ASISTENTA

MEDICALĂ
SPITALICEASCA
2016
 Definiţie
• Conform Legii privind organizarea, funcţionarea şi
finanţarea spitalelor, spitalul este unitatea
sanitară publică sau privată (cu paturi), cu
personalitate juridică, care asigură servicii
medicale de specialitate, preventive, curative,
de recuperare şi reabilitare a persoanelor în
îngrijire
• Spitalul trebuie să îndeplinească toate condiţiile
de autorizare prevăzute de lege.
• Autorizarea se acordă cu unele clauze, dacă nu
este afectată calitatea îngrijirilor medicale
 Lista MS cuprinde 461 de unitati sanitare din intreaga tara,
clasificate pe judete si categoria in care au fost incadrate.

•
Cele mai multe spitale din Romania au un nivel de competenta bazal sau
limitat, fiind incluse in categoria a patra si a cincea.
Potrivit listei publicate de MS, cele mai performante spitale din tara sunt:

• Spitalul Clinic Universitar de Urgenta Bucuresti,

• Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca Bucuresti,
• Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Timisoara,
• Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Tg. Mures,
• Spitalul Clinic de Urgenta Constanta,
• Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Sf. Spiridon din Iasi,
• Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Cluj Napoca.

Acestea au fost incadrate in clasa de competenta foarte inalta, insa cu

plan de conformare, ceea ce inseamna ca mai au de remediat unele
deficiente. In cazul in care nu isi vor rezolva toate problemele pana la
finalul anului, cele sapte spitale vor fi declasificate incepand de la 1
ianuarie 2012.
 Clasificarea spitalelor - Legea nr.95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii

1. Din punct de vedere teritorial, spitalele se

clasifică în :
•    a) spitale regionale;
•    b) spitale judeţene;
•    c) spitale locale (municipale, orăşeneşti,
comunale)
 Clasificarea spitalelor - Legea nr.95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii

2. Din punct de vedere al specificului

patologiei, spitalele se clasifică în :
•   a) spitale generale;
•   b) spitale de urgenţă;
•   c) spitale de specialitate;
•   d) spitale pentru bolnavi cu afecţiuni
cronice.
 Clasificarea spitalelor - Legea nr.95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii

  3. Din punct de vedere al învăţământului şi

al cercetării ştiinţifice medicale, spitalele
se clasifică în :
•   a) spitale clinice;
•   b) institute şi centre medicale.  
 Clasificarea spitalelor - Legea
nr.95/2006 privind reforma în
domeniul sănătăţii
4. Spitalele se organizează şi funcţionează, în funcţie de
regimul proprietăţii
a) spitale publice, organizate ca instituţii publice
Spitalele publice se înfiinţează şi, respectiv, se
desfiinţează prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de
Ministerul Sănătăţii Publice, cu avizul consiliului local,
respectiv judeţean, după caz
b) spitale private, organizate ca persoane juridice de
drept privat
c) spitale publice în care funcţionează şi secţii private.
 
 Clasificarea spitalelor - Legea nr.95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii

 Spitalul regional este spitalul clinic judeţean

care deţine competenţele şi resursele
umane şi materiale suplimentare necesare
în vederea asigurării îngrijirilor medicale
complete pentru cazurile medicale
complexe, în special în cazul urgenţelor şi
al pacienţilor aflaţi în stare critică, din judeţ
şi cazurile din judeţele arondate care nu
pot fi rezolvate complet la nivelul judeţului
respectiv.
 Clasificarea spitalelor - Legea nr.95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii

