USMF “Nicolae Testemiţanu”

Catedra de chirurgie oro-maxilo-facială și implantologie orală „Arsenie Guțan”

 
“Chisturile odontogene: varietatile. Etiologia, patogenia, simptomatologia in
dependenta de localizare. Tratamentul”
 

Doctor în științe medicale, conferențiar universitar Dumitru Sîrbu

 Definitie

Chistul se defineste ca o cavitate patologica cu

continut lichidian sau semisolid, delimitata de o
membrana epiteliala.
 Clasificarea chisturilor regiunii
OMF
Chisturile partilor moi orale Chisturile oaselor maxilare
si cervico-faciale
1. Chisturi ale partilor moi orale 1. Chisturile de dezvoltare (Odontogene si
neodontogene)
2. Chisturi cervicale
2. Chisturile inflamatorii
3. Chisturi salivare
3. Pseudochisturile
4. Chisturi ale structurilor epidermului si
anexelor sale
 Chisturile odontogene
Chisturi odontogene de dezvoltare Chisturi odontogene inflamatorii
1. Keratochistul odontogen 1. Chistul radicular(periapical, radicular lateral)
2. Chistul folicular(dentiger)
3. Chistul de eruptie(hematom de eruptie) 2. Chistul rezidual
4. Chistul parodontal lateral(chistul odontogen botrioid)
5. Chistul gingival al adultului
6. Chistul gingival (alveolar) al nou-nascutului
7. Chistul odontogen calcificat(chistul Gorlin, chistul cu
celule fantoma)
8. Chistul odontogen glandular (chistul sialo-odontogen)
 Clasificarea chisturilor odontogene dupa
G.Timosca si C.Burlibasa:
1. Chisturi odontogene de origine inflamatorie (provin din resturile epiteliale MalasseZ):
- chist radicular(periapical,periodontal apical)
- chist periodontal lateral inflamator
- chist rezidual

2. Chisturi odontogene de dezvoltare (provind din epiteliul adamantin sau sacul

folicular):
- chist dentiger (folicular, pericoronar, coronodentare)
- chist de eruptie
- chist periodontal lateral de evolutie
- chist primordial (cheratochisT)
3. Cheratochisturi odontogene
 Clasificarea chisturilor maxilare dupa OMS
I. Chisturi de dezvoltare
A. Chisturi odontogene
•-keratochistul odontogen
•-chistul folicular (dentiger)
•-chistul de erupţie (hematomul de erupţie)
•-chistul parodontal lateral (chistul odontogen botrioid)
•-chistul gingival al adultului
•-chistul gingival (alveolar) al nou-născutului
•-chistul odontogen calcificat (chistul Gorlin, chistul cu „celule fantomă”)
•-chistul odontogen glandular (chistul sialo-odontogen)
B.Chisturi neodontogene
•-chistul nazo-palatin (chistul canalului incisiv)
•-chistul median palatinal-chistul nazo-labial (nazo-alveolar)
•- „chistul globulomaxilar”
II. Chisturi inflamatorii
•-chistul radicular: chistul periapical, chistul radicular lateral-chistul rezidual
III. Pseudochisturi
•-cavitatea osoasă idiopatică (chistul osos traumatic, simplu, hemoragic)
•-chistul osos anevrismal
•-defectul osos Stafne
 Etiologia
Chisturile de dezvoltare provin din structuri epiteliale intraosoase remanente in urma dezvoltarii
embriologice. Unele provin din celulele epiteliale remanente din dezvoltarea dintilor (chisturile
odontogene, cum ar fi keratochistul odontogen), din resturile epiteliale ale unor canale embrionare
(chisturile neodontogene, cum ar fi chistul canalului nazopalatin), sau din resturile epiteliale de la
nivelul unor zone de fuziune. In cadrul dezvoltarii viscerocraniului (chistul canalului tireoglos,
chistul nazo-labial, chistul branhial).

Chisturile inflamatorii, cum ar fi chistul radicular, par a avea la prima vedere un caracter inflamator,
dar această încadrare este de fapt articifială. In aceste cazuri, reactia inflamatorie produce citokine si
factori de crestere, care stimuleaza de fapt resturile epiteliale remanente din dezvoltarea dintelui
(resturile lui Malassez), acestea proliferand chistic. In acelasi mod, un chist branhial sau unul de
canal tireoglos poate aparea clinic în legatură cu o infectie a cailor respiratorii superioare.
 Chisturile odontogene

