Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Lipidele sunt un grup de compuşi organici insolubili
în apă care conţin în structura lor:
• acizi graşi(A.G.)
liberi(A.G.L.)
esterificaţi în
T.G.
fosfolipide
colesterol
Digestia TG începe în cavitatea bucală unde sunt hidrolizate de
către lipază linguală care atacă lanțurile scurte ale AG.
termo şi electroizolant
• reesterificarea în TG
• formarea lipoproteinelor
• secreţia în limfă.
Absorbţia
• Metabolizarea lipidelor are loc prin hidroliza T.G.
la glicerină şi acizi graşi sub influenţa unei lipaze
hormon dependent
• După repartiţia lor din organism, lipidele pot fi:
• de constituţie prezente la nivelul structurilor
celulare sub formă de lipoproteine
• de depozite sub formă de grăsimi neutre dispuse în
ţesutul adipos(sursă importantă de energie)
• de transport - lipidele plasmatice şi umorale
•
Acizii graşi A.G. 8-25 mg/dl
lipoliză
în glicogenoze şi inaniţie prin lipsa
substratului energetic ce va determina
mobilizarea acizilor graşi în scop
energetic
• Consecinţele hiperlipacidemiei sunt:
Oleic
Palmitic
• Este importantă sinteza TG din hidraţii de carbon pentru că puţine
celule depozitează excesul de glucoză sub formă de glicogen( în
hepatocit şi celula musculară)
Free
cholesterol uptake
Grundy S.M. Atlas of lipid disorders unit 1. Gower Medical Publishing, New York 1990
38
Apoproteinele(Apo)
• Prin metode chimice şi imunologice au fost identificate
mai multe tipuri ca: AI, AII, AIV, B48, B 100, CI-III, E2-3-4.
• ApoL. influenţează structura şi funcţiile L.P. plasmatice,
fiind implicate în:
stabilizarea învelişului L.P.
interacţiunea cu receptorii celulari specifici care preiau
L.P. din circulaţie
controlează prin enzimele lipolitice catabolismul
vascular al L.P.
Rolul apoproteinelor
• C I cofactor LCAT
• C II cofactor L.P.L. – lipoproteinlipaza
• C III inhibitor L.P.L
• E 3 cofactor pentru lipaza hepatică şi marker pentru legarea L.P. ce conţin Apo B - apo E
A.I. cofactor LCAT
Apo A-IV (intestin subțire) activator LCAT; modulator al
lipoproteinlipasei (LPL)
Apo A-V (ficat), nu se cunoaște funcția, ar avea rol în
reglarea nivelului TG
B 48 sintetizată în intestin cu rol în formarea
chilomicronilor
B 100 sintetizată în ficat cu rol în formarea şi transportul
VLDL - marker pentru receptorii celulari ce determină
legarea LDL
C I cofactor LCAT C II cofactor L.P.L. –
LPL nativă
L.P.L. bogate în colesterol esterificat
formarea L.P.
sinteza şi mature sau catabolismul în o parte din IDL
excreţia de finale în "cascadă se transformă
L.P. "native": urma enzimatică" a în LDL, iar
schimburilor chilomicronilor cealaltă parte
de şi VLDL mature este preluată
chilomicroni apoproteine sub acţiunea de artere,
în intestin şi lipide între LPL, enzimă ce muşchi, ficat şi
L.P. din hidrolizează catabolizată
VLDL în ficat circulaţie T.G. rezultând
variaţii fine A.G.L. ce vor fi
HDL în ale introduşi în
intestin şi conţinutului ţesuturile
ficat lipidic şi consumatoare
apoproteine
In urma hidrolizei sunt eliberaţi AGL care circulă legaţi de albumină şi sunt
utilizaţi în scop energetic (muşchi şi ţesut adipos)
FL şi apo A şi C sunt transferate spre HDL rezultând o particulă “remant” sau un
rest de chilomicron (bogat în colesterol)
Surface
Monolayer
Phospholipids
(12%)
Free Cholesterol
(14%)
Protein (4%)
Hydrophobic Core
Triglyceride (65%)
Cholesteryl Esters
(8%)
Grundy S.M. Atlas of lipid disorders unit 1. Gower Medical Publishing, New York 1990
Formarea VLDL la suprafaţa
aparatul
Golgi celulei
VLDL
Surface Monolayer
Phospholipids (25%)
Free Cholesterol
(15%)
Protein (22%)
Synthesized from
VLDL in blood
circulation.