 Spitalul judeţean este spitalul general

organizat în reşedinţa de judeţ, cu o
structură complexă de specialităţi medico-
chirurgicale, cu unitate de primire urgenţe,
care asigură urgenţele medico-chirurgicale
şi acordă asistenţa medicală de
specialitate, inclusiv pentru cazurile grave
din judeţ care nu pot fi rezolvate la nivelul
spitalelor locale.
 Spitalul judeţean
•    a) spitale judeţene clinice; sunt spitalele care
au în structură secţii clinice universitare care
asigură asistenţa medicală, desfăşoară activitate
de învăţământ, cercetare ştiinţifică şi de
educaţie medicală continuă.
• spitale judeţene de urgenţă; sunt spitalele care
dispun de o structură organizatorică complexă
de specialităţi, dotare cu aparatură medicală
corespunzătoare, personal specializat. În
structura organizatorică a acestui tip de unitate
sanitară funcţionează în mod obligatoriu unitatea
de primire a urgenţelor.
 Spitalul local
• Spitalul local este spitalul general care
acordă asistenţă medicală în teritoriul
unde funcţionează, respectiv municipiu,
oraş, comună.
 Spitalul local – municipal
• a) spitale municipale clinice
• b) spitale municipale de urgenţă
• c) spitale municipale clinice de urgenţă
• d) spitale municipale
 Spitalul de specialitate
Spitalul de specialitate este spitalul care
asigură asistenţă medicală într-o
specialitate în conexiune cu alte
specialităţi.
• a) spitale de specialitate clinice.
• b) spitale de specialitate clinice de
urgenţă.          
• c) spitale de specialitate.
Spitalul pentru afecţiuni cronice
Spitalul pentru bolnavi cu afecţiuni cronice,
este spitalul în care durata de spitalizare
este prelungită datorită specificului
patologiei.
 Institute şi centre medicale
• Institutele şi centrele medicale clinice sunt
unităţi de asistenţă medicală de
specialitate în care se desfăşoară şi
activitate de învăţământ şi cercetare
ştiinţifică medicală, de îndrumare şi
coordonare metodologică pe domeniile lor
de activitate, precum şi de educaţie
medicală continuă.
 În categoria spitalelor se cuprind şi următoarele unităţi sanitare cu

paturi : sanatorii, preventorii, centre de sănătate.

• Sanatoriile sunt unităţi sanitare cu paturi care

asigură asistenţa medicală utilizând factori curativi
naturali asociaţi cu celelalte procedee, tehnici şi
mijloace terapeutice
• Preventoriile sunt unităţi sanitare cu paturi care
asigură prevenirea şi combaterea tuberculozei la
copii şi tineri, precum şi la bolnavii de tuberculoză
stabilizaţi clinic şi necontagioşi
• Centrele de sănătate sunt unităţi sanitare cu paturi
care asigură asistenţa medicală de specialitate
pentru populaţia din mai multe localităţi apropiate,
în cel puţin două specialităţi,
 Finanţarea spitalelor
• Spitalele publice sunt instituţii publice
finanţate integral din venituri proprii şi
funcţionează pe principiul autonomiei
financiare.
• Veniturile proprii ale spitalelor publice
provin din sumele încasate pentru
serviciile medicale, alte prestaţii
efectuate pe bază de contract, precum
şi din alte surse, conform legii.
 Finanţarea spitalelor – autonomia
financiară
• a) organizarea activităţii spitalului pe baza bugetului
de venituri şi cheltuieli propriu, aprobat de
conducerea unităţii şi cu acordul  ordonatorului de
credite ierarhic superior;
• b) elaborarea bugetului propriu de venituri şi
cheltuieli, pe baza evaluării veniturilor proprii din
anul bugetar şi a repartizării cheltuielilor pe baza
propunerilor fundamentate ale secţiilor şi
compartimentelor din structura spitalului. 
 Indicatori spital – management
resurse umane
• Proporţia medicilor din totalul persoanelor angajate in
spital 
= Nr. medici  angajaţi in spital x 100/Total personal
angajat al spitalului 
• Proporţia personalului medical din totalul persoanelor
angajate în spital
• Proporţia  personalului medical cu studii superioare
din totalul personalului  medical 
• Nr. mediu de consultaţii pe un medic în ambulator 
ambulator

