Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

Facultatea de INGINERIE MEDICALĂ

CURS
INSTRUMENTAR
MEDICAL

Prof. Dr. Ing. Habil. Antoniac Iulian

 STRUCTURA CURSULUI
1.Introducere si istoric, instrumentar diagnostic si dispozitive
pentru diagnostic
2. Instrumentar chirurgical - Partea I
3. Instrumentar chirurgical - Partea II
4. Materiale utilizate la fabricarea instrumentarului
5. Proiectare si tehnologii de fabricatie
6. Principii de intretinere si sterilizare a instrumentarului
medical
7.Modalitati de deteriorare a instrumentarului chirurgical in
practica clinica
8. Principii tehnice osteosinteza
9. Principii tehnice artroplastie
10. Principii tehnice chirurgie spinala
 Introducere si istoric

Instrumentul medical se defineste ca un aparat, utilaj,

material sau alt articol, utilizat singur sau in combinatie, in scop
diagnostic, pentru monitorizare, tratament, ameliorare sau
compensare a suferintei sau handicapului creat de o boala sau un
traumatism.
 Zona sterila Accesorii Materiale suturi

Sala operatii
Spalare
 ISTORIC

→ numeroase instrumente chirurgicale au fost descoperite la nivelul

sapaturilor arheologice

→ cele mai vechi operatii pentru care exista dovezi sunt trepanatiile,
(o gaura este forata in craniu, pentru a scadea presiunea
intracraniana)

→ primul chirurg cunoscut este Urlugaledin (din Sumeria) al carui

sigiliu personal prezenta doua cutite inconjurate de plante medicinale
→ 2700 î.Hr. - Imhotep a scris primul tratat pe chirurgie

Instrumente chirurgicale
desenate pe peretii templului
egiptean de la Kom Ombo
►Elevatorul osos , “vectis” era utilizat de catre romani precum un levier pentru a
reduce o fractura osoasa cu deplasare sau pentru a ridica o zona depresata (factura
osoasa cu infundare)
►Romanii utilizau un instrument denumit “ferum candens” (literal fier stralucitor),
deoarece era executat de regula din fier. Cauterele erau incalzite la foc, dupa care
puteau fi folosite in scopuri multiple
►Scalpelul era un instrument pentru taiere utilizat in practica chirurgicala: incizia
venelor, tratament recomandat pentru diferite afectiuni in acele timpuri
►Forcepsul era un instrument utilizat pentru extragerea unor sageti sau varfuri de
arma din plaga sau prinderea fragmentelor osoase
Obiecte de instrumentar medical din epoca romană,
descoperite la Pompei
Trusă chirurgicală tipică sec. XIII-XIV Cuţit pentru amputaţii (sec. XVI)

Piese de instrumentar specifice din sec. XIX: (a) trefină pentru trepanaţii craniene;
(b) pensă pentru hemostază; (c) dublă ghilotină pentru îndepărtarea simultană a
amigdalelor infectate.
 Instrumentar pentru diagnostic

Medici stabilirea
unui diagnostic

Instrumentar utilizare
pentru diagnostic
determinarea
Oamenii obisnuiti unor parametri
functionali
 a) Temperatura
• determinarea se realizeaza cu termometre cu mercur
sau digitale
• poziţionare sublingual sau axilar, cu exceptia copiilor
la care se pozitioneaza intrarectal
• masurare: in grade Celsius sau Fahrenheit
grade C x 1,8 + 32 = grade Fahrenheit
• starea de febra : 38-38.5 °C / 101-101.5 ° F

Termometru digital
b) Frecventa respiratorie
• constanta vitala monitorizata doar in cursul anesteziilor si
al unor afectiuni cardio-respiratorii
• inregistrata ca numar de respiratii/minut
• valorile trebuie sa fie determinate pentru o durata
de minim 30 de secunde
• valoarea normala - intre 12 şi 20 rpm
• in cursul interventiilor chirurgicale complexe cu sau fara
anestezie generala, determinarea se realizeaza automat
prin senzorii toracici precordiali care percep si rata
respiratorie
c) Pulsul
• determinat la nivelul oricarei artere
mari (ex.carotida)
• ascultatia inimii cu stetoscopul
• semnificatia este data de unda
pulsatila a sangelui pornit de la
nivelul inimii si transmis prin
arborele arterial
• informatii vitale cu privire la functia
cardiaca si vasculara
• raportare : batai/minut – normal 60-
70/minut
•se mai utilizeaza si aparate tip ecograf bazate pe efectul
Doppler care semnalizeaza sonor/vizual descoperirea vasului
arterial si functionarea sa
d) Tensiunea arteriala
• a fost initial determinată folosind manometre bazate pe
mercur – de aceea citirea acesteia a ramas definita in
milimetri coloana de mercur (mmHg).
• principiul de determinare - egalizarea presiunii undei
pulsatile transmise de la nivelul inimii printr-o banda tip
hemostatic ce contine un balon de cauciuc, calibrat si
pastrat la anumite presiuni
• balonul de cauciuc trebuie sa acopere aproximativ 80%
din circumferinta bratului, iar dimensiunea sa trebuie sa
fie aproximativ 40% din lungimea bratului

Tensiometru cu mercur Tensiometru mecanic Tensiometru electronic

e) Ascultatia
• stetoscopul este compus din piese
auriculare, furtun, capsula si membrana
• majoritatea stetoscoapelor prezinta un
dublu sistem – diafragma de suprafata
mai mare si un clopot mai mic pentru
uz pediatric. Selectia sistemului se face
prin rotatia piesei distale apoi se bate
usor cu degetul in membrana pentru a
produce un sunet
• marea majoritate a medicilor utilizeaza
diafragma pentru ascultatie
• exista stetoscoape ce prelucreaza
digital sunetul – amplificat, poate fi
transmis computerului pentru stocare
intr-o baza de date sau chiar pentru
prelucrare -recunoastere a amprentei
audio
f) Saturatia in oxigen

• determinarea neinvaziva a
schimburilor gazoase sanguine
si a capacitatii globulelor
rosii de a transporta oxigenul
pe baza puls-oximetriei
• metoda poate oferi informaţii
cu privire la functia cardio-
pulmonara si la monitorizarea
functiilor vitale in cursul
anesteziilor generale
•pulsoximetrul functioneaza pe baza unei surse infrarosii
prin detectarea semnalelor fluctuante ale volumului fluxului
sangvin la nivelul capilarelor degetului (pletismografie)
Pulsoximetria poate fi perturbata în anumite conditii:
 prezenta in sange a unor coloranti (albastru
de metilen, verde indo-cianina)
 existenta de hemoglobine anormale
 surse de radiatii electromagnetice în
vecinatate,
 absenta pulsului periferic
 congestie venoasa prin utilizarea repetata a
garoului
Va multumesc pentru
atentie!

Va urma:
CURSUL 2
Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de INGINERIE MEDICALA

CURS
INSTRUMENTAR
MEDICAL

Prof. Dr. Ing. Habil. Antoniac Iulian

 STRUCTURA CURSULUI

1. Introducere si istoric, instrumentar diagnostic si

dispozitive pentru diagnostic
2. Instrumentar chirurgical - Partea I
3. Instrumentar chirurgical - Partea II
4. Materiale utilizate la fabricarea instrumentarului
5. Proiectare si tehnologii de fabricatie
6.Principii de intretinere si sterilizare a instrumentarului
medical
7.Modalitati de deteriorare a instrumentarului chirurgical
in practica clinica
8. Principii tehnice osteosinteza
9. Principii tehnice artroplastie
10. Principii tehnice chirurgie spinala
 Clasificarea instrumentelor cel
mai utilizate in chirurgie

• instrumente pentru taiat/ sectionat tesuturile

• instrumente pentru hemostaza

• instrumente de prindere si prezentare a tesuturilor

• departatoare

• instrumente pentru sutura tesuturilor

• instrumente speciale
 Instrumente pentru taiat

• Bisturiu
Maner bisturiu

Lama bisturiu

Bisturiu cu lama fixa (Péan)

 electrosectiune
• bisturiu electric
electrocoagulare

– transforma curentul electric de la 220 V la 6 V si la 7,5 A

Instrumente pentru taiat

• Foarfecele sunt alcatuite din:

 lamele taioase (partea activa a instrumentului)
 bratele prevazute cu inele ovalare sau
rotunde la capete, pentru introducerea
degetelor

 articulatia care poate fi demontabila sau nu

 Foarfeca Strabismus Foarfeca Iris Foarfeca Iris curba,
cu carbura de tungsten
Foarfeca Mayo

