ANALIZA RISCULUI DE

FALIMENT

DACIANA DEAC
MANAGEMENTUL ORGANIZAŢIEI
MASTER, AN II
 CONCEPTUL DE RISC

Riscul este definit şi înţeles în mai multe feluri. Termenul, în sine, datează de la
mijlocul secolului al 17-lea, când este întâlnit sub forma de “risque” în limba franceză
şi “rischo” (derivat din “rischiare”) în limba italiană. Englezii l-au naturalizat mai
târziu, sub forma de “risck”.

Pornind de la mai multe definiţi ale conceptului de risc, vom preciza şi unele dintre
caracteristicele acestuia:
Posibilitatea de a pierde;

Incertitudinea ce afectează rezultatul;

Dispersia rezultatelor aşteptate;

Probabilitatea ca orice rezultat să difere de unul aşteptat.

Posibilitatea de a pierde

Incertitudinea ce afectează rezultatul

 CONCEPTUL DE RISC

 Un eveniment incert dar posibil, originea lui aflându-se în incertitudine; este păgubitor,
efectele lui odată produse nu mai pot fi înlăturate; apare procesul activităţii umane, sociale,
economice, politice şi în raporturile dintre om şi natură.
 Expunerea la situaţii nedorite.

 Eveniment posibil şi nedorit, previzibil sau imprevizibil

 Definiţia riscului diferă de la o disciplină la alta, chiar în cadrul aceluiaşi domeniu sunt
uneori definiţii contradictorii. Cu toate aceste diferenţieri toate definiţiile conţin două
elemente comune: nedeterminare (incertitudine) şi pierdere.

 Noţiunea de nedeterminare a rezultatelor este implicată în toate definiţiile riscului.

Când riscul s-a spus că există, atunci întotdeauna există cel puţin două rezultate posibile.
Dacă se cunoaşte cu certitudine că o pierdere se va realiza aceasta nu înseamnă că
evenimentul respectiv este afectat de risc.
Din punct de vedere al unei organizaţii, conceptul de risc, oferă următoarele
definiţii:

 Disponibilitatea unei firme de a se adapta la timp şi cu cel mai mic cost la

modificările de mediu;

 Variabilitatea profitului faţă de media profitabilităţii din ultimii ani

 Variabilitatea rezultatului posibil în funcţie de un eveniment nesigur, incert;

 Construirea unor decizii în condiţii de incertitudine;

 Posibilitatea ca pierderile să fie mai mari decât se aşteaptă;

 Incertitudinea cu privire la producerea unei pagube.

Obiectivul fiecărui om de afaceri, oricărei societăţi
comerciale, este obţinerea de profit. Dar atingerea
acestui obiectiv nu se poate face fără asumarea riscului.

Unul dintre marii teoreticieni ai domeniului, James

Lam a afirmat, cu bună dreptate că „Cel mai mare
risc este acela de a ţi-l asuma”.
 CONCEPTUL DE RISC

În vederea gestionării cât mai eficiente a riscului în managementul operativ şi strategic se

impun cunoaşterea şi identificarea factorilor care îl generează, în funcţie de tipologia acestuia
după diverse criterii; printre cele mai importante considerăm a fi categoriile de risc structurate
din următoarele puncte de vedere:

 după modul de localizare, riscul poate fi: macroeconomic, sectorial, microeconomic;

 după domeniul de activitate si formele de manifestare există: risc economic (de exploatare),
risc financiar (de capital), risc de faliment, risc comercial, risc bancar;

 după efectele şi consecinţele lui, riscul vizează: vulnerabilitatea şi perenitatea afacerii

 RISCUL DE FALIMENT
(INSOLVABILITATEA)

Potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, insolvenţa constituie starea
patrimoniului unei entităţi debitoare aflate în dificultate prin insuficienţa fondurilor băneşti
necesare pentru achitarea datoriilor exigibile la scadenţă, în acest sens fiind necesară o
distincţie între conceptul de insolvenţa şi conceptul de insolvabilitate.

Starea de dificultate financiară a unei entităţi poate fi considerată o stare premergătoare

falimentului în măsura în care apare incapacitatea entităţii de onorare a obligaţiilor provenite din
operaţii curente sau din angajamente anterioare ajunse la termen care îi pot afecta continuitatea
activităţii.

Riscul de faliment (insolvabilitate) exprimă posibilitatea de apariţie a

incapacităţii deonorare a tuturor obligaţiilor scadente ca urmare a
încheierii cu pierderi a exerciţiilor anterioare şi neacoperite care au epuizat
integral capitalurile proprii.
 MODELE DE ANALIZA A RISCULUI DE FALIMENT
PRIN METODA RATELOR

1. RATE DE STRUCTURĂ
 Rata activelor imobilizate
 Rata fondului de rulment  RFR = (A. imob. / A t) x 100
 RFR = Cap. perm. / A. imob.
 Rata activelor circulante
 Rata fondului de rulment propriu
 RFR = Cap. propr. / A. imob.  Rata stabilităţii financiare

 Rata de finanţare a NFR  Rata autonomii financiare globale

 FNFR = FR / NFR
 Rata de îndatorare globală
 MODELE DE ANALIZA A RISCULUI DE FALIMENT
PRIN METODA RATELOR

2. RATE DE LICHIDITATE ŞI SOLVABILITATE

 Rata lichidităţii generale

 RLg= A circ / Dts
 Rata lichidităţii rapide
 RLr= Cr + Db / Dts
 Rata lichidităţii imediate
 RLi= Db / Dts
 Rata solvabilităţii globale/generale
 Rsg = At / Dt
 MODELE DE ANALIZA A RISCULUI DE FALIMENT
PRIN METODA RATELOR