Transports cholesterol
from liver and delivers
to other tissues.
Grundy S.M. Atlas of lipid disorders unit 1. Gower Medical Publishing, New York 1990
• Metabolismul LDL
• LDL este produsul de metabolism al VLDL şi al IDL prin îmbogăţirea
cu colesterol
• are o singură apo B 100 (este singura care rămâne la suprafaţa LDL)
• conţine 1000 – 1500 molecule de colesterol esterificat
• este heterogen( subfracţii LDL I – II – III)
Lipaza
hepatică
• 75 % din LDL este îndepărtat din plasmă de către ficat
Surface Monolayer
Phospholipids (25%)
Free Cholesterol (7%)
Protein (45%)
Promotes re-
esterification process
of cholesterol.
Grundy S.M. Atlas of lipid disorders unit 1. Gower Medical Publishing, New York 1990
• HDL, LCAT, CETP sunt implicate în reglarea circulaţiei
colesterolului între celule şi LP plasmatice
• HDL cu apo A I (E) reprezintă receptori eficienţi pentru
colesterolul celular pe care-l transportă spre ficat şi celulele
producătoare de hormoni steroizi
• Colesterolul este eliminat doar de către ficat
• Pentru eliminarea excesului el trebuie transportat înapoi în
ficat(transport invers)
• Colesterolul liber circulă între membranele celulare şi HDL
sub acţiunea LCAT
• Colesterolul esterificat poate fi transferat direct VLDL şi LDL
sub acţiunea CETP.
• Colesterolul esterificat se reîntoarce la ficat fie prin
preluarea directă a remanţilor VLDL fie după conversia VLDL
la LDL. Chiar şi HDL intact poate fi preluat de ficat
dozarea cantitativă a penetrărilor
afinitatea HDL pentru receptorii LDL (o moleculă HDL
leagă 4 receptori LDL şi îi blochează, pe când o moleculă
LDL leagă doar un receptor)
prin conţinutul
Toateîn apo Ametabolice
etapele I, contribuie la esterificarea
colesterolului sunt
pe care îl exportă
controlate de prin apo D(proteina de
transfer a esterilor de colesterol)
prezenţa HDL care
HDL acţionează ca un reglator
reglator cheie uleic
transportă asigurând
surplusul de colesterol din ţesuturi şi
cheie furnizează colesterol pentru sinteza de hormoni SR
uleic
asigurâ favorizează sinteza prostaciclinei, a P.G. cu rol
antiagregant şi vasodilatator
HDL
antiaterogene
Esterificare(ficat,
ț. adipos) Lipoliză(ț. adipos)
Alimente AG AG
Lipogeneză
(ficat)
Β oxidare(ficat, mușchi, rinichi)
citogeneză
2 CO2
Corpi
cetonici
POSTPRANDIAL POSTABSORBȚIE
• Transportul plasmatic al lipidelor
• Căi de transport:
• Transportul lipidelor absorbite în intestin sub formă de
chilomicroni
• Transportul lipidelor mobilizate din ţesutul adipos sub
formă de AGL fixaţi pe albuminele serice
• AGL ajung în muşchi şi sunt utilizaţi în scop energetic. AGL
captaţi în ficat sunt încorporaţi în TG şi ajung în plasmă sub
formă de VLDL
• Lipidele sintetizate în ficat (COL, TG, FL) ajung în ţesuturile
extrahepatice sub formă de LP (VLDL şi LDL)
• Transportul colesterolului de la ţesuturi extrahepatice la
ficat pentru a fi eliminat prin HDL şi sub acţiunea LCAT
• Transportul este centrifug pentru:
• lipidele alimentare spre depozite(ţesut adipos) şi
ţesuturi consumatoare de energie(musculatură)
• colesterolul alimentar spre ficat sau ţesuturi
• colesterolul endogen (hepatic) spre periferie când
sinteza locală nu este satisfăcătoare
• T.G. endogene (sinteza hepatică) spre ţesutul adipos
şi musculatură
• A.G.L. spre toate celulele rezultaţi din: hidroliza T.G.