Foarfeca Stevens cu
Foarfeca Landolt acoperire ceramica
 Instrumente pentru taiat

• Fierastraul utilizare sectionarea oaselor

Fierastrau de sarma
model Gigli
Fierastrau cu dos mobil
model Charrier oase late
Fierastrau cu arbore
model Collin oase groase

oase de dimensiuni mari

ex. femur
Instrumente pentru taiat

sectiunea oaselor
• Dalta utilizare
prelevarea grefoanelor
osoase

Dreapta Curba Cu forma speciala

Instrumente pentru hemostaza

PENSE

striuri transversale

partea activa
articulatie
"muscatoare"

sistem de fixare
(2-7 dinti)

brate
inele pentru
introducerea degetelor
Instrumente pentru hemostaza
• pense cu dinti (gheare)

Pensa Kocher dreapta, curba

Pensa Mickulicz (de histerectomie)

 Instrumente pentru hemostaza
• pense fara dinti

Pensa buldog (Dieffenbach)

Pensa Péan

Pensa Satinski (clampa vasculara)

Pensa Mosquito

Pensa Overholt-Barraya Pensa de pedicul renal (Guyon)

 Instrumente de prindere si prezentare
a tesuturilor

• pense anatomice prinderea organelor cavitare

prinderea tesuturilor
usor lezabile
disectia vaselor
conducerea acelor
in profunzime
conducerea firelor
pentru ligaturi

prinderea si prezentarea
seroaselor

Pensa anatomica cu dinti („anatomica”)

Instrumente de prindere si prezentare
a tesuturilor
• pense chirurgicale prinderea si prezentarea
tesuturilor cu structura solida

piele muschi

aponevroze

Pensa anatomica fara dinti

(„chirurgicala”)
Instrumente de prindere si prezentare
a tesuturilor
• pense autostatice

Pensa Lovelace

Pensa Forester (en coeur)

Pensa Allis
Pensa in T
 Pensa Chaput-Poirier
(„in dinti de soarece”)

Pensa de coprostaza Peyer

(clampa intestinala)

Pensa Babcock

Pensa port-tampon
(de servit)
Pensa Museux (de col)
Instrumente de prindere si prezentare
a tesuturilor
• pense de fixat campuri sterile ("raci")

Rac Doyen Rac Backhaus

Rac Jones

Rac Backhaus-Roeder
 Departatoare

marginilor plagii operatorii

• departarea tesuturilor

organelor din campul vizual

Departatoare

manevrabile autostatice
Instrumente pentru sutura tesuturilor

Portac
• ace chirurgicale Mathieu

• port-ace
• agrafe
• pense de pus si scos agrafe
• pense chirurgicale
Instrumente pentru sutura tesuturilor

• ace chirurgicale din oteluri

Ac triunghiular Ac rotund
(Hagedorn)
(intestinal)

Ac Reverdin
 Instrumentar special

Sonda metalica uretrala feminina

Pensa de os (Liston)

Apasator de limba

Pensa de calculi Desjardins Chiureta Bruns

Modul de utilizare al unor instrumente chirurgicale:
(a, b) pense
(c) bisturiu

(a )

(b )

(c )
Utilizarea instrumentarului pentru
taiat
Utilizarea departatoarelor
Utilizarea instrumentelor pentru sutura
 

 
Va multumesc pentru
atentie!

Va urma:
CURSUL 3
Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de INGINERIE MEDICALA

CURS
INSTRUMENTAR
MEDICAL

Prof. Dr. Ing. Habil. Antoniac Iulian

 STRUCTURA CURSULUI

1. Introducere si istoric, instrumentar diagnostic si

dispozitive pentru diagnostic
2. Instrumentar chirurgical - Partea I
3. Instrumentar chirurgical - Partea II
4. Materiale utilizate la fabricarea instrumentarului
5. Proiectare si tehnologii de fabricatie
6.Principii de intretinere si sterilizare a instrumentarului
medical
7.Modalitati de deteriorare a instrumentarului chirurgical
in practica clinica
8. Principii tehnice osteosinteza
9. Principii tehnice artroplastie
10. Principii tehnice chirurgie spinala
 Materiale utilizate la executia
instrumentarului
chirurgical
Cele mai utilizate
biomateriale

Otel inoxidabil Aliaje de titan

Otelurile inoxidabile

• Proprietatile otelurilor inoxidabile in corpul

uman:
– stabilitate chimica, termica, mecanica
– biocompatibilitate
 oteluri = aliaje Fe-C C < 1,7%

Cr > 12%
oteluri C < 0,1%
= aliaje Fe-C + elemente de aliere
inoxidabile
(Ni, Mo, Ti, etc.)

Proprietatea caracteristica a otelurilor inoxidabile:

- rezistenta la coroziune (datorita fenomenului de pasivare)

marirea rezistentei la coroziune

Scopul elementelor de aliere
imbunatatirea proprietatilor
mecanice si fizice
 Constituenti structurali ai otelurilor inoxidabile si structuri
caracteristice acestora

Constituent Simbol Structura caracteristica

i
structurali
structura cubica cu volum centrat
Ferita α (CVC)

structura cubica cu fete centrate

Austenita β (CFC)

Martensita α' structura tetragonala (T)

Clasificarea elementelor chimice (din punct de vedere al influentei

asupra structurii):
-Elemente de substitutie: Fe, Cr, Ni, Mo
-Elemente interstitiale : C, N, B, etc.
 Clasificarea otelurilor inoxidabile in functie de structura
metalografica
Continutul mediu al elementelor de aliere
Clasa de oteluri inoxidabile
C Cr Ni

> 0,15 12 - 14 -
0,2 - 0,4 13 - 15 -
MARTENSITICE
0,6 - 1,2 15 - 18 -
> 1,2 16 - 18 ≥ 1,5
FERITO-MARTENSITICE 0,09 - 0,14 12 - 14 -
≤ 0,8 13 - 15 -
FERITICE ≤ 0,15 16 - 18 -
≤ 0,25 > 20 -
AUSTENITO-FERITICE ≤ 0,10 26 5
AUSTENITICE ≤ 0,15 12 - 26 7 -25
 Diagrama Schaffer

ECr = %Cr + %Mo + 1,5 %Si + 0,5 %Nb

ENi = %Ni + 30 %C + 0,5 %Mn + 30 %Ni

Relatii de calcul a echivalentelor

cromului si nichelului
 Posibilitatile de obtinere a diverselor structuri ale otelurilor inoxidabile
pentru diverse rapoarte ECr/ENi

STRUCTURA
ECr/ENi
A M F F+M M+F A+F A+M A+M+F

0,04 ÷ 1,6

0,1 ÷ 2

0,1 ÷ 8

1,6 ÷ 4

2 ÷ 12

4 ÷ 13

4 ÷ 18

4 ÷ 25
• Otelurile inoxidabile martensitice si ferito-
martensitice
– proportionalitate a continutului de crom cu cel de
carbon
– siliciul este adaugat pentru a creste rezistenta la
oxidare la cald
– otelurile inoxidabile martensitice sunt puternic
magnetice si pot fi durificate printr-un tratament
termic
– duritatea ridicata  rezistenta buna la uzura, iar
muchiile taioase isi pastreaza ascutimea
– utilizare:
• dalti, clesti, foarfece, burghie
• Otelurile inoxidabile feritice
– continut mediu de 0,1÷0,35% C şi 15÷30% Cr
– oteluri monofazice → nu sufera transformari
structurale la incălzire si la racire
– rezistenta la coroziune superioara celor
martensitice si pret mai mic decat cele austenitice

Microstructura unui otel inoxidabil

feritic
• Otelurile inoxidabile ferito-austenitice
– C ≈ 0,05%, 8% Ni si 20÷22% Cr
– rezistenta foarte buna atat la coroziune, cat si la
temperaturi ridicate
– prin alierea cu molibden (1,5% Mo)  proprietati
mecanice bune
– proprietatile se pot modifica prin durificare
structurala