Chisturile odontogene ale maxilarelor sunt formațiuni

cavitare endoosoase, in forma de sac, alcatuite ca structură
dintr-o membrana epitelială și un conținut lichid. Iau naștere
în grosimea maxilarelor pe seama epiteliului odontogen, în
legătură cu dezvoltarea sau inflamația, dereglînd țesutul osos
din jur prin presiunea conținutului intrachistic.
Membrana epiteliala a chisturitor odontogene
deriva in principal din trei tipuri de structuri
reziduale ale formarii dintelui:
(1) resturile Serres, care persista dupa
dezintegrarea laminei dentare si care dau
nastere keratochistului odontogen, precum si
altor leziuni, cum ar fi chistul parodontal
lateral sau chistul gingival;
(2) epiteliul adamantin redus, derivat din organul
smaltului si care acopera coroana unui dinte
complet format, dar neerupt; din acesta
deriva chistul folicular (dentiger), chistul de
eruptie si o entitate mai rara numita chistul
paradentar;
(3) resturile Malassez, formate dupa
dezintegrarea tecii epiteliale radiculare
Hertwig; din acestea deriva chisturite
radiculare.
 Patogenia
Evolutia obisnuita a chisturilor este de stimulare a resturitor epiteliale de dezvoltare, urmata de
proliferarea unei mase de celule epiteliale, fara invazia tesuturitor adiacente. Pe masura
cresterii volumetrice a masei epiteliale, celulele situate central se repozitioneaza spre periferie,
cat mai aproape de sursa de vascularizatie. Totusi, unele celule raman in hipoxie, se lizeaza si
astfel se formeaza progresiv continutul chistic. Acesta, din cauza structuritor celulare lizate,
este hipertonic, fapt pentru care atrage transsudat, care la randul sau creeaza presiune
hidrostatica, si deci resorbtie osoasa prin presiune. Astfel, chistul creste in dimensiuni. Hipoxia
celulelor epiteliale situate spre cavitatea chistica, hipertonia, transsudatul, presiunea
hidrostatica, liza osoasa, cresterea volumetrica a chistului si deci din nou hipoxia celulelor
epiteliale situate spre cavitatea chistica - toate acestea formeaza un cerc vicios care, din punct
de vedere macroscopic, se traduce prin cresterea progresiva a chistului. Continutul chistic este
adeseori bogat in granule de colesterol, rezultate prin liza membranei celulare si a celei
nucleare.
 Odata cu cresterea chistului, acesta comprima tesutul conjunctiv adiacent, care va forma un strat
conjunctiv care va inconjura la exterior membrana epiteliala a chistului. Membrana epiteliala se
matureaza in timp si dezvolta membrana bazala.
Cresterea chistului continua pana cand cercul vicios este intrerupt prin:
(1) indepartare (chistectomie);
(2) deschiderea intr-o cavitate naturala (ca de exemplu cavitatea orala sau cea sinuzala sau prin
marsupializare (chistotomie) si astfel nu mai exista presiune hidrostatica care sa lizeze structurite
osoase adiacente;
(3) indepartarea factorului stimulator reprezentat de citokine, prin inlaturarea factorului cauzal (de
exemplu tratamentul endodontic sau extracţia dentară în cazul chistului radicular).
Majoritatea chisturitor oaselor maxilare au caractere clinice similare, si anume cresterea lenta,
asimptomatica, expansiva, ce va duce in cele din urma la deformarea corticalelor osoase, aspectul
radiologic caracteristic constituind in general un indicator pentru stabitirea diagnosticului.
Diagnosticul pozitiv se bazeaza in final pe rezultatul examenului histopatologic.
DEZVOLTAREA
UNUI CHIST
Stimularea
resturilor epiteliale
de dezvoltare
 Clinica chisturilor

Simptomtologia chisturilor de maxilare este variabila in raport cu

localizarea, marimea, directia in care evolueaza, starea complicata sau nu a
chistului, dar ele difera mai putin in raport cu varietatea de chist.
Toate chisturile de maxilare evolueaza in doua
perioade succesive:
1.perioada de dezvoltare latenta intraosoasa
2.perioada de deformare si exteriorizare.
 .

1.Perioada latentă

adesea este indelungata, asimptomatica. La examenul arcadei dentare se

poate constata prezenta unui dinte cu necroza sau gangrena pulpara, a
unui rest radicular, absenta unui dinte permanent sau persistența unui
dinte temporar, deplasari dentare, iar examenul radiologic confirmă
prezența chistului. Rareori pacientul poate acuza o senzatie anormala,
neprecizata, in regiunea respectiva. In aceasta perioada chistul este
descoperit cu ocazia unei investigatiei sau tratamentului unui dinte
devital, prin examen radiografic, cu ocazia trepanarii unui dinte si
scurgerea unui lichid serocitrin, cu ocazia unei extractii dentare.
Chisturile maxilarului evoluate catre sinusul maxilar pot ocupa in
totalitate cavitatea sinusala inainte de a se exterioriza.
 .