din adipocite; lipidele alimentare; vitaminele
liposolubile şi provitaminele din plasmă
• Transportul este centripet pentru:
• colesterol de la periferie la ficat
• transportul de A.G.L. de la depozit (ţesut adipos) la
ţesuturi consumatoare de energie A.G.L. pe albumine
serice
Transportul exogen al lipoproteinelor in celulele intestinale acizi grași absorbiți se combină cu
glicerolul și formează trigliceride, în cantitate mai mică colesterolul absorbit va fi esterificat.
Aceste lipide formează chilomicroni, conțin apo B-48 și in circulație primesc apo C-II si apo E.
Apo C-II este cofactor pentru lipoprotein lipază care transforma chilomicronii în forme mai mici
prin hidroliza trigliceridelor si eliberarea de acizi grași liberi. Chilomicroni remanti care sunt scoși
din circulație de către receptorii hepatici specifici pentru care apo E are afinitate crescută.
• Transportul endogen al lipoproteinelor, începe cu sinteza în ficat a particulelor de
VLDL nascent care conține apo B-100 și apo E.
• Esterii de colesterol si alte apolipoproteine, unele dintre ele derivate din HDL ajuta
la formarea de VLDL matur.
• Prin acțiunea lipolitică a lipoprotein lipazei VLDL este transformat in VLDL remant
bogat in apo B-100 si apo E.
• Remantul este preluat de ficat si transformat în LDL cu ajutorul lipazei hepatice.
Journal of Small Animal Practice
Volume 56, Issue 10, pages 595-605, 12 OCT 2015 DOI: 10.1111/jsap.12396
• Tulburări de depozitare a lipidelor
• Sunt cunoscute ca dislipidoze sau tezaurismoze.
• Au la bază leziuni biochimice primare ale sistemului enzimatic implicat în
catabolismul unui anumit component lipidic care este stocat în sistemul
reticulo-histocitar.
•
• Boala Gaucher este o dislipidoză cu cerebrozide caracterizată de infiltraţia
sistemului reticuloendotelial din ficat, splină, ganglioni, măduvă, indusă
cu cerebrozide anormale datorită unor deficienţe enzimatice.
• Se manifestă prin: splenomegalie, anemie, pigmentaţii pe picioare şi
tulburări de coagulare.
• Hiperlipoproteinemiile primare
• HLP primare sunt afecţiuni ereditare clasificate de
Friederickson astfel:
• După aspectul fenotipic, respectiv:
• aspectul macroscopic al serului,
• ultracentrifugare şi electroforeză(metode de
separare)
• examen biochimic al serului (lipide totale, COL,T.G.)
Hiperlipoproteinemiile(HLP)
• I.Hiper TG Hiperchilomicronemie
• IIa Hiper Col Hiper-LDL
• IIb Hiper Col+TG Hiper LDL+VLDL
• III Hiper Col+TG Hiper IDL
• IV Hiper TG Hiper VLDL
• V Hiper TG Hiper Chilo+VLDL
• VI Hiper Col moderat Hiper HDL
HLP Defect Modificari Simpotme Caracteristici Aspect Ser
lipidice
Tip I Ia ↓LPlipaza
Buerger ↑CH ↑TG Pancreatita acuta Clearence Lent Laptops
Greutz Lipemie retinalis CH si VLDL cremos
Xantoame ↓LDL si HDL
Ib Deficit hepatosplenomeg
ApoC2 alie
Ic Inhibare
LPlipaza
Tip II II a Deficit LDL ↑Colesterol si ASC si afectiuni
receptor si LDL Xantelasma cardiovasculare Clar
apoB100 Arc cornean
Xantoame
II b ↓LDL ↑LDL +
tendinoase
receptor si colesterol Risc ASC Clar
↑apoB
Tpi III Xantoame ↑CH si VLDL
Defect IDL tendinoase remant turbidiform
ApoE Striuri palmare Risc ASC
Tip IV Supraprodu
ctie VLDL si ↑VLDL si TG Pancreatita
scaderea
eliminarii
VLDL
Tip V ↑VLDL ↑CH si VLDL Cremos si
↓LPlipaza turbidiform
Tip VI ↑colesterol
↑HDL Protectie ASC
Hipertrigliceridemiile
la 4° ser lactescent;
Paraclinic la ultracentrifugare cresc chilomicronii(tip I), T.G. crescute,
Col. normal, apo CII scăzut
Hipertrigliceridemia familială
• afecţiune autosomal dominantă fără a fi identificată mutaţia de bază: este prezentă
scăderea catabolismului chilomicronilor cât şi creşterea VLDL
• Formă severă (mixtă, endogenă şi exogenă)
• Formă moderată (endogenă)
CAUZE
Primare : Secundar:
• Deficit de enzima de • Aport ridicat de alcool
transfer a • Exercitii
colesterolului • medicamente ex: estrogen,
fibratii, acid nicotinic,
fenitoin, statine, rifampicina
Defectul familial de apoB3500
Clinic:
mutatie in gena apo B prin xantoame dat.