Microstructura unui otel inoxidabil

ferito-austenitic (duplex)
• Otelurile inoxidabile austenitice
– continut scazut de carbon (C<0,1%)
– 12÷25% Cr si 8÷30% Ni
– rezistenta buna la coroziune, prelucrare usoara
prin deformare plastica, comportare buna la
sudare
– duritate mai scazuta decat otelul inoxidabil
martensitic
– utilizare:
• implante ortopedice
• instrumentar chirurgical netaios (ex. ghidaje de burghie,
departatoare)
– marca reprezentativa pentru otelurile inoxidabile
austenitice este cea care contine 18% Cr,
respectiv 8% Ni
– conform normelor AISI sunt de tip 304
– prin adaugare de Mo  tip 316L → utilizate cu
precadere la executia dispozitivelor medicale
implantabile

Microstructura unui otel inoxidabil austenitic tip 316L

(deformarea plastica in interiorul grauntilor)
• Otelurile inoxidabile austenitice
– pentru implanturi si instrumente chirurgicale se
aplica un tratament de bombardare cu particule

Lustruire electrochimica
Pulverizare pe suprafata controlata
instrumentalului
(particule de alumina - elimina orice contaminare
sau praf de silica) - creste rezistenta la
coroziune
 a) b)

Imagini de microscopie optica, evidentiind microstructura

tipica a unui otel inoxidabil tip 316L conform ASTM F138, in
stare deformata la rece:
(a) Morfologia structurala in sectiune transversala
(b)Detaliu al grauntilor de austenita, indicand deformarea
plastica
• Proprietatile de baza ale otelurilor inoxidabile se pot
grupa pe anumite categorii:
 proprietati mecanice (rezistenta mecanica, rezistenta la
uzura)
rezistenta la coroziune
 proprietati tehnologice (deformabilitate la cald si la rece,
aschiabilitate, sudabilitate)
 proprietati economice (costul materiilor prime, costuri legate
de procesare)

a) b) c)

Forme de livrare ale otelurilor inoxidabile:

a) bara; b) sarma; c) platbanda.
 Compozitia chimica a unor otelurile inoxidabile
utilizate la executia instrumentarului
chirurgical
Tip
(AISI) C Si Mn P S Ni Cr Mo Rest

Max Max Max Max Max

304 0.045 8 ~ 10.5 18 ~ 20 - Fe
0.08 1.00 2.00 0.03
Max Max Max Max Max
304L 0.045 9 ~ 13 18 ~ 20 - Fe
0.03 1.00 2.00 0.03
Max Max Max Max Max
316 0.045 10 ~ 14 16 ~ 18 2~3 Fe
0.08 1.00 2.00 0.03
Max Max Max Max Max
316L 0.045 12 ~ 15 16 ~ 18 2~3 Fe
0.03 1.00 2.00 0.03
Max Max Max Max Max
316F 0.045 10 ~ 14 16 ~ 18 2~3 Fe
0.08 1.00 2.00 0.20
 Aliajele de titan
• titanul este un metal plastic, deformabil, atat la
temperaturi scazute, cat si la temperaturi ridicate
• rezistenta la coroziune foarte buna
• rezistenta mecanica mare
• principalele elemente de aliere: Al, Mo, V, Mn, Sn, Cr,
Zr, Cu, W, Ta, Fe, Si
• prelucrabilitate mecanica buna
• aliajul Ti6Al4V - cel mai utilizat pentru fabricarea
instrumentarului chirurgical
– alte aliaje utilizate: Ti-Nb, Ti-Ta, Ti-Zr-Nb, Ti-Sn-Nb,
Ti6Al7Nb, Ti5Al2.5Fe
 Compozitia chimica a unor aliaje de titan utilizate la executia
instrumentarului chirurgical
Tip
Al V Fe O C N H Nb Ta R est
(IS O)

5, 5- 3, 5- Max Max Max Max Max

T i 6 Al 4 V - - Ti
6, 5 4, 5 0, 3 0, 2 0, 08 0, 05 0, 015

4, 5- Max Max Max Max

T i 5 Al 2 . 5 F e - 2-3 - - Ti
5, 5 0, 2 0, 08 0, 05 0, 013

5, 5- Max Max Max Max Max 6, 5- Max

T i 6 Al 7 Nb - Ti
6, 5 0, 25 0, 2 0, 08 0, 05 0, 009 7, 5 0, 5

Proprietatile mecanice ale aliajelor de titan

Rezistenta la rupere Limita de curgere Alungirea
Aliaj de titan
(N/mm2) (N/mm2) (%)
Ti-6Al-4V Min. 78 Min. 86 8
Ti-5Al-2,5Fe Min. 80 Min. 90 8
Ti-6Al-7Nb Min. 80 Min. 90 10
Caracteristici privind rezistenta la coroziune a titanului si
aliajelor de titan:
• stabilitate perfecta fata de mediile cu caracter oxidant sau
neutru (medii organice, clor sau solutii apoase, apa de
mare)
• stabilitate limitata sau nula fata de mediile neoxidante (HCl)
sau foarte oxidante
• insensibil la coroziunea sub tensiune, la temperaturi sub
250°C
• coroziunea fisuranta nu apare de regula in aliajele de titan
(pot aparea uneori manifestari locale de acest tip in
zonele cu suprapuneri sau imbinari, la temperaturi
ridicate)

Rezistenta la coroziune formarii la suprafata a unei pelicule

datorita
superficiale de TiO2, cu rol protector
Va multumesc pentru
atentie!

Va urma:
CURSUL 5
Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de INGINERIE MEDICALA

CURS
INSTRUMENTAR
MEDICAL

Prof. Dr. Ing. Habil. Antoniac Iulian

 STRUCTURA CURSULUI

1. Introducere si istoric, instrumentar diagnostic si

dispozitive pentru diagnostic
2. Instrumentar chirurgical - Partea I
3. Instrumentar chirurgical - Partea II
4. Materiale utilizate la fabricarea instrumentarului
5. Proiectare si tehnologii de fabricatie
6.Principii de intretinere si sterilizare a instrumentarului
medical
7.Modalitati de deteriorare a instrumentarului chirurgical
in practica clinica
8. Principii tehnice osteosinteza
9. Principii tehnice artroplastie
10. Principii tehnice chirurgie spinala
• Proiectarea unui produs:
– proiectarea functionala - conceperea produsului
astfel incat sa corespunda cerintolor dorite

– proiectarea tehnologica - conceperea produsului

astfel incat sa poata fi realizat printr-o tehnologie
convenabila

Resurse Materiale Produs

Elaborare Fabricare
brute
naturale fabricat
 Fluxurile de intrare - iesire intr-un proces
tehnologic

Piesa
Materiale (Produsul
)
Energie Energie disipata
Proces
tehnologic
Forta de munca Deseuri materiale

Cunostinte Cunostinte noi

 Forma piesei:

schimbarea
adaugare de material
starii fizice
se obtine prin
ex. turnarea ex. imbinare prin
sudare, lipire

schimbarea
starii chimice
indepartare
ex. polimeri de
termoreactivi material
prelucrarea prin
aschiere
redistribuirea

materialului aglomerarea
prelucrarea prin de pulberi
deformare plastica
 Tehnologii utilizate la executia
instrumentarului chirurgical

Unul dintre cele mai utilizate procedee

FORJAREA 
tehnologice de obtinere a pieselor de instrumentar

= deformarea metalului folosind forte de compresiune

"forjare la cald"
executia unui matrita pentru
MODEL
prototip forjare
"forjare la rece"
• "Forjarea la cald"
– cu ajutorul masinilor (unelte de mare precizie)
– piesele sunt pre-taiate
– incalzire la temperaturi foarte ridicate si modelare
sub greutatea unei prese gigant
– erorile de constructie nu se pot corecta mai tarziu
– bare de otel inoxidabil
• "Forjarea la rece"
– foi de metal sau bare stoc
– modelare sub forta unor ciocane grele
– pentru piesele complexe:
• aparate de taiat cu laser
• jet de apa
• masini de frezat (sub controlul computerului - program
tip CAD CAM)
Ulterior se realizeaza:
• verificarea calitatii matritelor
• procesul de frezare si/sau indoire
– ex. pentru o pensa forceps, in acest proces se
creaza forma de baza a zonei de blocare si a
manerelor

Frezare Robot pentru indoire

Modele de manere disponibile pentru instrumentarul chirurgical
• instrumentele din 2 parti sunt ulterior asamblate
– securizate cu un nit
• tratament termic pentru a creste anumite
proprietati (ex. duritate, proprietati de suprafata)
• ajustarea formei
– marginile nedorite si bavurile sunt eliminate
– ascutire (foarfece)
• slefuire la mana
 suprafata omogena  rezistenta la coroziune
• finisaj mat  reduc reflexiile in sala de operatie
• polizare manuala si electropolizare
industriala
 Modele de sisteme de prindere
Model de articulatii – elemente autostatice
Proces final de control:
 inspectare comparativa cu un esantion master
si/sau desen (pentru a asigura identitatea si
coerenta de model)
 masuratori
 teste ale functiei (pentru a asigura aderarea
la standardele de performanta)
 analiza de suprafata (pentru a detecta
imperfectiuni, margini ascutite nedorite, bavuri si
alte nereguli)
 insertiile de carbura de tungsten ar trebui sa
fie inspectate pentru asigurarea sudarii fara
goluri
 marcarea
 controale regulate pentru a verifica compozitia
Va multumesc pentru
atentie!

