Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fiinţă umană
Din acest model teoretic se poate deduce că identitatea
socială şi cea personală sunt puse în contrast una cu
cealaltă în definirea unei persoane şi în funcţie de
context identitatea personală sau socială se extinde sau
se restrânge.
Criterii de clasificare:
criteriul sexului (cultura feminină şi cea masculină),
cea a învăţătorilor),
criteriul vârstei (cultura tinerilor şi cea a vârstnicilor),
profesorilor cu vechime).
…
II.„Cultura organizaţională a elevilor” se referă la:
modul de a vorbi cu colegii, ori cu alte persoane
din şcoală,
modul de a se îmbrăca,
preferinţele muzicale sau pentru anumite jocuri,
diverse strategii de adaptare la instituţia şcolii şi
pe care elevii şi le împărtăşesc unii altora sau le
dobândesc prin experienţă personală
…
Specificul „culturii organizaţionale a elevilor”
dintr-o şcoală se explică prin două categorii
de factori:
a) influenţa grupurilor de prieteni din interiorul
mediului şcolar
b) necesitatea însuşirii unor strategii de adaptare
la instituţia şcolii.
…
Grupul de prieteni îndeplineşte o serie de
funcţii pentru membrii săi:
tinerii de vârste şi status social egale se pot
exprima liber în interiorul grupului;
ei experimentează interacţiunea socială şi
prietenia în timp ce învaţă să se înţeleagă unul cu
celălalt,
învaţă rolurile sexuale;
grupul întăreşte normele, regulile şi moralitatea.
Elevii îşi produc propria lor cultură, care
este transmisă fiecărei noi generaţii ce intră
în şcoala lor.
1. Strategia implicării- există un răspuns puternic
pozitiv la obiectivele educative şi mijloacele
educative propuse de şcoală;
2. Strategiile de conformare se împart, la rândul lor, în
mai multe categorii:
a) “identificarea” – elevii simt o anume afinitate şi
identificare cu obiectivele şi mijloacele şcolii;
b) “remarcarea” – elevii au ca obiectiv maximizarea
propriilor beneficii, prin obţinerea favorurilor celor la putere
şi nu sunt de obicei deranjaţi de lipsa lor de popularitate în
grupurile şcolare;
c) “oportunismul” – elevii dau dovadă de o înclinare mai
puţin consecventă către muncă şi au momente frecvente,
dar de scurtă durată, de alunecare către alte modele de
comportare, pe care le încearcă înainte de a se stabili la
unul dintre ele.
3. Strategia de “colonizare a şcolii”: