituție financiară care oferă servicii de gestionare
a portofoliului.

Măsurarea riscului de portofoliu

Managementul portofoliului presupune alegerea instrumentelor,
numărul lor, momentul achiziționării ținând cont de condițiile
economice și de obiectivele detinatorului.

Analiza rentabilității titlurilor financiare a arătat că rentabilitatea

este în funcție de riscul sau, care se măsoară prin variația
rentabilității titlului. Rentabilitățile diferitelor titluri financiare nu
sunt supuse la acceleași riscuri astfel corelațiile rentabilităților
diferitelor titluri nu sunt egale între ele.

Măsurarea riscului unui portofoliu care este constituit din mai

multe titluri, a arătat că acesta este inferior riscului unui portofoliu
nediversificat (analizele au aratat că sub 30 de titluri nu există nici o
diminuare a riscului).

Măsurarea riscului de portofoliu

Întemeietorul teoriei portofoliului este considerat Harry
Markovitz, profesor la Universitatea City din New York, laureat
în anul 1990 a premiului Nobel pentru economie alături de
William Sharpe, profesor la Standard University și Merton
Miller, profesor la Chicago University.

Harry Markowitz și-a bazat teoria pe ideea că fluctuațiile

cursului acțiunii unei societăți pe piața de capital sunt datorate
unor două categorii de cauze și ca urmare riscurile la care este
expus deținătorul de acțiuni sunt două tipuri:

 riscul sistematic sau riscul pieței

 riscul nesistematic sau riscul specific, individual, diferențial

Măsurarea riscului de portofoliu

 Se poate vorbi de două tipuri de portofolii:
 portofolii protejate contra riscului
 portofolii cu caracter speculativ

• Selecția titlurilor și a devizelor în care sunt emise depinde de nevoile și

previziunile investitorului. Construirea unui portofoliu protejat împotriva
riscului de schimb necesită ca suma totală care se dorește investită să se
repartizeze pe două considerente:

 asigurarea unei structuri coerente care să permită analiza,

comparabilitatea
 concluziile analizelor privind rentabilitățile portofoliului

Pentru a construi un portofoliu cu caracter speculativ se compară

previziunile estimate asupra ratei de schimb cu cele de pe piață.

Măsurarea riscului de portofoliu

 Pentru măsurarea performanței unui portofoliu este nevoie de evaluarea
rentabilității și de luarea în calcul a riscului. Pentru o bună investiție
trebuie stabilit:
 o bază de date pentru formarea unei imagini cât mai exacte asupra pieței
 pe baza unor modele financiare și macroeconomice dacă activele
financiare sunt subevaluate sau supraevaluate
 lista portofoliilor care au rentabilitățile cele mai ridicate
 o sinteză a informațiilor comitetului de investiție și administratorii
portofoliului

 Fondurile unui investitor pot fi repartizate mai multor administratori

specializați.

Măsurarea riscului de portofoliu

 Pentru o bună înțelegere a efectului diversificării portofoliului de acțiuni
trebuie știut că riscul portofoliului depinde de riscul acțiunilor individuale.

 STUDIU DE CAZ:
 Presupunem că 65% din portofoliu sunt reprezentate de acțiunile Coca-
Cola și restul de 35% sunt reprezentate de acțiuni Reebok.
 Așteptăm ca în anul următor acțiunile Coca-Cola să aibă un randament de
10% și cele ale Reebok, 20%. Astfel că,

◦ Randamentul așteptat al portofoliului de acțiuni = (0,65 x 10) + (0,35 x 20) = 13,5%

• Calcularea randamentului așteptat al portufoliului de acțiuni este destul de ușoară,

partea mai grea este să determini riscul portofoliului.

• În trecut, deviația standard a randamentului era de 31,5% pentru Coca-Cola și 58,5%

pentru Reebok.

Măsurarea riscului de portofoliu

 Putem să credem că aceste cifre reprezintă niște previziuni bune ale
viitoarelro rezultate. La început, putem înclina să spunem că deviația
standard a portofoliului este media deviației celor două stocuri, mai exact:
(0,65 x 31,5) + (0,35 x 58,5) = 41%.

 Acest lucru ar fi corect doar dacă prețul celor două pachete de acțiuni s-ar
mișca într-un ”marș” perfect.

 Procedura exactă de calculare a riscului unui portofoliu format din două

categorii de acțiuni este explicată în figura următoare:

Măsurarea riscului de portofoliu

Măsurarea riscului de portofoliu