substituirea argininei in acumulării Col în histiocite
pozitia 3500 de catre din tendoane, Ahile,
glutamină extensoare ale degetelor,
ApoB este ligantul intre coate, fese
LDL și receptorul specific. xantelasme la pleoape
Gena apoB este localizată arc cornean (Col. în
pe cromozonul 2 cornee)
Paraclinic:
ser clar, colesterol crescut, TG normale
la electroforeză fenotip II a cu intensificare
evidenţierea numărului redus de receptori pentru LDL pe
fibroblaste cutanate sau pe limfocite în cultura şi evidenţierea
defectului genetic prin reacţie de polimerizare în lanţ
• Hipercolesterolemia familială combinată
• Este determinată de o combinaţie a mai multor defecte minore a
proteinelor implicate în absorbţia colesterolului, sinteza de acizi biliari,
sinteza Col., sinteza sau catabolismul LDL asociate cu factori de mediu
• Sunt prezente atât supraproducţia de LDL, cât şi scăderea catabolismului
• Severitatea este în relaţie cu efortul fizic, consumul de grăsimi saturate şi
colesterol şi vârstă
• Hiperproteinemia Lp(a) este o afecţiune familială caracterizată de
creşterea expresiei genei care controlează sinteza Lp(a). Se asociază cu
deficitul hormonal din menopauză şi creşte riscul aterogen
• Hiper - lipoproteinemia este caracterizată de: creşterea HDL, creşterea
moderată a colesterolului, realizează fenotipul VI. Este o boală
monogenică transmisă autosomal dominant
• HDL creşte după consum de alcool, estrogeni, efort fizic. S-a observat
creşterea longevităţii şi risc scăzut ASC
Hiperlipoproteinemiile secundare
• Tipul I în: diabetul zaharat insulinopriv; alcoolism cronic;
A.S.C, pancreatită cronică
• Tipul II este caracterizat de creştere betaL.P. (colesterol) pre
betaL.P. (T.G. endogene), apare în: hipotiroidism, S.N., icter
mecanic
• Tipul III cu beta largă, cresc Col. şi T.G. endogene, apare în
colestază şi icter mecanic
• Tipul IV, cresc betaL.P (T.G. endogene), apar în: diabet
zaharat; pancreatită; alcoolism cronic; glicogenoze; S.N.;
hipotiroidism
• Tipul V: creşterea chilomicronilor (T.G. exogene); creşterea
prebetaL.P (T.G. endogene), apare în: alcoolism cronic; diabet
zaharat decompensat; pancreatită
Cauze de dislipidemia secundară
Creșterea TG
Creșterea LDL Scăderea HDL
Alcoolism
D.Z D.Z. fumatul
Hipotiroidism Hipotroidism D.Z.
