Tratamentul edentatiei totale

• CÂMPUL PROTETIC EDENTAT TOTAL

• Prin câmp protetic se înţelege teritoriul

biologic pe care se aplică proteza
mobilizabilă sau totalitatea ţesuturilor
care vin în contact cu proteza totală.
 ELEMENTELE STRUCTURALE ALE
CÂMPULUİ PROTETİC EDENTAT TOTAL

• Zona de sprijin formată din substrat osos

reprezentat de :
* la maxilar - creste edentate
• - tuberozităţi maxilare
• - bolta palatină
* la mandibulă - creste edentate
- tubercul piriform,
acoperite de mucoasa fixă.
• Zona de succiune cuprinde mucoasa care
vine în contact cu marginile protezei.
 ELEMENTELE CÂMPULUİ PROTETİC
MAXİLAR
• Elementele zonei de sprijin
1.Crestele edentate rezultate din apofiza
alveolară
după extracţia dinţilor.
2. Tuberozitatea maxilară situată în regiunea
posterioară a apofizelor alveolare cu rol în
menţinerea şi stabilitatea protezei totale.
3. Bolta palatină rezultă din unirea apofizelor
palatine ale osului maxilar situat în cele 2/3
anterioare ale bolţii, cu lamele orizontale ale
oaselor palatine situate în 1/3 posterioară a
bolţii.
 ELEMENTELE CÂMPULUİ PROTETİC
MAXİLAR
• Elementele zonei de succiune
Zona de succiune sau zona de închidere
marginală e reprezentată de mucoasa
pasiv-mobilă şi o parte din mucoasa
mobilă ce tapetează obrajii şi buzele.
Aceasta este o mucoasă puţin aderentă de
periost, care poate fi mobilizată de medic
sau în mişcările funcţionale ale
pacientului
 ELEMENTELE CÂMPULUİ PROTETİC
MANDİBULAR

Elementele zonei de sprijin

• Zona de sprijin este mai redusă la mandibulă decât la maxilar
şi are ca substrat osos creasta edentată mandibulară şi
tuberculul piriform.
Această zonă este delimitată de:
a) linia oblică externă spre vestibular;
b) linia oblică internă (creasta milohioidiana) spre oral;
c) ligamentul pterigomandibular inserat în 1/3 distală a
tuberculului piriform .
• Substratul osos este acoperit de cel mucos care nu este atît
de aderent ca la maxilar.
Elementele zonei de succiune
• Zona de succiune este zona de închidere marginală, zona de
trecere dintre mucoasa fixă şi cea mobilă.
• Această “trecere” este reprezentată de mucoasa pasiv mobilă
tapetată cu un ţesut submucos care-i permite să fie
mobilizabilă faţă de ţesutul osos subiacent.
Relaţiile anatomice stabilite de baza
protezei sunt:

la maxilar cu: - creasta edentată

- bolta palatină
- tuberozităţi maxilare
la mandibulă cu: - cresta edentată
- tuberculul piriform
(cele 2/3 anterioare)
Relaţiile anatomice stabilite de marginile protezei
totale sunt:

la maxilar cu: - apofiza zigomatico-alveolar

- frenul bucal
- frenul buzei superioare
- linia “AH”

la mandibulă cu: - ligamentul pterigo-mandibular

- creasta milohioidiană
- planşeul bucal
- frenul buzei inferioare
- frenul lingual
 Tipuri de câmpuri protetice şi
caracteristicile lor
- forma arcadei semielipsă;
-creste edentate maxilare
înalte, late,simetrice, de
atrofie neregulată,retentive
vestibular;
-tuberozităţi maxilare bine
reprezentate, retentive
unilateral(mai mult în
stânga);
-boltă de adâncime medie
fără torus palatin;
-prezenţa papilei bunoide
pe mijlocul crestei
edentate;
-bridele laterale inserate
aproape de mijlocul crestei;
 Tipuri de câmpuri protetice şi
caracteristicile lor

• forma arcadei în “V”;

• creste edentate maxilare de
înălţime medie, înguste,
asimetrice;
• tuberozităţi maxilare reprezentate
mai bine pe partea dreaptă,
retentive unilateral;
• bolta palatină medie spre plată
fără torus palatinal;
• papila bunoidă prezentă pe
mijlocul creste frontale;
• evidenţierea suturii intermaxilare;
• în partea dreaptă este pusă în
evidenţă zona laterală vestibulară
între creasta zigomato-alveolară
şi brida laterală dreaptă;
 Tipuri de câmpuri protetice şi
caracteristicile lor
• creastă edentată de
înălţime medie în zona
frontală şi mai atorfiată în
zona laterală, atrofie
neuniformă;
• extracţia recentă a lui 33;
• bride laterale inserate
aproape de creastă;
• limba în poziţie anterioară
favorabilă protezării;
 Tipuri de câmpuri protetice şi
caracteristicile lor