2. Perioada de exteriorizare

Simptomele subiective sau functionale lipsesc. Deformarea se produce

in directia in care chistul intimpina cea mai mica rezistenta, cel mai
frecvent vestibular, mai rar palatinal sau paralingual. Se constanta o
usoara bombare vestibulara, rotunda sau ovala, cu partile moi
nemodificate, planul osos neted, dur, nedureros. Pe masura
exteriorizarii chistului compacta osoasa bombeaza din ce in ce mai
mult, este subtiata, dind senzatia la palpare de minge de celuloid, iar
dupa resorbtia completa a planului osos se percepe senzatia de
fluctuenta. In cresterea sa expansiva chistul ia relatii cu radacinile
dintilor vecini pe care le inconjoara si le poate include in cavitatea sa.
Dintii de la nivelul formatiunii pot suferi deviatii, deplasari, pot deveni
mobili. Intr-un stadiu mai avansat se produce deformare faciala.
 Simptomatologia
In general evolutia chistului este asimptomatica, dar in unele situatii, in dependenta de localizarea chistului,
de structurile anatomice adiacente, de marimea lui cat si de alti factori, pot aparea unele semne clinice
distinctive.
Semnul Dupuytren (la palpare in vestibul in dreptul chistului se percepe o consistenta de “minge de
celuloid” sau “coaja de ou spart”
Sensibilitate la percutie a dintilor cauzali (in cazul chistului radicular periapical de origine inflamatorie)
Jena la palpare in vestibulul bucal, in dreptul apexului dintilor cauzali (in cazul chistului de origine
inflamatorie)
Prezenta fluctuentei in cazul erodarii corticalei osoase
Prezenta fistulei in cavitatea orala sau in sinusul maxilar cu scurgere le lichid chistic
La suprainfectarea chistului apar semnele caracteristice abcesului.
In cazul fistularizarii in sinus si a infectarii lichidului chistic in sinus apare sinusita odontogena.
 Chisturi odontogene de dezvoltare

provin din epiteliul adamantin sau sacul folicular

 chist dentiger (folicular, pericoronar, coronodentare)

 chist de eruptie
 chist periodontal lateral de evolutie
 chist primordial (cheratochist)
 CHISTUL DENTIGER
• Este un chist asociat unui dinte neerupt
• Apare prin transformarea chistică a sacului folicular care înconjoară coroana dintelui
neerupt și este întotdeauna atasat de joncțiunea smalț-cement a acestui dinte.
• Apare cel mai frecvent la nivelul unghiului mandibular, în legătură cu prezența unui molar
de minte inclus sau semiinclus.
• Este asociat mai frecvent cu:
– Molarii 3 mandibulari
– Molarii 3 maxilari
– Caninii maxilari
– Premolarii 2 mandibulari
– Dintii supranumerari
• Afectează cel mai adesea adolescenții și tinerii.
• Clinic – asimptomatic, cu excepţia cazului suprainfectat
CHIST DENTIGER
Radiologic o zonă de
radiotransparență uniloculară, care
înconjoară coroana unui dinte inclus
sau semiinclus și care se atașează la
coletul dintelui. Radiotransparența
este bine delimitată, cu contur net,
adeseori discret radioopac; în cazul
în care a fost suprainfectat, limitele
chistului par mai puțin nete.
 CHIST DENTIGER
Tabloul clinic
• Chistul folicular de dimensiuni mici este practic
asimptomatic, fiind descoperit de multe ori întîmplător în
urma unui examen radilogic.
• În evoluție, crește în dimensiuni, putînd ajunge să
depășească cîțiva centimetri în diametru și să deformeze
părțile moi, în situații rare să erodeze corticalele osoase.
• Chistul folicular se poate suprainfecta prin comunicarea cu
mediul oral în cazul unui dinte semiinclus sau de la un
proces infecțios periapical al unui dinte decidual
supraiacent.
 CHIST DENTIGER
Anatomie patologică
• Membrana chistică este relativ mai grosa, spre deosebire de keratochisturi, este alcătuită
dintro membrană epitelială formată din 2-4 straturi de celule epiteliale nekeratinizate,
îconjurată de un strat conjunctiv fibros cu conținut crescut de glicozaminoglicani și cu insule
de resturi epiteliale odontogene aparent inactive.
• În cazul episoadelor periodice de suprainfectare peretele fibros al chistului prezintă infiltart
inflamator cronic, iar stratul epitelial prezintă hiperplazie și strat epitelio-conjunctiv
accentuat.

Tratament
Tratamentul chistului folicular constă în chistectomie și odontectomia dintelui semiinclus sau
inclus. Pentru chisturile foliculare de dimensiuni mari în prima etapă se poate de efectuat
masurpalizarea, care va reduce volumul chistului și ulterior se va recurge la chistectomie.

Prognostic
Recidivele chistului folicular sunt rare după înlăturarea completă. Prezintă un risc moderat de
transformare în ameloblastom.
CHIST DENTIGER
Caz clinic
Caz clinic II
 CHIST DE ERUPŢIE
• Chistul de erupție este analogul la nivelul părților moi al chistului folicular. Apare în cazul unui dinte
aflat în erupție, aflat submucos, prin separarea foliculului dentar de suprafața coroanei dintelui.
• Apare mai frecvent la copii la nivelul dinţilor temporari, incisivilor, molarilor permanenţi, dar poate
apărea și la adulți în cazul unui dinte rămas semiinclus.