sindrom nefrotic Obezitate hipertrigliceridemia
colestază cronică I.Renală menopauza
medicamente medicamente obezitatea
steroizi anabolici blocanți Beta- pubertatea
Progesteroni adrenergici uremia
blocanți Beta- chelatoare de steroizi anabolici
adrenergici acizi biliari blocanți Beta-
Tiazide Estrogeni adrenergici
Progesteroni
• HLP din D.Zaharat (I,IV,V)
• Deficienţa de insulină sau rezistenţa la insulină determină creşte VLDL prin:
• creşterea sintezei hepatice de VLDL prin inhibarea lipazei hormon– sensibilă prin
defosforilare care determină mobilizarea AG din ţesutul adipos
• scăderea catabolismului VLDL prin stimularea sintezei, transportului extracelular
şi ancorarea pe lanţurile de heparansulfat a LPL
• Hiper TG se manifestă prin hiperlipemie diabetică (tip I sau V) cu xantoame,
hepatomegalie, cetoză, lipemia retinalis; hiperTG cu cetoacidoză în care deficitul de
insulină generează deficit de LPL şi creşterea consecutivă a VLDL; hiper TG familială
la diabeticii obezi(deficit genetic) când se impune şi scăderea în greutate
• Glicemia normală terapeutic cu TG crescute suspicionează un defect genetic în
metabolismul LP
• Creşterea Col. la un diabet apare prin:
• deficienţa insulinei ce influenţează ciclul Krebs şi permite transformarea acetil –
CoA în Col
• modificarea oxidativă a apo 100 din LDL şi induce metabolismul preferenţial pe
calea receptorilor scavenger cu creşterea sintezei endogene de Col. şi ASC
• apariţia apo Lp(a) care favorizează sinteza endogenă de Col
HLP din D.Zaharat Deficienţa de insulină sau rezistenţa
(I,IV,V) la insulină determină VLDL
dehidrogenaze
alcooldehidrogenază gastrică hepatice(alcooldehidrogenaza şi
acetaldehid- dehidrogenază)
insulinei şi rezistenţa
periferică la insulină (prin
stimulează sinteza ↑h. de contrareglare,
antiinsulinici
unei lipaze
independentă de
cAMP
Insulina scade transportul
intracelular al glucozei (scade
glicerofosfatul). Acestea
HLP din stres este favorizată de favorizează degradarea TG cu
asocierea cu sedentarismul, excesul creşterea AGL care în ficat TG
alimentar, alcool, tutun, cafea endogene
• HLP din stress(IV)
• Stressul determină creşterea glucagonului, cortizolului, CA şi creşterea
insulinei şi rezistenţa periferică la insulină (prin ↑h. de contrareglare,
antiinsulinici)
• C.A. stimulează sinteza de cAMP în adipocit prin activarea
proteinkinazei; CAMPactivează lipaza hormon-dependenţă prin
fosforilare
• Cortizolul stimulează sinteza unei lipaze independentă de cAMP
• Insulina scade transportul intracelular al glucozei (scade
glicerofosfatul). Acestea favorizează degradarea TG cu creşterea AGL
care în ficat TG endogene
• HLP din stres este favorizată de asocierea cu sedentarismul, excesul
alimentar, alcool, tutun, cafea
• LP din hipertiroidie
• Hormonii hipertiroidieni acţionează pe lipaza hormon dependentă din adipocite
care mobilizează lipidele şi cresc AGL; este accelerată oxidarea AGL în ficat şi
încorporarea lor în VLDL; Col. scade prin creşterea excreţiei biliare şi scăderea
sintezei endogene; hiper TG este moderată
• HLP din hipotiroidie; cresc toate fracţiunile lipidice; scade excreţia biliară a Col.
VLDL creşte prin scăderea activităţii LPL; IDL creşte prin scăderea activităţii lipazei
hepatice; LDL creşte prin scăderea sintezei de receptori; scade excreţia biliară a Col.
Creşte şi HDL prin scăderea HTGL
• Clinic: xantoame, xantelasmă, ASC
Excesul de
energie de anomalii genetice a creşterea sensibilităţii
enzimelor implicate în celulei pancreatice la
9,3 cal catabolismul lipidic – stimulii insulino – secretor
lipaza hormon –
lipide de dependenţă adipocitară.
depozit
retenţie, nu se Col.
elimină prin bilă staza biliară cronică duce
la sinteza unei
apoproteine anormale X
col. intestinal ce migrează cu L.P.