= Nr. consultaţii în ambulatoriul de spital /

   Nr. de medici care acordă consultaţii în ambulatorul
spitalului
 Alţi indicatori utilizaţi
• Durata medie de staţionare în secţia ATI (în ore),
având în vedere costurile foarte mari ale asistenţei
în aceste secţii. Nu orice urgenţă medico-
chirurgicală trebuie internată în secţia ATI, şi nu
trebuie reţinută aici mai multe zile dacă nu este strict
necesar.
• Complicaţiile intra- şi postoperatorii, sau numărul
deceselor din spital, reprezintă un indicator de
calitate, dar care trebuie analizat de fiecare secţie în
parte, ştiindu-se că ele nu se datorează în general
deficienţelor de asistenţă medicală. Analiza cazurilor
se face în funcţie de afecţiuni, de nivelul de gravitate
a bolii, de bolile asociate afecţiunii de bază, vârsta şi
sexul pacientului (aceste ultime trei referinţe
alcătuind structura de risc), la care se adaugă
tehnica operatorie adecvată, îngrijirea intra- şi
postoperatorie.
 Alţi indicatori utilizaţi

• Complicaţiile posttransfuzionale şi complicaţiile

postmedicamentoase
• Infecţiile intraspitaliceşti pot greva calitatea actului
medical, atrăgând atenţia asupra neglijării aplicării
metodelor preventive.
• Starea la externare a pacientului se studiază pe
afecţiuni, forma clinică a acestora, bolile
concomitente, vârsta, şi dacă îşi poate relua
activitatea anterioară şi după ce interval de timp.
• Decesul trebuie analizat cu mare atenţie ţinând
cont de toate variabilele psiho-socio-economice,
cât şi de activitatea specifică instituţiei spitaliceşti.
• În cifre absolute, 120 de zile vei avea dreptul să
stai internat în spital dacă ai fost diagnosticat cu
tuberculoză multidrogrezistentă, 60 de zile este
durata optimă de spitalizare la secţii
sanatoriale, 49 de zile - la Psihiatrie cronici, 37
de zile - la Pneumoftiziologie, 32 de zile - la
Pneumoftiziologie pediatrică, 29 de zile - TBC
osteo-articular, 28 de zile - la Recuperare
Pediatrică, potrivit unui Ordin al Ministrului
Sănătăţii şi al preşedintelui CNAS, pentru
aprobarea normelor de aplicare a
Contractului-Cadru 2011-2012.
 Sistem DRG
• Sistemul de clasificare în grupe de diagnostice
(Diagnosis Related Groups - DRG) reprezintă,
aşa cum o arată şi numele, o schemă de
clasificare a pacienţilor in funcţie de
diagnostic.
• se utilizează un criteriu suplimentar de
clasificare: costul resurselor consumate
pentru îngrijirea pacientului.
• pacienţii pot fi clasificaţi simultan atât după
patologie cât şi după costul îngrijirilor, ceea ce
asigură posibilitatea de a asocia tipurile de
pacienţi cu cheltuielile spitaliceşti efectuate.
 Sistem DRG
• Acest sistem a fost dezvoltat in anii '70, in
SUA, la Universitatea Yale, de un grup de
medici, economişti si statisticieni, care au
încercat sa imagineze un sistem de evaluare a
rezultatelor spitalelor.
• Prin sistemul grupelor de diagnostice (DRG) se
analizează caracteristicile fiecărui pacient
externat (vârsta, sex, durata de spitalizare,
diagnostice principale si secundare, proceduri,
starea la externare si greutatea la naştere (in
cazul nou-născuţilor), iar in funcţie de acestea,
pacienţii sunt clasificaţi într-o categorie
distinctă (o grupă de diagnostice) .
Finanţare spitale – sistem DRG
• Grupele de diagnostice au doua caracteristici
esenţiale:
- omogenitatea clinică, adică intr-un anume DRG
cazurile (pacienţii) sunt similare, din punct de
vedere clinic, dar nu identice
- omogenitatea costurilor, adică fiecare DRG conţine
cazuri ce necesită un consum asemănător de resurse.
• Grupele de diagnostice sunt de două tipuri,
medicale şi chirurgicale, în funcţie de prezenţa sau
absenţa unei intervenţii chirurgicale, şi sunt
concepute pentru a acoperi patologia asociată
pacientilor acuţi ce solicită/necesită spitalizarea.
Cum se poate face finanţarea spitalelor pe
baza sistemului DRG?

Pentru fiecare pacient externat şi trimis într-

o grupă de diagnostice a fost stabilit un tarif,
care va fi plătit spitalului indiferent de nivelul
resurselor consumate cu pacientul
respectiv.
Cum se poate face finanţarea spitalelor
pe baza sistemului DRG?

