Oxizii nemetalelor !

 Dioxidul de carbon, format dintr-un atom de carbon și doi atomi de oxigen, este o
anhidridă labilă a acidului carbonic (CO2.H2O ~ H2CO3), un compus chimic rezultat
din oxidarea carbonului, în majoritate de origine organică. Prezent în atmosferă în
concentrația de circa 0,04%, este strict necesar pentru păstrarea echilibrului
biosferei.Formula moleculară-.Mr=44 , M=44g/mol

Legatura covaleenta nepolara

• Stare naturală
• Dioxidul de carbon se găsește liber în atmosferă și în apele carbogazoase.
• ♦ Metode de obținere
• 1. Obținerea dioxidului de carbon în industrie.
• a. Arderea cocsului în exces de aer
• C + O2 → CO2↑
• b. Descompunerea termică a calcarului
• CaCO3 CaO + CO2↑
• 2. Obținerea dioxidului de carbon în laborator.
• a. Reacția carbonaților cu acizi conduce la formare de acid carbonic, instabil, care se decompune
în dioxid de carbon și apă.
• Na2CO3 + 2 HCl → 2 NaCl + H2CO3 H2CO3 → H2O + CO2↑
• b. Arderea cocsului în exces de aer
• c. Descompunerea termică a calcarului
Descriere. Proprietăți fizice și chimice
Dioxidul de carbon este un gaz incolor, prezent și în atmosfera terestră în concentra ție de
aproximativ 0,04%. Este unul din cele mai importante gaze cu efect de seră.
♦ Proprietăți fizice
• gaz incolor, inodor și insipid;
• mai greu decât aerul;
• se lichefiază ușor
♦ Proprietăți chimice
1. Dioxodul de carbon nu arde și nu întreține arderea.
2. Reacția cu apa (obținerea sifonului)
CO2 + H2O ⇔ H2CO3
Rol fiziologic
Este produs de catabolism al organismelor aerobe. Este transportat de sângele organismelor
superioare ca bicarbonat de sodiu ,iar sub forma compușilor carbaminici cu hemoglobin ă de c ătre
eritrocit.
• ♦ Utilizări
• în industria frigorifică (gheață uscată);
• obținerea sifonului;
• stingătoare de incendiu;
• obținerea unor carbonați.
•Ciclul carbonului în natură
•Pe Pământ, circuitul carbonului din natură este format dintr-o serie de schimburi de substan ță, care antreneaz ă carbonul,
între biosferă, atmosferă, hidrosferă și litosferă. Cea mai mare parte a carbonului din circuit se afl ă sub form ă gazoas ă, în
special ca dioxid de carbon.
•Între atmosferă și biosferă: plantele în timpul nopții și animalele tot timpul elimin ă prin respira ție dioxid de carbon. În
timpul zilei plantele asimileaz ă carbonul din CO2 și, cu ajutorul luminii solare, prin procesul de fotosintez ă îl transform ă în
combinații organice, eliberând oxigenul. Capacitatea biosferei de a asimila carbonul este, totu și, limitat ă.
•Între atmosferă și hidrosferă: CO2 este un gaz relativ solubil în ap ă și exist ă un echilibru al concentra ției CO2 în ap ă.
Oceanele conțin dizolvate cantități imense de CO2, care, în caz c ă echilibrul ar fi perturbat, ar putea fi eliminate în
atmosferă, ducând la o perturbație climatică extrem ă. Solubilitatea gazelor în ap ă descre ște pe m ăsur ă ce temperatura apei
crește, ca urmare la o încălzire a oceanelor, eliberarea CO2 în atmosfer ă este un pericol real.
•Între biosferă și litosferă: în trecutul îndepărtat, în special în carbonifer, o mare parte a plantelor din flora din epoc ă au ajuns
în pământ, stocând în litosferă carbonul din corpul lor sub form ă de z ăc ăminte de c ărbune. De fapt, se consider ă c ă în acea
perioadă atmosfera terestră conținea CO2 în loc de oxigen, iar plantele au teraformat atmosfera, oxigenul de acum și lipsa
dioxidului de carbon (concentra ția actual ă de numai 0,03 % fiind de fapt urmarea acestei activit ăți.
•Între atmosferă și litosferă: actual carbonul este eliberat din litosfer ă în atmosfer ă sub form ă de CO2 prin activit ăți antropice
(arderea combustibililor fosili). Se consider ă c ă în ultima jum ătate de secol au fost emise în atmosfer ă cantit ăți foarte mari de
CO2 și metan, care, prin efectul de seră au dus la începerea fenomenului de înc ălzire global ă