• creastă edentaă
atrofiată observându-
se lipsa suportului
osos;
• glandele
submandibulate
herniate;
• limba în poziţie
anterioară;
 Tipuri de câmpuri protetice şi
caracteristicile lor

• creasta edentată de
înălţime medie, atrofiată
neuniform, observându-se
extracţii recente;
• limba în poziţie anterioară;
• fundul de sac de
adâncime medie;
 Tipuri de câmpuri protetice şi
caracteristicile lor

• creste edentate
înalte,retentive,atrofiate
uniform;
• boltă de adîncime
medie, fără torus
palatin;
• tuberozităţi neretentive.
 Tipuri de câmpuri protetice şi
caracteristicile lor

• creste
edentatelate,retentive,
înalte;
• boltă adîncă cu torus
palatin în 1/3 anterioară;
• frenul buzei superioare
inserat pe mijlocul crestei;
• tuberozităţi maxilare
late ,retentive unilateral ;
 Tipuri de câmpuri protetice şi
caracteristicile lor

• creste edentate
late,înalte retentive în
zona fronatală;
• boltă adâncă cu
versantul anterior abrupt;
• tuberozităţi maxilare
favorabile protezării;
• prezenţa papilei bunoide
pe mijlocul crestei în
zona frontală;
 Tipuri de câmpuri protetice şi
caracteristicile lor

• arcadă în formă de „U”;

• este prezentă
stomatopatia bazală;
• cresta edentată înaltă
dar îngustă;
• boltă de adâncime
medie;
• papilă bunoidă pe
mijlocul crestei edentate;
 AMPRENTA PRELIMINARĂ
Obiectivele urmărite în amprentarea preliminara a
câmpului protetic edentat total sunt:
a)acoperirea cu maximum de exactitate a
suprefeţei zonei se sprijin;
b)reproducerea cât mai precisă poziţiei funcţionale
a formaţiunilor mobile de la periferia câmpului
protetic;
c)realizarea unei linguri individuale care va
necesita cât mai puţine manopere de adaptare.
 AMPRENTA PRELIMINARĂ

• -integral sprijinul şi parţial stabilitatea protezei, aceasta

însemnând să redea integral zona de sprijin şi
retentivităţile anatomice;
• -numai unele probleme de menţinere adică amprentarea
corectă a zonei de sprijin se realizează în condiţii optime
pentru obţinerea fenomenului de succiune;
• -acest tip de amprentă nu rezolvă problemele legate de
fizionomie şi nici de fonaţie;
• -sunt situaţii când datorită dificultăţii câmpului protetic
sau nepotrivirii lingurii standard, pe baza primei
amprente preliminare se confecţionează o lingură
individualizată cu ajutorul căreia se realizează ulterior o
amprentă preliminară care să rezolve cele descrise
ulterior.
 AMPRENTA PRELIMINARĂ

– pregătirea amprentării;
– alegerea şi verificarea lingurii
standard;
– alegerea materialului de amprentă şi
a tehnicii de amprentare;
– proiectarea lingurii individuale.
 PREGĂTİREA AMPRENTARİİ