Va urma:
CURSUL 6
Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de INGINERIE MEDICALA

CURS
INSTRUMENTAR
MEDICAL

Prof. Dr. Ing. Habil. Antoniac Iulian

 STRUCTURA CURSULUI

1. Introducere si istoric, instrumentar diagnostic si

dispozitive pentru diagnostic
2. Instrumentar chirurgical - Partea I
3. Instrumentar chirurgical - Partea II
4. Materiale utilizate la fabricarea instrumentarului
5. Proiectare si tehnologii de fabricatie
6.Principii de intretinere si sterilizare a instrumentarului
medical
7.Modalitati de deteriorare a instrumentarului chirurgical
in practica clinica
8. Principii tehnice osteosinteza
9. Principii tehnice artroplastie
10. Principii tehnice chirurgie spinala
Notiuni introductive si principii generale
de sterilizare
Pentru intretinerea instrumentarului trebuie
indeplinite :
• instructiunile fabricantului
• standardele in domeniu
• normele de igiena si protectia muncii
Reutilizarea instrumentelor trebuie sa cuprinda
urmatoarele etape:
• Etapa pregatitoare (pre-tratare, colectare, pre-
curatare)
• Curatare, dezinfectare, limpezire finala, uscare (daca este
nevoie)
• Inspectia vizuala a curatarii si a verificarii starii
materialului
• Testarea functionarii

• Marcarea, impachetarea si sterilizarea

Riscul de aparitie al coroziunii creste odata cu:

• Conţinutul crescut de cloruri

• Temperatura mare
• pH-ul in scadere
• Timpul de expunere mai indelungat
• Uscarea insuficienta
• Concentratia clorurilor din reziduurile ramase in
urma evaporarii apei
Sursele de provenienta ale clorurilor aparute in desfasurarea
proceselor si utilizarea instrumentarului sunt:

• Continutul de cloruri al apei (in functie de sursa de aprovizionare)

• Demineralizarea insuficienta a apei folosite pentru ultima limpezire a

instrumentului si sterilizarea la abur
• Reportul de sare regenerata, lipsa sau risipa de agenti de schimb ionizati,
utilizati pentru dedurizarea apei
• Folosirea unor agenti nepermisi sau necorespunzator folositi in tratarea
instrumentelor
• Solutiile fiziologice saline sau reziduurile de medicamente

• Reziduurile organice (sange, saliva, fluide)

• Lenjeria, textile, materiale de impachetare

 Curatarea si dezinfectarea
instrumentarului

curatare dezinfectie sterilizare

decontaminare

• diminueaza populatia de microorganisme

• previne uscarea produselor ulterioare
• usureaza procesele ulterioare
• contribuie la protectia mediului, impotriva contaminarii
 Dezinfectanti utlizati:

Iodophors BetadineR, Isopropyl Alcohol 70%

Chlorhexidine Gluconate
DuraprepR (or Ethyl Alcohol 90%)
- spectru larg
- spectru foarte larg - coagulare proteine
-actiune reziduala mai
-activitate reziduala mai -degresare piele
buna decat idoforii
redusa (pregatire preoperatorie)
-irita / sensibilizeaza
-inactivitate partiala de -ineficienta pe fungi,
mucoasele
reziduurile organice spori
- sensibilitate / alergie
Decontaminarea se realizeaza in doua etape:

1.Faza de pretratament - realizata prin imersia

dispozitivelor utilizate in solutie dezinfectanta

2.Faza de curatare - completeaza procesul din

faza de pretratament de indepartare a
substantelor proteice

manuala

Decontaminarea
automata
Pasii pentru decontaminarea manuala:
• se perie cu grija si se insista asupra articulatiilor si
canalelor (perie moale de nylon)
• instrumentarul se demonteaza complet

• se curata canalele cu o compresa

• se curata toate cavitatile cu ajutorul unei seringi

In cazul curatarii automate se folosesc masini de

spalat automate cu program de dezinfectie cu
ultrasunete.
Ciclul decontaminarii
Etapele de pregatire in vederea sterilizarii materialului
medico-chirurgical :

1. Curatare

2. Clatire

3. Dezinfectie

4. Clatire

5. Uscare

6. Lubrifiere

7.Verificarea integritatii instrumentelor

si impachetarea
Curatarea si dezinfectarea manuala
• curatitori care nu permit fixarea proteinelor si care au efect
antimicrobian
• solutile → proaspat preparate

Daca solutiile sunt folosite prea mult timp, pot aparea

urmatoarele probleme:
• Riscul corodarii ca urmare a nivelului de
contaminare
• Riscul corodarii datorita concentratiei crescande a solutiei,
in urma evaporarii apei
• Dezinfectare insuficienta datorata contaminarilor acumulate
(efectul proteinelor)
limpezire finala uscare cu aer
(apa demineralizata) comprimat
Curatarea si dezinfectarea mecanica
• Procesare cu ajutorul masinilor ar trebui precedata de o
dispunere uscata

Aspecte importante:
• tavile, stativele si alte obiecte trebuie se fie corect
incarcate
• instrumentele articulate trebuiesc curatate in pozitia
“deschis”
• instrumentele voluminoase trebuie asezate cu atentie pentru
a nu le acoperi pe cele mici
• aranjarea instrumentelor trebuie sa fie de asa natura incat sa
nu provoace uzura mecanica sau alte deteriorări
Curatarea mecanica si sterilizarea termica
1. Prespalarea apa rece (demineralizata)

apa calda / rece (demineralizata); 40-60°C; durata: cel

2. Curatarea
putin 5 min; produse alcaline cu pH spre neutru

3. Prima clatire
apa calda / rece + neutralizator pentru acizi
intermediara

4. A doua limpezire
intermediara apa calda / rece

5. Dezinfectare termica si
limpezire finala apa total demineralizata; 80-95°C

6. Uscare
Curatarea mecanica si sterilizarea chemotermica

• pentru dispozitivele sensibile termic

• temperatura limitata in toate etapele de limpezire si
in timpul uscarii
• in procesul chemotermic, T= 60ºC +
dezinfectant special

Suprafata modificata in urma utilizarii

unor detergenti pentru curatare fara o
clatire suficienta
Curatarea si sterilizarea cu ultrasunete
• instrumente din otel inoxidabil / sensibile la impact

• metoda eficienta ce permite si procesare manuala

• inlaturarea crustelor persistente inaintea procesarii mecanice
• parte integrata a ciclurilor de procesare mecanica, permitand,
metode ce duc la obtinerea unor rezultate mai bune

• Obiecte - scufundate total in solutie

• T= 40-50°C

Aparat de curatare cu
ultrasunete pre-sterilizare
 Dezinfectarea finala

endoscoape flexibile

• pentru instrumentarul specializat

ce nu poate fi sterilizat
echipamente folosite
(sensibile termic) in anestezie

manuala • temperatura camerei

• dezinfectare
mecanica • temperaturi mai ridicate;
• proces chemo-termic / termic
• Pentru intretinere, dupa curatare, se aplica
substante pe:
– articulatii
– sisteme de fixare
– balamale
– suprafetele de frictiune ale unor instrumente ca
foarfece, cleme, perforatoare