Ficatul gras
•
• Este acumulare anormala a anumitor lipide (TG) in celulele hepatice.
• Sinteza hepatica de trigliceride determină imediat formare și secretia de VLDL/
• Deficitul de formare si secretie de VLDL conduce la depozitarea lipidelor in ficat și
realizarea ficatului gras.
• Ficatul gras se incadrează in doua categorii:
• Sinteza crescută de trigliceride :
– Conținut crescut de glucide in dietă
– dieta grasă
– foame
– DZ
• Hidrații de carbon in exces stimulează formarea de AG de novo din acetil colina
• în exces. Grasimile alimentare in exces produc o cantitate crescută de acizi grași
care prin esterificare vor produce TG ih exces.
Ficatul gras
Secreție VLDL
Sinteza TG
sinteză VLDL
Deficit de glicozilare
stimulează formarea de AG
glucide in dietă de novo din acetil colina
Sinteză crescutaă de DZ
Inaniție
trigliceride
blocarea
malnutritie tulburari de
proteica metabolismului
absorbție
lipoproteinelor
leziune a membranelor
lipoproteice
• b. Deficit de fosfolipide prin deficit de :
• colina, cu formare insuficienta de fosfatidil colina, glicerofosfolipida
• metionina care determina sinteza insuficienta de colina
• inozitol
• AG esentiali
• 3. Deficit de glicozilare
• acidul orotic cauzează ficat gras pentru ca interferează cu
glicozilarea lipoproteinelor,
• inhiba secreția și poate de asemenea să atragă trigliceride in
particule.
• In orotic acidurie determinata de o tulburare a sintezei bazelor
pirimidinice este prezent si ficatul gras
• 4. Secretie insuficienta de VLDL din stresul oxidativ, cauza uzuala
de leziune a membranelor lipoproteice.
• Ficatul gras alcoolic:
• Alcoolul determina acumularea in ficat de lipide si chiar aparitia
de ciroza.
• Ficatul gras este cauzat de o combinație de deficiențe de oxidare
acid gras și creșterea lipogeneza, care este considerat a fi din
cauza schimbărilor în [NADH] / [NAD +] potențialul redox în ficat,
• Si de asemenea interferenta intre factorii de transcriere ai
expresiei enzimelor
• Implicate in metabolizarea alcoolului.
Hipolipoproteinemii
• Hipolipoproteinemiile se produc prin sinteza deficitară sau
catabolism exagerat a lipoproteinelor.
• Hipolipemiile primare sunt afecţiuni cu caracter familial care au la
bază un deficit genetic în formarea L.P.
• a) A betalipoproteinemia are la bază un deficit genetic autosomal
recesiv în sinteza componentei proteice a betalipoproteinelor(apoB1)
caracterizat prin: lipsa totală a betalipoproteinelor, prebeta LP şi
chilomicroni; colesterol şi fosfolipide <100 mg/100ml; trigliceride <
20 mg/100 ml, lipide totale 80 - 285 mg/100 ml.
• Se asociază cu: tulburări în absorbţia lipidelor (se elimină prin scaun);
modificări de formă a eritrocitelor (cu spini), afectarea retinei şi
tulburări nervoase, ataxie.
• b). Hipobetalipoproteinemia familială are caracter genetic
autosomal dominant; este redusă viteza de sinteză a L.P. beta (a 10
parte din normal); beta L.P. sunt normale; pre beta L.P. uşor
scăzute, chilomicronii se pot forma; colesterol 55 - 146 mg %;
fosfolipide 110 - 170 mg %; T.G. 20 - 140 mg/ml.
• c) Deficitul familial de alfa1 L.P. (b. Tangier) are caracter genetic
autosomal recesiv; alfaL.P scăzute şi structură anormală; colesterol <
100 mg; fosfolipide 80 - 140 mg; T.G. sunt crescute; Se explică printr-o
preluare anormală a col în/şi sau eflux anormal din macrofage şi
clearance accelarat al apoAI.