• examinarea pacientului
• tratamente de condiţionare tisulară prin
căptuşirea protezelor vechi cu materiale cu
vâscozitate lent progresivă.
• i se explica pacientului scopul şi desfaşurarea
tehnicii de amprentare alese, moment în care
pacientul este instruit să execute anumite
mişcări funcţionale necesare în timpul
amprentării.
ALEGEREA Şİ VERİFİCAREA LİNGURİİ
STANDARD
• Criteriile de alegere a lingurii universale sunt:
– forma jgeabului lingurii care să corespundă cu
forma, mărimea crestei şi bolţii palatine;
– lingura să cuprindă tuberozităţile şi tuberculii
piriformi
– înălţimea jgeabului să corespundă înălţimii crestei
edentate, astfel încât grosimea materialului de
amprentă să fie aproximativ 3-5 mm;
– mânerul lingurii să nu jeneze poziţia normală a
buzei şi contracţia orbicularilor;
– în regiunea linguală centrală să nu jeneze
contracţia genioglosului;
– în regiunea laterală să nu jeneze contracţia
milohioidianului.
 Verificarea lingurii standard
A) la maxilar
• lingura se introduce în cavitatea bucală oblic întâi pe
partea dreaptă şi apoi în stângă, îndepărtând uşor
comisurile;
• apoi se centrează şi se aplică pe câmp dinspre
posterior cuprinzând tuberozităţile, crestele laterale,
creasta frontală;
• lingura trebuie să ajungă în fundul de sac fără să-l
jeneze.
B) la mandibulă
• lingura să cuprindă tuberculii piriformi, creasta frontală
şi crestele laterale;
• de asemenea să nu aibe margini prea lungi sau scurte;
• lingura standard în regiunea linguală laterală de cele
mai multe ori jenează contracţia milohioidianului
 ALEGEREA MATERİALULUİ DE AMPRENTĂ
Şİ A TEHNİCİİ DE AMPRENTARE
• 1.Existenţa crestelor edentate şi a tuberozităţilor
retentive impune folosirea unor materiale ce devin
elastice după priză:alginate şi siliconi.
• 2.Existenţa unui câmp protetic cu mucoasă rezilientă
deformabilă necesita ca materiale de amprentă cele
cu vâscozitate mică:alginate şi gips.
• 3.Prezenţa unui câmp protetic “dur” cu mucoasă
subţire nedeformabilă necesita ca materiale de
amprentă cele cu vâscozitate crescută tip stens.
• 4.Necesitatea realizării unei linguri individuale directe
prin transformarea stenst-ului sau siliconilor chitoşi
plus siliconi de consistenţă medie.
• 5.Posibilitatea folosirii protezelor vechi ca
poramprentă necesită ca material de amprentă
materiale cu vâscozitate lent progresivă.
 Etape în timpul tehnicii de
amprentare
• introducerea lingurii cu materialul de amprentat se face oblic din
dreapta, apoi din stânga îndepărtând uşor comisurile;
• centrarea lingurii, astfel încât mânerul lingurii să coincidă cu
linia mediană a feţei;
• aşezarea lingurii pe câmp se face dinspre posterior spre
anterior cuprinzând tuberozităţile, respectiv tuberculii piriformi,
crestele edentate, îndepărtând uşor buzele pentru a amprenta
corect fundul de sac vestibular;
• cu mâna dreapta se susţine lingura pe câmp ,iar cu stânga se
fac rotaţii de la modulul comisural, mişcare de modelare ce
urmăreşte o modelare periferică a amprentei cât mai funcţională
posibil alături de alte mişcări:
-gura larg deschisă
-umezirea roşului buzei cu vârful limbii
-presarea cu vârful limbii dintr-un obraz în altul.
 PROİECTAREA LİNGURİİ İNDİVİDUALE

La mandibulă

• Se incepe cu însemnarea liniei mediene în zona linguală

centrală ( punctul A pe figură ) , din acest punct se
marchează în continuare marginea linguală a viitoarei linguri
de o parte şi de alta a liniei mediene pe o distanţă totală de 3
cm.Insemnarea se face pe convexitatea maximă a marginii
amprentei in zona linguală centrală.Din punctele terminale a
zonei linguale centrale ( B si C) se duc 2 perpendiculare pe
muchia crestei edentate ( fundul jgheabului amprentei).Din
aceste puncte se trasează direcţia crestei edentate pâna la
tuberculul piriform.
• Tot din aceste puncte se duc linii paralele cu direcţia crestei
către distal ,aceste linii traversează tuberculul lingual la
unirea treimii posterioare cu cele 2/3 anterioare ale
tuberculului şi apoi se curbează spre vestibular.
• Limita vestibulară a lingurii se situează la 1 mm spre interiorul
amprentei faţă de convexitatea maxima a marginii vestibulare
a amprentei.
PROİECTAREA LİNGURİİ İNDİVİDUALE
La maxilar

• Mai întâi se însemnează poziţia foveelor palatine şi

se trasează înapoia lor o linie curbă cu convexitatea
posterioară.Tot cu linii curbe cu convexitatea
posterioară se trasează şanţurile retrotuberozitare,
iar cele 3 linii curbe se unesc şi astfel se conturează
limita posterioară “AH”.
• Marginea vestibulară se trasează începând cu
însemnarea fundului de sac (pe amprentă este
reprezentat de convexitatea maximă a marginii
vestibulare).Limita vestibulară a lingurii va fi situată la
1 mm distanţă mai spre interiorul lingurii ocolind
bridele laterale, frenul buzei superioare.
 DEFICIENŢE IN AMPRENTA
PRELIMINARĂ

