PICTORUL CELEBRU VICTOR BRAUNER

VELAE ELENA CRISTINA

Născut

15 iunie 1903
Piatra Neamț, România

Decedat

12 martie 1966 (62 de ani)

Paris, Franța

Înmormântat
cimitirul Montmartre[*] 

Frați și surori
Harry Brauner

Căsătorit cu
Jaqueline Abraham

Naționalitate
evreu din România

Cetățenie  România
 Franța 
Ocupație pictor
sculptor
designer 
Locul desfășurării activității

Paris (1925–1966)[1] 
 Mișcare artistică
Domeniu artistic
pictură impresionism, dadaism, 
abstracționism, expresionism, 
suprarealism
Studii

Școala de Arte Frumoase din  Opere importante

București, Academia Liberă de
Pictură a lui Horia Igiroșanu.

Autoportret (1923), Téléventre,

Suprarealistul, Viața interioară,
Autoportret cu ochiul scos (1930)

Influențat de
Paul Cézanne (inițial)
 Victor Brauner (n. 15 iunie 1903,[2][3][4][5][6][7][8][9][10][11]  StudiiModificare
Piatra Neamț, România – d. 12 martie 1966,[2][3][4][5][6][7][8][10][11]  Victor Brauner urmează școala primară la Viena, unde familia
Paris, Franța) a fost un pictor, sculptor și poet suprarealist evreu, se stabilește pentru câțiva ani. După revenirea familiei sale în
originar din România, care a „cochetat” inițial și cu curentul țară, în 1914, Victor își continuă studiile la Școala evanghelică
 artistic Dada. din Brăila; în această perioadă începe să-l pasioneze zoologia.
Frecventează Școala de Arte Frumoase din București (1919 - 
1921) și Academia Liberă de Pictură a lui Horia Igiroșanu.
Biografie
Familie
Victor Brauner a fost al treilea din cei șase copii ai lui Deborah
și Herman Brauner, un fabricant de cherestea din Piatra Neamț.
A fost frate al etnomuzicologului Harry Brauner și al
fotografului Théodore (Teddy) Brauner, respectiv cumnat
(târziu) al folcloristei și artistei plastice Lena Constante.
Cariera artistica
Vizitează orașele Fălticeni și Balcic, și începe să picteze peisaje "cezanniene". Apoi, după propria-i
mărturisire, trece prin toate fazele: "dadaiste, abstracționiste, expresioniste". În 1924, la 
26 septembrie, are loc prima sa expoziție personală, la București, la "Galeriile Mozart". În această
perioadă îl întâlnește pe poetul Ilarie Voronca, cu care va înființa revista 75 HP, în care Victor
Brauner publică manifestul "Pictopoezia" și un articol "Supra-raționalismul". Pictează și
expune "Cristos la Cabaret" (în maniera pictorului Georg Grosz) și "Fata din fabrică" (în maniera
lui Holder). Participă la expoziția "Contimporanul" (noiembrie 1924). În 1925 face primul voiaj la 
Paris, de unde se întoarce în țară, la București în 1927. În perioada 1928 - 1931 colaborează la
revista "Unu", revistă de avangardă, cu concepții dadaiste și suprarealiste, în care publică
reproduceri după majoritatea tablourilor și desenelor sale: "desene limpezi și portrete făcute de
Victor Brauner prietenilor săi, poeți și scriitori".
În 1930 se instalează la Paris, unde îl întâlnește pe Brâncuși, care-l inițiază în arta fotografică. Tot în această perioadă se
împrietenește cu poetul evreu Benjamin Fondane și îl întâlnește pe Yves Tanguy, care-l va introduce mai târziu în cercul
suprarealiștilor. Locuiește pe strada Moulin Vert, în același imobil cu Giacometti și Tanguy. În acest an
pictează "Autoportretul cu ochiul scos", temă premonitorie.
Mormântul lui Victor Brauner în cimitirul din Montmartre
n 1933 are loc prima expoziție personală la Paris, la "Gallerie Pierre", prezentată de André Breton. Sunt expuse o serie de tablouri
n care tema ochiului e mereu prezentă: "Puterea de concentrare a domnului K" și "Straniul caz al domnului K" sunt tablouri pe
are André Breton le compară cu piesa "Ubu Roi" a lui Alfred Jarry, "o imensă satiră caricaturală a burgheziei."
ictor Brauner participă la toate expozițiile suprarealiste.
n RomâniaModificare
n 1935 revine în țară, la București. Se încadrează aici în rândurile Partidului Comunist din România[12] pentru scurtă vreme și fără
înregimentare expresă. La 7 aprilie 1935 are loc vernisajul unei expoziții personale, în sala Mozart. Despre aceasta, Sașa Pană, în
omanul autobiografic "Născut în 02" scrie: "7 aprilie 1935... Expoziție de factură suprearealistă".
atalogul prezintă 16 picturi cu un vers, cu o imagine suprararealistă, delicioase prin insolitul lor, poate creații ale unui dicteu
utomat și, precis, fără nici o referire la pânza respectivă. Sunt redactate în franceză. Savoarea lor se păstrează și în româneasca lor
anspunere. Expoziția a prilejuit apariția în ziare și reviste a numeroase, interesante articole critice și luări de atitudine cu privire la
uprarealismul în arte și literatură.
lte aprecieri despre participările lui Brauner la expoziții suprarealiste: "Acest curent cu toată aparența sa de formulă absurdă...
ste un punct de tranziție spre arta care vine." (D. Trost, în "Rampa" din 14 aprilie 1935). În "Cuvântul Liber" din 20 aprilie 1935,
n articolul "Expoziția lui Victor Brauner", Miron Radu Paraschivescu scria: "Față - de exemplu - de ceea ce putem vedea în sălile
e expoziție vecină lui Victor Brauner, pictura acestuia însemnează integrare, atitudine care, în măsura artisticului, este socială,
indcă V. Brauner ia atitudine prin însăși factura și ideologia plasticii lui."
n ziua de 27 aprilie, creează ilustrațiile pentru culegerea de poeme a poetului Gellu Naum "Drumețul incendiar" și "Libertatea de a
ormi pe frunte".
Victor Brauner a murit în data de 12 martie 1966 la Paris, în
urma unei boli îndelungate. Mormântul său, aflat în cimitirul 
Montmartre, are ca epitaf o frază extrasă
din Carnetele sale: „Peindre, c'est la vie, la vraie vie, ma vie”
[13]
.
Carnetele pictorului cu însemnări personale, pe care acesta le-a
dat lui Max Pol Fouchet, conțin în parte „cheia” creației
sale: „Fiecare tablou pe care-l fac este proiectat din cele mai
adânci izvoare ale neliniștii mele...”.