• Aplicarea lor previne frecarea metal-metal

(previne coroziunea cauzata de stres)
Impachetarea
• potrivita pentru metoda de sterilizare folosita
• sa asigure sterilitatea continutului in timpul
transportului si depozitarii
• ambalajul
– suficient de permeabil la aer
– permebail la agentul de curatare

Impachetare pentru sterilizare cu abur in

pungi speciale cu indicator de sterilizare; pe
punga se marcheaza date de urmarire (produs,
termen limita etc).
Materiale utilizate, in functie de metoda folosita:
• containere refolosibile,
• pungi transparente si tuburi
• hartie sterilizatoare
• pungi de hartie
 Tipuri de sterilizare

• steril = "absenta oricarui organism viu, in

particular microorganisme cum ar fi virusii
sau bacteriile"
cu aer cald
(pupilen, etuva) chimica
(cu etilenoxid)
Tipuri de
sterilizare
cu plasma

cu abur sub presiune

(autoclava)
 Sterilizarea cu aer cald
(pupilen, etuva)

• sticlarie
• instrumentar care nu suporta sterilizarea cu aburi sub presiune

Etuva Pupinel
 Sterilizare cu abur sub presiune
• cu abur saturat (134°C)
(autoclava)
Limitele de toleranta referitoare la apa si condens
Impuritati condensate Condens
Evaporare ≤ 1,0 mg/kg
SiO2 ≤ 0,1 mg/kg
Fier ≤ 0,1 mg/kg
Cadmiu ≤ 0,005 mg/kg
Plumb ≤ 0,05 mg/kg
Urme de metale grele (exceptand fierul, cadmiul si plumbul) ≤ 0,1 mg/kg
Cloruri (Cl) ≤ 0,1 mg/kg
Fosfati (P2O5) ≤ 0,1 mg/kg
Conductivitate (la 20°C) ≤ 3 μS/cm
Valoarea pH-ului (gradul de aciditate) 5-7
Incolor
Culoare
Fara reziduuri
Duritate ( ioni alcalini) ≤ 0,02 mmol/l
Sunt admise doua tipuri de autoclave:
• Sterilizatorul cu abur sub presiune cu pre si post
vacuumare
– este cea mai buna metoda pentru otel inoxidabil
impachetat
– singura metoda posibila pentru sterilizarea materialului moale
(textile), cauciucul, sticlaria
• Sterilizatorul cu abur sub presiune fara post
vacuumare
– sterilizarea mediilor de laborator
– lichidelor in flacoane
– instrumentarului neimpachetat
– timpul de patrundere al aburului este prelungit datorita eliminarii
incomplete a aerului
Ciclul complet de sterilizare:

a) Faza de pretratament si preincalzire (prevacuumare):

• mai multe secvente de admisie de abur si evacuare, realizat
printr-un numar de variatii de presiune
• indepartarea aerului din materialul de sterilizat concomitent
cu umezirea

b) Faza de sterilizare:
• timpul de sterilizare se masoara din momentul atingerii
temperaturii de sterilizare in interiorul incarcaturii

c) Faza de post-tratament (post vacuumare):

• egalarea presiunii de la vacuum se produce prin admisia
aerului atmosferic din mediu, printr-un filtru ce impiedica
patrunderea bacteriilor in incinta de sterilizare
La extragerea materialului sterilizat se efectuează
urmatoarele verificari:
• Se verifica parametrii fizici
• Se verifica vizual integritatea pachetelor
ambalate
• Se verifica indicatorii fizico-chimici de eficienta a
sterilizarii
• Se efectueaza controlul umiditatii textilelor

Cutiile sterilizate se eticheteaza cu:

• data
• ora
• sterilizatorul la care s-a efectuat sterilizarea
• persoana care a efectuat sterilizarea
Sterilizarea la temperaturi scazute

Include
→ sterilizarea cu cu gaz (cu formol sau etil)
→ sterilizarea cu plasma (cu peroxid de hidrogen)

Aceste metode se utilizeaza numai in cazurile in care obiectelele

nu pot fi sterilizate cu abur.

Sistem de sterilizare cu plasma la

temperaturi joase
Sterilizarea cu plasma
• cea mai moderna tehnologie de sterilizare
• dispozitive medicale metalice si nemetalice
• inlocuieste etuvele clasice folosite pana acum
• un ciclu de sterilizare dureaza 28 de minute, fata de
doua ore (etuva)

radiatii ultraviolete (UV)

agenti specifici activi

atomi sau ansamblu de
atomi electroni liberi
 a) t1= 60 s b) t2=240 s c) t3= 420 s

Exemplu de evolutie a distrugerii microorganismelor in timpul sterilizarii

cu plasma, observata cu ajutorul microscopiei electronice de baleiaj:
a) distrugere paraiala a membranei
b) zone mai multe distruse
c) membranele sunt distruse
 Sterilizarea cu produse chimice
• distrugerea tuturor microorganismelor pentru a evita
transmiterea unei infectii
• metoda utilizata frecvent pentru sterilizarea
endoscoapelor

Etapele sterilizarii chimice:

- curatare (decontaminare/ pre-dezinfectie)
- clatire riguroasa cu apa potabila (exterior si
interior)
- dezinfectie (atunci cand etapa de curatare /
decontaminare se face manual)
- clatire cu apa
Sterilizarea cu etilenoxid
• procedeu de sterilizare chimica prin utilizarea unui gaz incolor
la temperatura camerei

• aspecte specifice EtO:

– miros similar eterului
– foarte toxic, iritant pentru mucoase si membranele biologice
– induce o reactie chimica ce distruge microorganismele
– necesita timpi lungi de aerisire (pana la 24 de ore) dupa sterilizare
– eficienta depinde de concentratia gazului, timpului de expunere,
umiditatii si temperaturii
– necesita personal specializat

Doza de
etilenoxid
Parametrii care trebuiesc respectati pentru garantarea
eficacitatii procedurii de dezinfectie si sterilizare:
• curatarea eficienta a echipamentului
• respectarea timpilor de imersie in solutia de dezinfectant si
in produsul chimic sterilizant
• respectarea concentratiilor recomandate de catre
producator
• efectuarea dezinfectiei si sterilizarii in cuve cu capac
• curatarea si dezinfectia cuvelor la fiecare reinnoire a
solutiilor

Aparate de sterilizare cu etilenoxid

Clasificare in functie de durata sterilitatii:

• sterile pentru 1 luna:

– instrumente impachetate dublu panza
– instrumente impachetate dublu hartie
– pachete comprese
– sticle solutie

• sterile pana la maximum 6 luni:

– cutii cu filtre speciale, autoclavabile
– pungi de plastic special aplicate dupa autoclavare

• sterile pana la 1 an:

– pachete sterilizate industrial la aburi (ex. tuburi plastic)

• sterile pana la 3-5 ani:

– pachete cu implante sterilizate industrial cu raze gama
Va multumesc pentru
atentie!

Va urma:
CURSUL 7
Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de INGINERIE MEDICALA

CURS
INSTRUMENTAR
MEDICAL

Prof. Dr. Ing. Habil. Antoniac Iulian

 STRUCTURA CURSULUI

1. Introducere si istoric, instrumentar diagnostic si

dispozitive pentru diagnostic
2. Instrumentar chirurgical - Partea I
3. Instrumentar chirurgical - Partea II
4. Materiale utilizate la fabricarea instrumentarului
5. Proiectare si tehnologii de fabricatie
6.Principii de intretinere si sterilizare a instrumentarului
medical
7.Modalitati de deteriorare a instrumentarului chirurgical
in practica clinica
8. Principii tehnice osteosinteza
9. Principii tehnice artroplastie
10. Principii tehnice chirurgie spinala
 Modalitati de deteriorare a instrumentarului
chirurgical in practica clinica

• dispozitivele medicale sufera schimbari de

suprafata datorate impactelor chimice sau fizice,
in urma procesarii si utilizarii acestora
 Deteriorari ale pieselor de instrumentar
metalice

1. Depuneri si reziduri organice

2.Depuneri si pete datorate compozitiei
lichidelor utilizate
3. Fenomene de coroziune
 1. Depuneri si reziduuri organice