• Clinic se prezintă sub forma unei leziuni cu aspect chistic, localizată în dreptul dintelui în erupție.
Mucoasa acoperitoare este intactă lăsînd să transpară hematomul acumulat sub sacul folicular, ceea
ce îi conferă prin transparență o culoare albăstruie. La palpare are consistenșă fluctuentă și este
discret dureros.
• Radiologic se evidențiază dintele în erupție, care care a perforat corticala crestei alveolare, fără a
fi modificări vizibile de ordin patologic

Tratament:
• Tendinţă spre marsupializare spontană
• Marsupilizare chirurgicală prin excizia mucoase în felie de portocală
 CHIST DE ERUPŢIE

• Tratament - avînd în vedere evoluția spre masurpalizare spontană în

cavitatea orală, urmată de erupția spontană a dintelui, în general nu necesită
nici un tratament. Se va recomanda menținerea unei igiene orale pentru a
evita suprainfectarea. În rare cazuri , este necesară masurpalizarea
chirurgicală a acestor chisturi, prin incizia și evacuarea conținutului și excizia
unei mici porțiuni de mucoasă ” în felie de portocală”. Aceasta va permite
erupția dintelui fără alte complicații.
 KERATOCHIST ODONTOGEN

Keratochisturile reprezintă aproximativ 5-10% din totalul chisturilor odontogene.

Apar mai frecvent la adolescenți și tineri .
Cel mai des se localizează la mandibulă, în special în dreptul molarului 3;
la maxilar pot apărea în dreptul molarului 3 sau caninului.
 Tabloul clinic
• Keratochistul odontogen poate fi de dimensiuni mici sau mari;
• Deobicei evoluează asimptomatic, induce mobilitatea dinților adiacenți, precum
și rezorbția progresivă a rădăcinilor.
• Deși împing pachetul vasculo-nervos spre bazilara mandibulei nu induce tulburări
senzitive în teritoriu.
• Are tendința de a se extinde în plan mezio-distal, de-a lungul medularei osoase
mai puțin dense.
• Uneori peretele chistic se poate perfora, conținutul bogat în cheratină pătrunzînd
în structurile învecinate și provocînd o reacție inflamatorie marcată, manifestată
clinic prin edem și durere.
 KERATOCHIST ODONTOGEN
Radiologic:
•Leziune osoasă radiotransparentă cu
contur net uneori cu un fenomen de
corticalizare
•Uni/multiloculară
•Rezorbţia dinţilor adiacenţi,
•Prezența unui dinte neerupt în afara
leziuni
Histopatologic:
•Membrană din epiteliu pavimentos
pluristratificat Cazuistică A. Bucur

•Suprafaţa epiteliului parakeratinizată

•Conţinut chistic – lichid clar cu conţinut
variabil de keratină
 KERATOCHIST ODONTOGEN
Anatomie patologică
• Keratochistul odontogen prezintă o membrană formată din epiteliu pavimentos
stratificat, joncțiunea epitelio-conjunctivă neprezentînd un aspect papilar.
Suprafața epiteliului este parakeratinizată, iar celulele bazle sunt
hipercromatice, cilindrice sau cubice, cu nuclei în palisadă. Peretele fibros
poate prezenta focare de keratinizare sau cu conținut chistic, care constituie
chisturi satelite. Nu este prezentă o reacție perilezională, decît în cazul
suprainfectării. Conținutul chistic este format dintr-un lichid clar, care conține
keratină în cantități variabile.
Tratament
• Chistectomie
• Masurpalizare
• Rezecție osoasă marginală
Prognostic :
Keratochisturile prezintă un risc crescut de recidivă, peste 50%, în special după
chistectomie sau masurpalizare.
 CHIST GINGIVAL (ALVEOLAR) AL NOU-
NĂSCUTULUI
• Provin din resturile Serres
• Incidenţă crescută, prezente la jumatate din nou-născuţi
Clinic:
• Papule de dimensiuni mici, albicioase, multiple situate pe mucoasa alveolară
• Dimensiune 2-3 mm, mai frecvent pe creasta alveolară maxilară
Radiologic:
• Nu prezintă modificări ale oaselor decelabile
Histopatologic:
• Epiteliul subţire cu suprafaţă parakeratozică
• Cavitatea chistică conţine detritusuri keratinice
Tratament:
• Evoluţie spre marsupilizare spontană
• Dispar complet până la 3 luni
 CHIST PARODONTAL LATERAL
• Derivă din resturile Malassez de la nivelul septului interdentar sau interradicular
• Localizat mai des la mandibulă
• Cel mai adesea în spaţiul interdentar între canin şi premolar
Clinic:
• De obicei asimptomatic
Radiologic:
• Radiotransparenţă interdentară sub formă de „picătură”
• Dimensiune mai mici de 1 cm
• Dinţii vecini vitali, nu sunt mobili
• Divergenţa rădăcinilor fără rezorbţie radiculară
• Chist botrioid – o varintă anatomo-clinică polichistică a CPL
• Acesta are o imagine radiologică de radiotransparenţă multiloculară sub formă de „ciorchine
de strugure”
 CHIST PARODONTAL LATERAL
Histopatologic:
•Chist parodontal lateral
– strat fribros subţire
– 1-3 straturi celule pavimentoase
– Celule clare bogate în glicogen
•Chist botrioid
– Grupări de chisturi mici, cu
proprietăţi asemănătoare CPL
 CHIST PARODONTAL
LATERAL
Diagnostic diferențial
• Chistul radicular lateral
• Keratochistul odontogen
• Parodontopatie marginală cronică profundă
• Chist folicular
• Tumori benigne osoase
• Tumori maligne endoosoase

Tratament – de elecție este chistectomia cu conservarea dinților adiacenți,

după chiuretarea completă a lșeziunii de la nivelul rădăcinilor acestora.