• Prin finanţarea în sistem DRG, spitalele ce

vor avea costuri pentru un anumit DRG
mai mari decât tariful stabilit vor pierde
resurse la acea categorie de pacienţi, iar
cele cu costuri, pentru un anumit DRG,
mai mici decât tariful stabilit, vor câştiga
resurse la acea categorie de pacienţi.
Cum se poate face finanţarea spitalelor pe baza sistemului DRG?

1. Finanţarea prin DRG se poate face fie retrospectiv

(rambursarea spitalului pentru fiecare tip de pacient
externat), fie prospectiv (stabilirea unui buget global
având la bază negocierea numărului şi tipului de
pacienţi care vor fi spitalizati).
2. Alegerea uneia din aceste modalităţi depinde de
modul în care se doreşte împărţirea riscului
financiar între finanţator şi spital.
3. În concluzie, sistemul DRG a fost dezvoltat în
vederea evaluării rezultatelor spitalului, dar a fost
preluat şi adaptat pentru a putea fi folosit şi la
finanţarea spitalelor.
• Pentru funcţionarea sistemului de clasificare a pacienţilor, este necesară
culegerea unor date clinice la nivel de pacient, din foaia de observaţie clinică
generală (FOCG - reglementată prin ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr.
798/2002), care conţin şi caracteristicile mai sus amintite. Începând cu 1.01.2003,
conform Ordinului ministrului sănătăţii şi familiei nr. 29/2003 privind introducerea
colectării electronice a Setului Minim de Date la nivel de Pacient (SMDP) în
spitalele din România, datele care alcătuiesc SMDP sunt :
1. Numărul de identificare a cazului externat
2. Numărul de identificare a spitalului
3. Numărul de identificare a secţiei
4. Numărul foii de observaţie clinică generală
5. Numele pacientului
6. Prenumele pacientului
7. Localitatea
8. Judeţul
9. Data naşterii
10. Sexul
11. Codul numeric personal
12. Tipul asigurării de sănătate
13. Casa de asigurări de sănătate
14. Data internării
15. Ora internării
16. Tipul internării
17. Diagnostic la internare
18. Data externării
19. Ora externării
20. Tipul externării
21. Starea la externare
22. Diagnosticul principal şi diagnosticele secundare, la externare
23. Intervenţiile chirurgicale efectuate
24. Data intervenţiei chirurgicale principale
25. Explorările funcţionale efectuate
26. Investigaţiile radiologice efectuate
27. Greutatea la naştere (doar pentru nou-născuţi)
28. Transferurile intra-spitaliceşti (secţia; data)
29. Medicul curant
30. Medicul operator

Aceste date se culeg în format electronic, completarea corectă a tuturor câmpurilor mai
sus amintite, obligatorii din FOCG fiind vitală pentru procesul ulterior de clasificare
a pacienţilor, pentru cel de analiză a datelor clinice şi de finanţare. Conform
reglementarilor legale (Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei 798/2002 şi
Instrucţiunile de completare a foii de observaţie clinică generală - a se vedea
www.drg.ro, secţiunea Resurse precum şi anexa nr.III.4), medicul curant este cel
responsabil pentru completarea diagnosticelor şi procedurilor în foaia de
observaţie.
• Spitalele au obligaţia să colecteze SMDP şi răspund de
corectitudinea, gestionarea şi confidenţialitatea datelor.
În momentul transmiterii datelor, acestea sunt obligate
să cripteze (să cifreze) datele confidenţiale ale
pacientului (nume, prenume, cod numeric personal),
precum şi codul de parafă al medicului. Spitalul trebuie
să transmită SMDP la Şcoala Naţională de Sănătate
Publică şi Management Sanitar (înfiinţată prin
reorganizarea Institutului Naţional de Cercetare-
Dezvoltare în Sănătate - INCDS), denumită în continuare
SNSPMS, în formatul impus de aplicaţia „DRG Naţional"
furnizată de aceasta.
• Organizarea activităţii de colectare şi raportare a datelor
necesită funcţionarea unui departament de statistică-
informatică, care generează sub formă electronică
SMDP şi îl transmite către instituţiile abilitate.