• urme de sange, proteine si reziduuri de medicamente

• foarfecele si pensele chirurgicale

Depozite de sange coagulat pe

suprafata unei pense

Depozite organice de pe striatiile unei pense

Cauzele care pot conduce la aparitia acestor defecte sunt:

In procesarea manuala si curatarea cu ultrasunete:

• Interval lung de timp între folosire si reprocesare
• Folosirea unor dezinfectanti nepotriviti
• Folosirea unor curatatori si dezinfectanti nesterili
• Limpezire insuficienta
• Prezenta unor zone inaccesibile la curatare

In procesele mecanice:
• Temperatura apei prea ridicata (peste 45ºC) in primul ciclu
al procesarii
• Limpezire ineficienta
• Incarcarea gresita a tavilor si supraincarcarea lor
• Nedezasamblarea instrumentelor si procesarea
instrumentelor cu balamale in pozitia “inchis”
 2. Depuneri si pete datorate compozitiei
lichidelor utilizate

a. Depuneri si pete datorate calcarului

b. Depuneri de silicati si alti compusi minerali

c. Formarea si depunerea de depozite oxidice

 a. Depuneri si pete datorate calcarului

• apa → continut ridicat de calcar

• apar pete / decolorari de culoare albicioasa sau
chiar gri

Recomandari:
1.Se inlatura petele de la suprafata cu un material
moale
2. Se curata cu o substanta speciala pe baza de
acid
3.Se utilizează apa demineralizata pentru limpezirea Bisturiu cu pete
finala datorate
depunerilor de
calcar
 b. Depuneri de silicati si alti compusi minerali

• aparitia unor decolorari de culoare galben-maronie

sau albastru-violet, de diverse forme
• cauze:
– prezenta siliciului in apa demineralizata
– alte substante minerale (cupru) continute de apa folosita
la limpezirea finala sau in aburul condensat

Recomandarile de ingrijire sau remediere a acestor defecte sunt:

1. Depunerile de minerale se pot indeparta cu ajutorul agentilor acizi
2. Depunerile rezistente se indeparteaza cu acid hidrofloric
3. Se reconditionează suprafata conform instructiunilor producatorului
4. Se repara de catre specialisti
 c. Formarea si depunerea de depozite oxidice

• pe suprafata pieselor de instrumentar executate din

oteluri inoxidabile
• apar la suprafata unii oxizi metalici care au aspectul
unor pete gri-negre, lucioase

Recomandari de ingrijire:
Refacerea suprafetei de catre producator
sau repararea in service

Depozit oxidic (innegrire)

la extremitatile unei pense
hemostatice
3. Fenomene de coroziune

a. Coroziunea in puncte (pitting)

b. Coroziunea sub tensiune

c. Coroziunea in crevasa
 a. Coroziunea in puncte (pitting)

• aparitia unor gauri rotunde in material, de la

suprafata catre interior
• uneori in jurul punctelor pot aparea si pete
maronii
Origine si cauze:

• distrugerea stratului protector existent la suprafata

• prezenta la suprafata a unor reziduuri organice uscate (sange,
secretii)
• folosirea lichidelor cu un continut ridicat de cloruri si, mai
precis, uscarea acestor lichide pe suprafata instrumentului

• Masuri preventive: se recomanda folosirea concentratiilor

scazute de clor in apa si expunerea cat mai scurta a
instrumentelor la solutii ce contin cloruri (solutii fiziologice
saline)

Evaluarea riscurilor:

• instrumentele corodate trebuie retrase din uz

• trebuie sa se elimine toate cauzele coroziunii pentru a se
intretine instrumentarul
• gaurile ramase in urma corodirii vor conduce la fisurare
 b. Coroziunea sub tensiune

• aparitia unor fisuri vizibile

• origine si cauze:
– de obicei apare la componentele sensibile la solicitari
mecanice
– aspecte de design si de producator
– reparatii defectuoase
– procesarea obiectului atunci cand el este intr-o stare de
tensiune
– procesarea unor instrumente uzate intr-un mediu prielnic
corodarii, in special la temperaturi inalte
 c. Coroziunea in crevasa

• detriorare a stratului protector de oxid, la suprafata

• aspect diferit, in functie de materialul utilizat → de la unele
pete gri-albicios la suprafete mate si innegrite, uneori chiar cu
aspect de cratere
• apare la contactul dintre piese de instrumentar din oteluri
inoxidabile si din alte materiale neferoase (in timpul curatarii
si sterilizarii)
Cauze potentiale si originea aparitiei acestui
fenomen:
• Influentele chimice si electrochimice in contact cu un
continut crescut de acid
• Materialele utilizate la executia pieselor de
instrumentar
• Contactul indelungat cu apa sau
condensul
• Impactul acizilor sau al agentilor alcalini in cazul
suprafetelor anodizate

Recomandari:
• Indepartarea stratului superficial in zona corodata cu
ajutorul unei solutii pe baza de acid, daca este o
coroziune superficiala sau tratare mecanica de catre
producator
• Daca suprafetele anodizate sunt afectate, efectul
este ireparabil
Preventie:
• Trebuie sa se tina cont de recomandarile aplicarii
acizilor si neutralizatorilor atunci cand se
trateaza instrumentarul metalic
• Instrumentele de unica folosinta si cele vechi
trebuiesc inlaturate si inlocuite cu unele noi
executate din otel inoxidabil de calitate superioara
• Trebuie sa se evite vibratiile, iar aparatura trebuie
sa stea pe o pozitie stabilizata
• Trebuie sa fie evitata expunerea prea indelungata la
umezeala sau condens
• Instrumentele cu suprafete anodizate trebuiesc
tratate intr-un mediu cu pH neutru, separat de alte
piese metalice de instrumentar
 Innegrirea instrumentarului aparută in Depozite organice la suprafata
timp, datorita curatarii necorespunzatoare instrumentarului medical datorita curatarii
si sterilizarii defectuoase insuficiente

Exemplu de coroziune pitting a unui

instrument de tip trocar, datorita
continutului ridicat de ioni de clor din apa
Exemplu de coroziune fisuranta in
cazul unui pensete chirurgicale,
datorita solicitarilor mecanice
combinate cu actiunea mediului

Decolorarea instrumentarului
Aparitia de pete pe suprafata datorita curatarii ineficiente
unei pense, datorita continutului
ridicat de saruri din apa
Va multumesc pentru
atentie!

Va urma:
CURSUL 8
Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de INGINERIE MEDICALA

CURS
INSTRUMENTAR
MEDICAL

Prof. Dr. Ing. Habil. Antoniac Iulian

 STRUCTURA CURSULUI

1. Introducere si istoric, instrumentar diagnostic si

dispozitive pentru diagnostic
2. Instrumentar chirurgical - Partea I
3. Instrumentar chirurgical - Partea II
4. Materiale utilizate la fabricarea instrumentarului
5. Proiectare si tehnologii de fabricatie
6.Principii de intretinere si sterilizare a instrumentarului
medical
7.Modalitati de deteriorare a instrumentarului chirurgical
in practica clinica
8. Principii tehnice osteosinteza
9. Principii tehnice artroplastie
10. Principii tehnice chirurgie spinala
 1. Structura si functiile osului
Osul este un organ complex, avand o structura de rezistenta adaptata mecanicii
aparatului locomotor. Intelegerea structurii, compozitiei si vascularizatiei, mai precis a
dinamicii, a modelarii si remodelarii interne si externe, prezinta o importanta majora in
aplicarea tratamentului afectiunilor sistemului osteoarticular.
Pentru a-si indeplini functiile mecanice sau de protectie a structurilor vitale (creier,
organe intratoracice), oasele au forme diferite:
- tubulare (oasele lungi ale membrelor)
- scurte (oasele carpului si tarsului)
- plate (oasele craniului)

Vedere in sectiune a unui os lung

 In structura unui os lung, diafiza are un cortex format din os compact cu
grosimea maxima in zona medie rezistenta la fortele de incovoiere. Diafiza se
largeste spre extremitati si formeaza metafiza alcatuita din tesut spongios acoperita
de un tesut cortical subtire care sa reziste la fortele de compresiune.