Prognostic – recidivele sunt rare și apar de obicei în cazul formelor batrioide.

Transformarea malignă este excepțională.
 Chistul gingival al adultului
• Chistul gingival al adultului reprezintă expresia clinică la nivelul părților moi a chistului
parodontal lateral. Apare prin transformarea chistică a resturilor lamei dentare (resturile
Serres) de la nivelul parodonțiului marginal.

Clinic se prezintă ca o formațiune chistică de dimensiuni mici, sub 1cm, situată în dreptul
papilei interdentare sau chiar și pe creasta edentată. Mucoasa acoperitoare este
intactă,dar prin transparență lasă sa se vadă o colorație albăstruie

Radiologic – nu se evidențiază rezorbție osoasă.

Diagnostic diferențial
- Hiperplazii gingivale
- Abcesul parodontal

Tratament – se va efectua chistectomia simplă.

Pronostic – nu apar recidive după extirparea completă.

 CHIST ODONTOGEN CALCIFICAT

• mai este numit și chistul Gorlin, chistul cu celulue fantomă.

• Unele forme sunt pur chistice, altele au caracter tumoral, infiltrând ţesuturile înconjurătoare
• Se asociază cu alte tumori odontogene (odontoame, tum. odontogenă adenomatoidă, ameloblastomul)
• Localizare intraosoasă sau periferică extraosoasă, în zona frontală (maxilară sau mandibulară)
Forma endoosoasă
• Dimensiuni moderate 2-4 cm
• În stadii iniţiale radiotransparente
• În evoluţie dezvoltă calcificări centrale circumscrise
• Alternanţa radiotransparenţei şi radioopacităţii
Forma exoosoasă
• Se prezintă sub forma unei mase gingivale sesile sau pediculate, fără caractere clinice specifice
 Chistul odontogen calcificat
Radiologic – în stadii inițiale sunt complet radiotransparente, dar în evoluție dezvoltă calcificări
centrale neregulate, bine circumscrise, cu alternanța radiotransparenței cu radioopacitatea
(aspect de ”sare și piper” sau de ”vălătuci” ”soare răsare”)

Anatomie patologică – prezintă o capsulă fibroasă și un epteliu odontogen de acoperire,

format din 4-10 straturi de celule. Caracteristic pentru chistul odontogen calcificat este ca
printre celulele epiteliale sunt prezente un anumit număr de celulu fantomă( celule epiteliale
modificate, care nu iși mențin forma, dar și-au pierdut nucleii).

Tratamentul – va consta în simpla chistectomie. Riscul de recidivă este redus.

 CHIST ODONTOGEN GLANDULAR
• Derivă din resturi epiteliale odontogene, dar prezintă şi elemente
histopatologice cu aspect glandular
Clinic:
• Afectează mandibula în zona anterioară
• Iniţial asimptomatice, dar în evoluţie induc jenă dureroasă,
parestezii, pot eroda corticala osoasă
• Evoluţie rapidă, caracter agresiv local
Radiologic
• Radiotransparenţă, mai frecvent multiloculară
• Contur clar, radioopac, care denotă scleroză periferică
 CHIST ODONTOGEN GLANDULAR
Anatomie patologică:
•Epiteliu pavimentos stratificat
•Strat conjunctiv fibros
•La nivelul stratului epitelial depozite mucinice şi celule glandulare mucoase
Diagnostic diferențial
•Keratochist odontogen multilocular
•Ameloblastom
•Tumori vasculare osoase
•Tumori maligne endoosoase
Tratament:
•Chistectomie cu chiuretaj atent al osului restant
 CHISTURI INFLAMATORII
Sunt leziuni de origine endodontică
Provin din stimularea de către factorii inflamtori a resturilor epiteliale Malassez

Chist radicular periapical

Chist radicular lateral
Chist rezidual
 Chistul radicular
Un chist radicular(periapical) este cel
mai frecvent chist odontogen.
Etiologia obisnuita este a unui dinte
care devine infectat conducand la
necroza pulpei.
Toxinele afecteaza varful dintelui
determinand inflamatia
periapicala.Aceasta inflamatie
stimuleaza resturile epiteliale
Malassez care se gasesc in
ligamentul periodontal ducand la
formarea unui granulom periapical
care poate fi infectat sau steril. In
cele din urma acest epiteliu sufera
necroza prin lipsa suportului sanguin
iar granulomul devine un chist.
Leziunea nu este detectabila clinic
cind este mica dar frecvent este
descoperita accidental sau la
radiografie.
 Frecventa