3. RATE DE GESTIUNE

 Durata de rotaţie a stocurilor

 DST = (St / CA) x T
 Durata de încasare a clienţilor
 DCL = (Cl / CA) x T
 Durata de plată a furnizorilor
 DFz = (Fr / CA) x T
 MODELE DE ANALIZA A RISCULUI DE FALIMENT
PRIN METODA RATELOR

4. RATE DE RENTABILITATE

 Rata de rentabilitate economică

 Re = (Pr. Br. / A t ) x 100
 Rata de rentabilitate financiară
 Rf = (Pr. N. / Cap. Pr.) x 100
 Rata de rentabilitate a veniturilor totale
 RV = (Pr. Br. / V t ) x 100
 Rata de rentabilitate a cheltuielior totale
 RC = (Pr. Br. / Ch. t ) x 100
 MODELE DE ANALIZA A RISCULUI DE FALIMENT
PRIN METODA SCORURILOR - Modelul ALTMAN

Modelul a fost dezvoltat în anul 1977 de către profesorul Altman. Cu ajutorul

acestui model, profesorul a reuşit să prevadă aproximativ 75% din falimentele unor
firme cu aproximativ doi ani înainte de producerea acestora.

Z = 1,2X1 + 1,4X2 + 3,3X3 + 0,6X4 + 0,999X5

Valoarea scorului Situatia firmelor

Z<1,81 firme insolvabile
1,8<Z<2,9 firme aflate în dificultate
Z>2,9. firme cu o situaţie financiară bună
 Modelul CONAN-HOLDER

Modelul dezvoltat de cei doi autori se încadrează în metodele testate statistic. Se aplică
întreprinderilor industrial cu un număr între 10 şi 500 de salariaţi. El se bazează pe un eşantion de
95 de întreprinderi mici şi mijlocii, dintre care jumătate au dat faliment în perioada 1970 – 1975.
Întreprinderile analizate au fost grupate statistic şi s-a determinat o funcţie scor aplicabilă pentru
întreprinderile industriale, întreprinderile de construcţii, întreprinderile de comerţ en gros şi cele
de transport.
Modelul are la bază următoarea funcţie :
Z = 0,24X1 + 0,22X2 + 0,16X3 - 0,87X4 – 0,1X5

Probabilitatea
Valoarea scorului Situaţia întreprinderii
producerii riscului de
faliment
Z > 0,16 Foarte bună Sub 10%
0,1 < Z < 0,16 Bună 10%-30%
0,04 < Z < 0,1 Alertă 30%-65%
-0,05 < Z < 0,04 Pericol 65%-90%
Z < -0,05 Eşec Peste 90%
 Modelul BĂILEŞTEANU (1998)

Pornind de la studiile cunoscute (Altman, Argenti, Conan şi Holder etc.) autorul

consideră că apariţia falimentului este determintă de următorii factori:
 imposibilitatea achitării obligaţiilor curente;
 lipsa de surse fi nanciare pentru rambursarea creditelor ;
 încasarea cu mare întârziere a contravalorii produselor livrate ;
 înregistrarea de pierderi.
Funcţia este:
B = 0,444 G1 + 0,909 G2 + 0,0526 G3 +0,0333 G4 +1,414
B are o valoare maximă egală cu 4 şi o valoare minimă egala cu –1,4. Funcţie de valoarea
înregistrată se consideră:

Valoarea scorului Starea firmei

B < 0,5 faliment iminent;

0,5 < B< 1,1 zona limitata;

1,1 < B <2,0 zona intermediara;

B >2,0 zona favorabila.

 ALTE MODELE DE ANALIZA

 
Modelul creditului comercial francez

Scorul Z are următoarea formulă:

Z = 6,47 – 9 r1 - 1,1 r2
Valoarea lui Z = 0 separă intreprinderile în bune şi cu dificultăţi
 Metoda “Credit-man” sau “Security-analysis”

Aceasta metoda este utilizată în SUA pentru stabilirea riscului în activitatea de

creditare.
Z = 0,25 r1 + 0,25 r2 + 0,10 r3 + 0,20 r4 + 0,20 r5

Valorile scorului Starea firmei

Z<0 zonă nefavorabilă
Z>0 zonă favorabilă.
 Modelul Bancii Comerciale Romane de evaluare a riscului de faliment

Teoreticienii români apreciază că funcţiile scor nu pot fi utilizate în cazul societăţilor

româneşti, ca urmare a caracterului lor specific. Un model adecvat pentru condiţiile economice
româneşti este cel elaborat de Banca Comercială Română, în care un rol decisiv revine
performanţelor economice şi financiare.
Pentru evaluarea societăţilor din România se recomandă folosirea unor modele specifice şi se
folosesc ca bază de calcul datele raportate de societăţi în bilanţul contabil. Indicatorii economico-
financiari luaţi în calcul în cadrul acestui model sunt:

 Lichiditatea patrimonială:
 Solvabilitatea:
 Rentabilitatea financiară:
 Rotaţia activelor circulante:
 Dependenţa de pieţele de aprovizionare şi desfacere.
 Garanţii
Analiza performanţelor economico-financiare ale firmelor se realizează după criteriile prezentate
mai sus, prin acordarea de puncte la fiecare criteriu. Pe baza grilei BCR, orice firmă se poate
încadra într-una din categoriile prezentate în tabelul urmator:

Categoria Puncte Situaţia economică

A Peste 20p
B 16 – 20p
C 11 – 15p
D 6 – 10p
E 0 - 5p
Foarte bună, se pot acorda credite
Bună, se pot acorda credite
Oscilantă, prezintă risc ridicat
Risc deosebit, nu prezintă garanţii pentru
acordarea unui credit
Societate aflată într-o situaţie financiară
deosebit de precară, nu prezintă garanţii
pentru acordarea unui credit