• Hipolipemii secundare apar în: stări de denutriţie; anemie severă;
postoperator; hipertiroidenii(scad colesterolul şi beta L.P prin
catabolism exagerat); ciroza avansată scad alfa1 şi prebeta;
insuficienţa hepatică scade esterul de colesterol dat de deficitul de
LCAT; tratamentul leucemiilor cu L asparaginază, scad Col şi alfa1LP.
• Hipolipemii datorită unor deficite enzimatice
• Deficit de LCAT - lecitin- colesterol - acil – transferaza, enzimă ce
catalizează reacţiile de esterificare a colesterolului; are caracter
recesiv, scad esterii de colesterol, creşte col. liber şi lecitina, scade HDL,
VLDL crescut, prezenţa LX ce apare în icterele mecanice.
Ateroscleroza
• Nemodificabili ca:
• vârsta(40-60 ani), sexul, antecedente
familiale, tulburări genetice
DZ
INFECȚII
ATEROSCLEROZĂ
FUMAT
Infarct miocardic
• Evenimente succesive in ASC>
• Leziune endoteliala care determina cresterea
permeabilitatii vasculare si cresterea adezivitatii
leucocitare
• Acumulare de LP – LDL oxidate
• Aderarea monocitelor la EV, migrare in intima si
transformarea in macrofage și celule spumoase
• Aderare de trombocite
• Recrutare de c.m.n din media sau precursori plasm
• Proliferare cmn si producerea de factori de crestere EMC
• Acumulare de lipide intra si extracelular
Factori care influenţează iniţierea ateromului
• endoteliul vascular
o microleziune endotelială care îi creşte permeabilitatea şi permite trecerea L.P.
din sânge în spaţiul subendotelial
A.G. sunt foarte iritanţi şi au efecte citotoxice pe endoteliu
celulele musculare netede contribuie la îngroşarea plăcii ateromatoase şi
îngustarea lumenului; cresc aderarea leucocitara si modifica expresia genelor
Tulburari hemodinamice – zone cu curgere turbulenta, unde ev produce mai
putini agenti antioxidanti
Leziunile endoteliale pot fi produse de
• trauma mecanice, hemodinamice ca în HTA,
• mecanisme imunologice,
• agenți chimici,
• hiperlipemia,
• homocisteina,
• diverse toxine eliberate în cursul unor infecții
bacteriene sau virale, tutunul
• Disfuncția endotelială în ateroscleroză se
caracterizează printr-o serie de schimbări anticipate
care preced formarea leziunilor
• Alterarea celulelor endoteliale :
substanţe vasoactive:
angiotensina produce o separare a C.E. arteriale,
catecolaminele, histamina, serotonina modifică intima
endotelială
• H.T.A. acţionează prin :
• rupturi ale celulelor endoteliale prin modificări de hemodinamică;
• proliferarea microfilamentelor contractile din media vaselor la nivelul
celulelor endoteliale
• deschiderea joncţiunilor dintre C.E. prin apariţia microedemelor
endoteliale
• aderarea plachetară ca urmare a perturbărilor de reodinamică
Leziune endotelială
Acumulare de lipide
Aderare trombocite
Inflamația
Proliferare de celule musculare netede și sinteză de
EMC(matrice extracelulară)
Acumulare de lipide intra si extracelular
Iniţierea ASC
Acumularea şi modificarea
Leziunea LP bogate în TG şi Col prin
endotelială legarea de constituenţii
matricei extracelulare
Moleculele de Apo
pot suporta rupturi
ale lanţului principal Urmeaza modificări chimice ca
al peptidei cât şi
cuplarea unor oxidarea şi glicolizarea neenzimatică
reziduuri de cu formarea de hidroxiperoxizi,
aminoacizi lipofosfolipide, produşi aldehidici de
degradare a AG
La LP modificate se adaugă şi citokine ca IL-1 şi TNF alfa care vor creşte exprimarea
VCAM-1 şi ICAM-1
În acelaşi timp LP modificate pot induce eliberarea de citokine din celulele peretelui
vascular care promovează chemotactismul leucocitelor cu eliberarea de citokine
chemotactice ca MCP-1, proteină chemotactică pentru macrofage