Chistul radicular reprezita cea mai frecventa neoformatiune de origine

dentara,peste 90%,dupa majoritatea autorilor. Se intilneste la orice virsta
dar indeosebi la adultul tinar intre 20-40 ani,foarte rar pina la virsta de 10
ani, cu aceeasi frecventa la ambele sexe. Este de 3-4 ori mai frecvent la
maxila decit la mandibula; se dezvolta rar in raport cu dintii temporari; in
jurul apexurilor dintilor permanenti se intilnesc in urmatoarea
ordine,incisivul lateral,incisivul central, caninii,primii 2 molari si
premolarii, mai rar in legatura cu dinti integri mortificati, mai des in
legatura cu dintii cariati sau cu resturile radiculare.
 Anatomie .patologica

Ca marime, chisturile variaza de la 1 cm la 7-8 cm. Peretele

chistului, sau membrana, poate fi subtire si usor
decolabila sau ingrosata si aderenta in cazurile in care
chistul s-a suprainfectat. Membrana este formata din trei
straturi :
- extern, ce contine tesut conjunctiv dens ;
- intermediar, avand structura conjunctiva laxa, bogat
vascularizata. In stratul intermediar sunt prezente focare
inflamatorii de tip limfochistic plasmocitar;
- stratul intern este format din epiteliu pavimentos,
uneori chiar
ciliat cand celulele epiteliale provin din mucoasa
pituitara.
Lichidul este clar, filant si vascos, de culoare galbuie,
contin cristale stralucitoare de colesterina, precum si
celule epiteliale descuamate. Uneori lichidul este mai
inchis datorita hemoragiilor intrachistice. In caz de
infectare, lichidul chistic este purulent.
 Chistul periodontal lateral inflamator
Este o varietate mai rara a chistului radicular, se dezvolta lateral fata
de radacina unui dinte devital, la nivelul orificiului unui canal
dentinar aberant, a unei cai false sau a unei fracturi radiculare.
 Chist rezidual
Chisturile reziduale sunt chisturi radiculare care-si continua evolutia multi
ani dupa extractia dintelui. Ele se dezvolta de obicei din granulomul
periapical care a ramas nechiuretat. Dupa un timp de la cicatrizarea
alveolei (de obicei ani), prin mecanismul patogenetic descris mai inainte,
granulomul sufera transformare chistica. La inceput chistul se gaseste
localizat in dreptul spatiului edentat, dar prin cresterea excesiva poate
ingloba apexurile dintilor vecini, ceea ce ingreuneaza diagnosticul.
 CHISTURI INFLAMATORII
Tratament:
Tratament de elecție –
tratamentul endodontic
În cazul eșecului
Cazuistică A. Castellucci
endodontic se recurge la
chistectomie cu rezecție
apicală/extracție dentară
 Evolutia si complicatii
1. Infectarea chistului: pungi parodontale, procese inflamatorii
periapicale a dintilor vecini, gangrena pulpara, plaga
postextractionala, punctie exploratoare, prin traumatism, rar pe
cale hematogena. Chistul infectat produc fenomene inflamatorii,
tumefactia creste, mucoasa si tegumentele se congestioneaza,
apar durerii vii si stari febrile. Supuratia intraosoase se poate
deschide spontan, fistulizind. Extinderea la maxilar a infectiei
poate produce: osteite, osteomielite sau sinuzita maxilara;
2. Fractura spontana “in os patologic” a mandibulei;
3. Ruperea peretelui chistului in cavitatea bucala, sinus, fosele
nazale cu aparitia unor fistule persistente.
4. Recidivele frecvente (keratochitul).
 Tratamentul. Principii
• Indepartarea sau crearea conditiilor pentru indepartarea
completa a tesuturilor patologice;
• Conservarea dintilor erupti sanatosi si a celor care pot erupe;
• Conservarea structurilor invecinate (pachetului vasculo –
nervos, integritatea sinusului maxilar si a foselor nazale);
• Restaurarea zonei afectate cit mai aproape de contururile
normale.
Tratamentul este exclusiv chirurgical
Metodele de tratament:
Cura radicala
Marsupializarea
Metoda rinologica;
Rar, tranzitorie, prin drenarea continutului chistic prin tub de polietilen.