Reprezentarea schematică a anatomiei femurului

1 - Colul femural
2- Suprafaţa articulară
3 - Trohanterul mare
4 - Epifiza (capul femural)
5 - Trohanterul mic
Structura unui os lung 6 - Os compact diafizar
 AO (Asociatia pentru studiul osteosintezei) a propus o clasificare codificata, care
poate sistematiza totalitatea fracturilor. Codificarea, efectuata dupa studiul a 150 000
de fracturi tratate prin osteosinteza, usureaza crearea unui limbaj comun pentru toate
centrele de traumatologie. Desi nu este inca unanim admisa, clasificarea AO a inceput
sa se impuna.
Clasificarea se bazează pe un cod de 5 simboluri. Primele 2 simboluri definesc
localizarea fracturii. Prima cifra reprezinta localizarea la nivelul scheletului.

Codificarea regiunilor anatomice (dupa clasificarea AO)

Aspecte clinice medicale
Implante pentru osteosinteza
• Factorii care tin de pacient
• Tipuri de fracturi (clasificarea AO)
• Deprinderi chirurgicale (alegerea procedurii
clinice)
• Necesitati clinice
 Cerinte biomecanice
 Reactii de interfata
 Stabilitate biologica si vindecare

Implant pentru osteosinteza

 Design
 Biomaterial
 Suprafata Implant

Diferite cerinte clinice

pentru fiecare tip de implant de osteosinteza !
OSTEOSINTEZA
= aducerea segmentelor osoase fracturate intr-un
aliniament adecvat in vederea vindecarii ulterioare.

Exemple de implanturi pentru osteosinteza

 Implante pentru osteosinteza
Biomateriale utilizate in ortopedie :

Biomateriale utilizate in osteosinteza

 2. Biomateriale metalice
2.1. Oteluri inoxidabile
Aliajele chirurgicale din otel inoxidabil au un istoric indelungat in folosirea pentru
confectionarea dispozitivelor ortopedice. Aceste aliaje, ca si aliajele de titan, sunt
utilizate cel mai frecvent in stare forjata si tratate termic, ceea ce le confera duritate si
ductilitate ridicate. Aliajele de fier din grupa celor inoxidabile, cu utilizare limitata in
aplicatii biomedicale, sunt prezentate in Tabelul 1.

Tabelul 1. Proprietatile mecanice ale unor oteluri inoxidabile biocompatibile

Material F 138* F 745 F 1314 F 1586

Densitate (gr/cm3) 7,9 - 7,98 -

E (GPa) 200 - 200 200
Duritate (HV) 350 - 205 365
σ0.2% (MPa) 690 207 380 975
σUTS (MPa) 860 483 690 1090
Alungire (%) 12 30 35 14,5

Cel mai frecvent utilizat tip de otel inoxidabil folosit pentru implante este cel tip
316L (conform AISI), respectiv F 138 (conform ASTM), care contine 17-19% Cr, 13-
15,5% Ni, si mai putin de 0,03%C.
 Alierea cu crom genereaza un oxid protector auto-regenerant care rezista la
perforare si are un grad inalt de rezistivitate electrica, asigurand astfel o protectie
foarte buna impotriva coroziunii; formarea stratului pasiv de oxid de crom este
facilitata de imersia aliajului intr-o solutie concentrata de acid nitric. Nichelul creste
rezistenta la coroziune si usureaza procesul de fabricatie. Adaugarea de molibden
imbunatateste rezistenta la coroziunea de tip „pitting”.

Imagine de microscopie optica - Imagine de microscopie electronica -

microstructura tipica a unui otel inoxidabil evidentierea microstructurii si a starii
austenitic 316L deformat prin laminare, incluzionare a unui otel inoxidabil
marire 200x. austenitic
deformat prin laminare, marire 1000x.
 2.2. Titan comercial pur si aliaje de titan
In ultimii ani, titanul si aliajele sale au inceput sa fie folosite pe scara foarte larga
ca biomateriale metalice. Titanul este unul din cele mai raspandite metale in natura.
Concentratia titanului in scoarta terestra, exprimata in procente masice, este 0.63%,
acesta ocupand locul 7, dupa Al (8.8%), Fe (5.1%), Ca (3.6%), Na (2.64%), K (2.6%)
si Mg (2.1%). Tehnologia de obtinere a titanului este scumpa pentru ca titanul este
puternic legat chimic in compusii existenti ca minerale (minereuri de titan); titanul
reactioneaza puternic cu multe elemente chimice; titanul absoarbe gaze; elementele
magneziu si sodiu utilizate la reducerea metalotermica a TiCl4 sunt scumpe;
obtinerea titanului de inalta puritate prin electroliza sau prin metoda iodurii este
scumpa.

Aspecte microstructurale caracteristice pentru titanul pur (ISO 5832-4/12)

 Aliajul de titan cel mai des utilizat este de tip Ti6Al4V. Modulul de elasticitate al
aliajului este putin mai mare decat al titanului, fiind de aproape cinci, sase ori mai
mare decat al osului compact. In general, titanul si aliajele de titan au demonstrat,
pentru implantele si protezele introduse in organism, prezenta unor interfete descrise
ca fiind “osteointegrate”.
Titanul si aliajul tip Ti6A14V sunt utilizate pentru excelenta lor rezistenta la
coroziune si pentru modulele lor de elasticitate care sunt aproximativ jumatate din
cele ale otelului inoxidabil austenitic. Aceste module mai scazute duc la obtinerea
unor dispozitive cu o rigiditate mai mica care pot fi avantajoase pentru anumite
aplicatii, cum sunt cele de implantare. Problemele legate de titan sunt sensibilitatea
mare la fracturare si rezistenta slaba la uzura care pot conduce la eliberarea unor
resturi de materiale, daca acesta nu este testat atent in vederea fabricarii implantelor.

Microstructura tipica a unui aliaj tip Ti6Al4V:

imagine de microscopie electronica, marire 1000x
 3. Implante pentru osteosinteza
Tipuri de implante pentru osteosinteza
 Exista doua conceptii de tratament pentru fracturile diafizare ale oaselor lungi:
-conceptul fixarii rigide, cu focar deschis, reprezentata prin excelenta de catre
surub si placa in compresiune care vor permite o sudura autogena;
-conceptul fixarii elastice, in care zona fracturata este tratata prin abord cu focar
inchis; introducerea unei tije in axul neutru al diafizei.
Osteosinteza cu Osteosinteza cu sistem Osteosinteza cu Osteosinteza cu tije
placa metalica surub-placa DHS suruburi centromedulare zavorate
insurubata
(pentru fracturi de col (pentru fragmente osoase) (fracturilor diafizare ale
femural) oaselor lungi)
 3.1. Osteosinteza cu placa metalica insurubata
Acest tip de osteosinteza urmareste fixarea fracturii printr-un sistem mecanic
simplu ca principiu, dar care lucreaza in asimetrie pe o substanta osoasa eterogena
ca structura si comportament mecanic. Ea permite reluarea precoce a miscarilor
active, cu refacerea integritatii osului in forma sa primara prin sudura „per primam” a
fragmentelor osoase. Efectele biologice ale utilizarii placii insurubate sunt
numeroase, de exemplu sub placa montata pe os apar tulburari vasculare.
Astfel, in prima zi post-operator cea mai mare parte a corticalei nu este
vascularizata.
Incepand din ziua a 15-a, aproape toata corticala este revascularizata prin
intermediul vaselor care provin din canalul medular, cu conditia ca focarul sa fie
stabil si sa nu fi existat micromiscari la acest nivel.

Aspecte ale osteosintezei cu placi (pentru fracturile de tibie)

 Sub placa, tesutul cortical se transforma in 4-7 saptamani in tesut spongios
datorita noilor conditii biomecanice locale. Corticala dispare deoarece, placa,
datorita slabei sale plasticitati supraprotejeaza osul din punct de vedere mecanic,
facand sa dispara astfel solicitarile necesare organizarii si constructiei osului. In
zona corticala subdiacenta unei placi, pierderea mecanica variaza intre 50-80%,
pierderea cea mai mare datorandu-se placii cele mai groase. Osul „ se apara ”
construind de o parte si de alta a marginilor placii pereti de tesut cortical care
rigidizeaza segmentul osos. Acestea nu trebuiesc indepartate cand se practica
suprimarea materialului de osteosinteza deoarece exista riscul producerii unei noi
fracturi.

Aspecte ale osteosintezei cu placi (fixarea placii cu suruburi)

 Majoritatea leziunilor diafizare sau epifizare necesita o osteosinteza solida. O
fixare rigida, facand inutila contentia externa, impune utilizarea unui material foarte
solid si, daca este posibil, a unei compresiuni puternice intre cele două fragmente,
pentru a evita orice mobilitate in focar. Utilizarea placilor in compresiune face
posibila un asemenea tip de osteosinteza.

Aspecte ale osteosintezei cu placi (placi de compresiune adaptate)

Aspecte ale osteosintezei cu placi (placi de fixare pentru fracturile epifizare)
 3.2. Osteosinteza cu sistem surub-placa
Pentru fracturile situate la extremitati se utilizeaza sistemele de surub-placa sau
lama-placa monobloc, introduse la jonctiunea diafizo-epifizara. Ele asigura o buna
osteosinteza a fracturilor epifizare printr-un bun sprijin diafizar asigurat de lama si
suruburile corticale care o sustin, in timp ce lama sau surubul fixeaza bine epifiza
fracturata.
Dintre toate sistemele de cui-placa, lama-placa sau surub-placa utilizate
doar curent,
sistemele moderne de surub-placa in compresiune, tip DKP, DHS (pentru
extremitatea superioara a femurului) sau DCS (pentru extremitatea inferioara
femurului), pot lupta eficient impotriva penetratiei cefalice a materialului a datorita
resorbtiei osoase in focar si pot asigura in acelasi timp compresiunea intrafocala
eficienta si permanenta.

Aspecte ale osteosintezei cu sistem surub-placa DHS (pentru fracturi de col femural)
 3.3. Osteosinteza cu suruburi

Suruburile se utilizeaza pentru osteosinteza izolata a unor fragmente osoase

care trebuiesc apropiate. Exista in principiu doua mari categorii de suruburi: suruburi
corticale, cu diametre diferite pentru toate segmentele membrelor si suruburi de
spongie, care au un pas profund ce permite ancorarea in epifiza. Suruburile de
spongie au un filetaj in forma de elice cu pas larg, fapt ce face tarodajul prealabil
inutil. Suruburile corticale exista in multiple dimensiuni, atat in lungime cat si in
grosime, mergand de la un micro-surub de 1,5mm la suruburi de 5mm diametru.

Exista doua tipuri principale

de suruburi:
 autotarodante adica acele
suruburi care, dupa forarea
orificiului cu burghiul, isi creeaza
singure filetajul in os (placa
Sherman, Vitallium, Maconor);
 cele care necesita forarea
orificiului cu burghiul si un
tarodaj prealabil (surubul AO).
Aspecte ale osteosintezei cu suruburi
 3.4.Osteosinteza cu tije centromedulare zavorate
Incepuirea centromedulara este o metoda de osteosinteza care se adreseaza
fracturilor diafizare ale oaselor lungi. Modelul clasic este tija canulata K ü ntscher cu
aspect de trefla pe sectiune, care poate fi introdusa in maniera clasica, cu focar
deschis, sau, mai modern, cu focar inchis, cu sau fara blocaj. Dupa controlul
radiografic al reducerii in focarul de fractura se introduce tija cea mai lunga si cu
diametrul cel mai mare posibil, evitand rotatia segmentelor. Calitatea reducerii si a
osteosintezei se verifica intotdeauna radiografic.
Dezavantajul acestei tehnici consta in faptul ca nu pot fi osteosintezate astfel
decat fracturile situate in treimea medie a diafizelor, cu traiect transversal sau spiroid.
In plus, introducerea centromedulara a tijei afecteaza vascularizatia endostala si
creeaza riscul redutabil al unei infectii generalizate a osului (pandiafizita), cu
consecinte grave asupra rezultatului osteosintezei.

Aspecte ale osteosintezei cu tije centromedulare zavorate

 Cercetarile de fotoelasticitate au demonstrat ca, gratie sistemului de
osteosinteza in arc secant, se realizeaza incarcarea cea mai apropiata de normal a
osului fracturat. Osteosinteza in arc secant este contraindicata in fracturile instabile
si mai ales cominutive, daca nu i se adauga un mijloc suplimentar de stabilizare (un
fixator extern).

Aspecte ale osteosintezei cu tije centromedulare elastice

Avantajele osteosintezei centromedulare:
Parametrii care influenteaza biofunctionalitatea
tijelor centromedulare
 5.Brosele Kirschner - sunt utilizate pentru osteosinteza provizorie a unor
fracturi cu fragmente osoase complexe sau instabile sau pentru osteosinteza
definitiva la oasele mainii si a piciorului. Se mai utilizeaza in diverse procedee ce
presupun ancorare osoasa, cum ar fi de exemplu tractiunea-extensie continua.

6.Firele metalice de sarma - permit osteosinteza prin cerclaj simplu sau

ancadrament sprijinit pe brose (procedeul de hobanaj). Cerclajul simplu pe fracturi
diafizare, tehnica clasica la inceputurile osteosintezei, este actualmente proscrisa
datorita riscului de necroza a osului prin lezarea vascularizatiei periostice pe care
acest tip de osteosinteza il antreneaza. Se utilizeaza in special in cerclajul sau
hobanajul fracturilor de rotula sau olecran, sau pentru reinsertia trohanterului dupa
trohanterotomie.

7.Agrafele - sunt utilizate pentru osteosinteza epifizelor dupa osteotomii de

sustractie, la reinsertia ligamentelor smulse cu pastila osoasa sau pentru fixarea
focarului de artrodeza in unele interventii de acest tip pe mana sau picior. Ele nu
permit o osteosinteza ferma, necesitand adesea contentie complementara cu gips.
Va multumesc pentru
atentie!

Va urma:
CURSUL 9
Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de INGINERIE MEDICALA

CURS
INSTRUMENTAR
MEDICAL

Prof. Dr. Ing. Habil. Antoniac Iulian

 STRUCTURA CURSULUI

1. Introducere si istoric, instrumentar diagnostic si

dispozitive pentru diagnostic
2. Instrumentar chirurgical - Partea I
3. Instrumentar chirurgical - Partea II
4. Materiale utilizate la fabricarea instrumentarului
5. Proiectare si tehnologii de fabricatie
6.Principii de intretinere si sterilizare a instrumentarului
medical
7.Modalitati de deteriorare a instrumentarului chirurgical
in practica clinica
8. Principii tehnice osteosinteza
9. Principii tehnice artroplastie
10. Principii tehnice chirurgie spinala
Anatomia coloanei vertebrale

33 - 34
vertebre
 - suporta incarcarea axiala a coloanei
Disc - preia socurile
intervertebral - asigura legatura intre vertebre
- asigura curburile corecte intre vertebre
Afectiuni ale coloanei vertebrale
 Cauze:

Varsta

Obezitatea

Sedentarismul

Miscari
Osteoporoza coloanei vertebrala
bruste
Fumatul

Afectiuni genetice
90% din hernii → zona lombara
Accidente 8% din hernii → zona cervicala
1-2% din hernii → zona
toracica
 Tipuri de implanturi pentru
coloana vertebrala

Artroplastie de
Pentru corectie De fuziune
disc intervertebral
Pentru corectie

→ drepte / curbate
tije - metalice (otel inoxidabil, titan)

→ monoaxiale
suruburi → poliaxiale
→ uni-planare
- metalice (otel inoxidabil, titan)

→ blocheaza tijele si suruburile

capace - metalice (otel inoxidabil, titan)
- polimerice (PEEK)

→ cu dimensiuni fixe
conectoare → reglabile
din tija in tija
din surub in surub
De fuziune

- tije
- metal (titan)
- placute - polimer (PEEK)
- suruburi

- metal (Ti,Ta)
- (custi)cages - polimer
- compozite cu fibre de carbon
- βTCP
- implica folosirea grefelor osoase
 Artroplastie de
disc intervertebral
 Modelul compozit

Modele:
PE
Metal

Modelul Bryan (2009)

Titan
Poliuretan

Modelul elastic

Titan
Cauciuc / Silicon
 Modelul mecanic

- implant metal-metal
- nucleul → pivoti / bile

Modelul hidraulic

- nucleul → gel deshidratat invelit in tesatura de PE

- expaadare in 24h
Va multumesc pentru
atentie!