Tratamentul chisturilor oaselor maxilare are la baza conceptele clinice ale lui
Dupuytren si pe cele chirurgicale ale lui Partsch. Tratamentul chisturilor oaselor
maxilare este chirurgical, alegerea metodei fiind influentata de localizarea,
dimensiunile si forma anatomopatologica a chistului. In 1892, Partsch descrie o
metoda de tratament chirurgical al chisturilor de mari dimensiuni ale oaselor
maxilare, care consta in crearea unei comunicari a chistului cu cavitatea orala
(interventia poarta numele de Partsch I). In 1910, acelasi autor publica o metoda
de tratament care consta in indepartarea in totalitate a unor chisturi cu dimensiuni
mai reduse (interventia poarta numele de Partsch II). Metoda Partsch I reprezinta
marsupializarea chistului si este mai putin aplicata in practica actuala, in timp ce
metoda Partsch II reprezinta de fapt chistectomia, metoda de electie in
tratamentul chisturilor oaselor maxilare.
 Marsupializarea (Partsch I)
Marsupializarea consta in realizarea unei fenestrari a peretelui chistic vestibular
in cavitatea orala. Marginile membranei chistice vor fi suturate la mucoasa orala
adiacenta, pentru a nu permite inchiderea spontana a comunicarii oro-chistice.
Astfel, comunicarea creata nu va mai permite acumularea depresiune
intrachistica, rupand practic cercul vicios de crestere a acestuia, fapt care are ca
rezultat reducerea progresiva a chistului si regenerare osoasa, pe durata a cateva
luni. Desi marsupializarea are aplicabilitate pentru chisturile de mari dimensiuni,
are dezavantajul unei vindecari si cicatrizari complete extrem de lente. Pentru
evitarea acestor neajunsuri, pentru chisturile de mari dimensiuni a fost propusa
combinarea marsupializarii cu chistectomia, asa numita tehnica in doua faze.
Astfel, dupa marsupializare care duce la micsorarea semnificativa a chistului si
formare de os, se practica chistectomia, care nu va mai avea ca rezultat un defect
important. La copii in perioada de crestere, marsupializarea ramane o alternativa
chirurgicala viabila in tratamentul chisturilor de mari dimensiuni, care sa permita
mentinerea cel putin temporara a continuitatii osose si implicit cresterea si
dezvoltarea normala a viscerocraniului.
 Marsupializarea (Partsch I)
Indicatii:
1. In chisturi supurate;
2. In unele chisturi voluminoase ale mandibulei cand exista risc de fractura in
os patologic;
3. In chisturile dentigere care au raport cu mai multi muguri dentari sau dinti
in eruptie la copii;
4. Cand peretele chistului este singura bariera intre cavitatea chistica shi
mucoasa fosei nazale sau sinuzale;
5. Starea generala a pacientului nu permite cura radicala, existand riscul
deshiscentei.

Inconvenientele metodei:
1. Pastrarea unei parti a membranei: risc de degenerare ameloblastica sau
maligna;
2. Daca deschiderea vestibulara nu este corecta, chistul se poate reface;
3. Timp indelungat pentru vindecare si supraveghere.
 Timpii operatori
Timpul I – incizia se face decliv fata de locul de
bombare maxima a chistului, in sant
vestibular, oral sau pe creasta alveolara;
Timpul II – decolarea mucoasei si periostului;
Timpul III – deschiderea cavitatii chistice,
evacuarea continutului;
Timpul IV – rezecarea peretelui osos, largirea
bresei de comunicare cu cavitatea chistica
restanta evidentiind foarte bine si marginile
mucoasei orale;
Timpul V – suturarea membranei chistice cu
mucoasa orala decolarea unui lambou de
mucoasa bucala si infundarea lui in cavitatea
chistului pentru a impiedica inchiderea
cavitatii chistice. Tamponarea cavitatii
chistice pentru 7 – 14 zile cu mesa
iodoformata obturatorul se confectioneaza si
se aplica dupa 7 – 14 zile.
 Chistectomia (Partsch II)
Chistectomia consta in extirparea completa a membranei chistice si reprezinta metoda de tratament de
electie pentru chisturile de dezvoltare odontogene si neodontogene, precum si pentru chisturile inflamatorii.
Abordul chirurgical este oral, cu crearea unui lambou muco-periostal si evidentierea corticalei osoase, care
poate prezenta o fenestratie rezultata prin erodarea acesteia de catre formatiunea chistica, sau poate fi
integra, necesitand crearea unei cai de acces cu ajutorul instrumentarului rotativ. Membrana chistica trebuie
indepartata in totalitate, eventualele portiuni de membrana restanta la nivelul cavitatii osoase constituind
premisele unei recidive. Daca pentru chisturile odontogene, indepartarea factorului cauzal consta in
odontectomia dintelui inclus care a dus la aparitia leziunii, in cazul chisturilor inflamatorii eliminarea
factorului cauzal presupune o atitudine conservatoare sau radicala fata de dintii interesati chistic. Principiul
conservator vizeaza dintii implicati, dar mai ales osul maxilar sau mandibular, sinusul maxilar si fosele
nazale, precum si pachetul vasculonervos al alveolarului inferior. In cazul chisturilor neodontogene, nu
poate fi vorba despre indepartarea factorului cauzal, tratamentul chirurgical fiind simpla chistectomie.
Cura radicala (chistostomia sau operatia tip Partsch II)

1. Incizia curba cu convexitatea spre fund de

sac vestibular (Pichler) sau spre creasta
alveolara (Partsch), mai multi autori
prefera incizia trapezoidala cu baza mica
spre marginea libera a gingiei, in edetatii
ea este orientata pe creasta alveolara;
2. Decolarea lamboului muco-periostal;
3. Trepanarea osului;
4. Decolarea membranei chistice;
5. Frezarea patului osos si irigarea din
abundenta cu ser fiziologic (keratochist);
Hemostaza perfecta a cavitatii;
6. Sutura plagii cu fire nerezorbabile
 Vindecarea
Poate fi grabita prin utilizarea materialelor biologice,
organice si anorganice:

1. bureti hemostatici resorbabili de fibrina sau gelatina imbibati

in trombina;
2. hetero si homeotransplante osoase preparate prin liofilizare,
decalcifiere, congelare sau deproitinizare;
3. cu granule de ceramohidroxiapatita.
 Accidente posibile
• Sfirsierea lamboului gingivo-mucos in timpul manevrelor de decolare;
• Perforarea mucoasei nazale, sinusului maxilar in timpul decolarii
membranei chistice;
• Lezarea trunchiurilor nervoase care pot traversa cavitatea chistica sau pot
adera la membrana acestuia;
• Perforarea sau sectionarea unui pachet vascular important;
• Fractura mandibulei.
 Caz clinic
Pacient: T
Varsta: 24 ani
Sex: Femenin
Acuze: Tumefactie si edem moderat a santului vestibular drept in
regiunea dintilor 46-47
Diagnostic: Chist radicular pe dreapta de la dintele 46.
Plan de tratament: Chistectomia cu sau fara extractia dintilor 46, 47.
Tratament medicamentos general(antiinfectios, antimicotic,
hiposensibilizant, antalgic, imunostimulant).
 Formula dentara

L Ob Ob L
18 17 16 15 14 13 12 11 21 22 23 24 25 26 27 28
48 47 46 45 44 43 42 41 31 32 33 34 35 36 37 38
Ob Ob A L L Ob
 Examinarea paraclinica:
1. Eelectrocardiograma(ECG)
2. Analiza generala de sange
3. Indicele de coagulare
4. Glicemia sangelui, factorul Rhesus si anticorpi-Rh
5. Grupa sanguina
6. Analiza generala de urina
7. Examenul coprologic la helmiti si protozoare
8. Radiografia panoramica
Radiografie panoramica
• Hemoleucograma: hemoglobina – 128; eritrocite – 4,6; hematocritul – 0,39;
trombocite – 543; leucocite – 5,8; neutrofile nesegmentate – 7, segmentate – 49;
eozinofile – 6; limfocite – 32; monocite – 6; viteza de sedimentare a hematiilor – 4.

• Timpul de coagulare: Inceput 4.40” – sfarsit 5.00”

• Glicemia sangelui – 5.2 mmol/l

• Grupa sanguina, factorul Rhesus si anticorpii Rh: Grupa AB(IV); Rh – pozitiv.

• Electrocardiograma: fara modificari patologice; FR – 65b/min.

 Protocol Operator
Denumirea operatiei: Chistectomia cu extractia dintilor 46,47.

Descrierea operatiei: Sub anestezie logoregionala cu solutie alfacaine 2% 3.4ml cu potentiere, s-au
efectuat doua incizii verticale in regiunea dintilor 43 si 47 si o incizie orizontala la nivelul marginii
gingivale de la dintii 43 pana la 47 pentru crearea lamboului trapezoidal, ulterior decolarea lamboul
mucoperiostal, crearea accesul prin corticala osoasa vestibulara catre procesul patologic in cauza cu
ajutorul frezei sferice si piesei mecanice la turatii mici. Aspirarea lichidul din cavitatea chistica.
Extractia dintilor 46 si 47. Inlaturarea membranei epiteliale a chistului radicular, ulterior prelucrarea
antiseptica a defectului osos format cu solutie H2O2 3% si furacilina 0.09%. Aplicarea in defectul
ramas a preparatului pe baza de hidroxiapatita artificiala(colapol). Suturarea lamboului si pansament
compresiv.
Aspectul initial exobucal
Aspectul intitial endobucal
Dupa anestezierea zonei, s-au efectuat inciziile decolarea
lamboului mucoperiostic
Crearea accesului catre procesul patologic
Extractia dintilor 46, 47
Dintii extrasi 46,47
Inlaturarea chistului
Membrana epiteliala al chistului inlaturata integru
Revizia defectului osos si prelucrarea antiseptica cu solutie H2O2 3% si
furacilina 0.09%
Aplicarea materialului pe baza de hidroxiapatita
artificiala(colapol)
Suturarea lamboului mucoperiostic si aplicarea pansamentului
compresiv
 BIBLIOGRAFIE
1. Chirurgie buco-maxilo-faciala G.Timosa C.Burlibasa
2. BHASKAR, S.N.: Periapical lesions - types, incidence, and
clinical features. Oral Surg. 21:657, 1966.
3. A. Bucur: Compendiu de chirurgie OMF 2009
4. A. Castellucci – Endodontics, vol. I, 2007
5. Michael Miloro – Peterson’s Principles of Oral and
Maxillofacial Surgery 2nd Ed. 2004
6. http://www.medici-stomatologi.ro/infodent/chisturile-si-tumoril
e-odontogene
7. http://www.mediculmeu.com/boli-si-tratamente/boli/chisturile-
maxilarelor.php
8. http://www.scribd.com/doc/65540903/Ghid-de-Practica-in-Chir
urgia-Oro-Maxilo-Faciala
Multumesc pentru atentie