• acoperirea incompletă a câmpului protetic:lingura

este prea mică,lingura nu a fost corectată cu ceară
sau nu s-a utilizat suficient alginat;
• zone în care transpare metalul lingurii:s-a folosit o
presiune excesivă la amprentare, lingura este prea
mare sau prea mică;porii prezenţi în zona linguală
evidenţiează faptul că limba a fost prinsă sub
marginea linguală a lungurii pentru că nu a fost
ridicată în momentul introducerii amprentei în
cavitatea bucală;
• porozităţi multiple la nivelul alginatului, din cauza
incorectei malaxări a acestuia;
• aspect granulat al amprentei: nu s-a amestecat
suficient materialul de amprentă, raportul apă-
pulbere a fost incorect, apa a fost prea caldă.
 DEFICIENŢE IN AMPRENTA
PRELIMINARĂ MAXILARĂ
• ►înregistrarea insuficientă a palatului;materialul
de amprentă a fost insuficient sau s-a gelificat
prea devreme;
• ►deficienţe în regiunea retrozigomatică; la
amprentare cavitatea bucală a fost prea
deschisă.Procesul coronoid a avansat,
împiedicând pătrunderea materialului în fundul
de sac;
• ►deficienţe în vestibulul labial.Buza nu a fost
ridicată înainte de inserarea lingurii.Gura a fost
prea deschisă şi s-a lipit de creasta edentată.
 DEFICIENŢE IN AMPRENTAREA
PRELIMNARĂ MANDIBULARĂ
• ►exces de material în zona linguală, care
limitează mişcările limbii;
• ►extindere insuficientă în zona linguală,
deoarece:
-pacientul nu a ridicat limba la inserarea
lingurii
-materialul de amprentare a fost insuficient
sau incorect aplicat în lingură
-lingura aleasă a fost prea scurtă;
• ►extindere insuficientă în vestibulul
labial.Buza a fost prea rigidă deoarece
pacientul nu a închis gura;
• ►prinderea obrajilor sub amprentă
 Lingura individuală

A. Baza lingurii
B. Elementele accesorii
1. mânerul lingurii
2. butonii laterali (la lingurile inferioare)
3. întăritorul
4. bordurile de ocluzie.
 AMPRENTA FUNCŢIONALĂ
OBIECTIVELE urmărite în amprentarea finală
a câmpului protetic edentat total sunt:
• obţinerea unei înălţimi corecte a marginilor
şi o extindere maximă a protezei;
• repartizarea egală a presiunilor asupra
părţilor moi şi tari;
• respectarea libertăţii mişcărilor musculare şi
realizarea închiderii marginale a protezei.
 AMPRENTA FUNCŢIONALĂ

• Adaptarea lingurii individuale

• Realizarea închiderii marginale
• Alegerea materialului de
amprentare şi a tehnicii de
amprentare finală.
 ADAPTAREA LİNGURİİ İNDİVİDUALE

• aducerea marginilor lingurii individuale

pâna la un contact lejer cu mucoasa pasiv
mobilă;
• răscroirea la nivelul frenurilor şi inserţiilor
tendinoase;
• realizarea unei grosimi a marginilor
individuale care să corespundă lungimii
medii a fundului de sac mucozal.
 ADAPTAREA LİNGURİİ İNDİVİDUALE

La maxilar se urmăresc în special anumite elemente:

Spaţiul retrozigomatic( punga Eisenring)
• -inspecţia lui se face cel mai bine când gura este semideschisă;
adaptarea lingurii presupune scurtarea ei până la nivelul fundului de
sac şi îngroşarea marginilor ei în raport cu lăţimea fundului de sac.
Spaţiul vestibular lateral
• -în această zonă marginile lingurii trebuie să ocolească apofiza
zigomatico-alveolară şi frenul bucal.
Spaţiul labial
• -în această zonă singurul element ce trebuie complet eliberat este
frenul buzei superioare; tracţiunea orizontală a buzei şi puţin în jos
îl pune în evidenţă .
Limita distala
• -este precizată începând cu depistarea şanţurilor pterigo-maxilare ;
uneori când tuberozitatea este atrofiată, aceste şanţuri sunt
umplute cu un ţesut conjunctivo-grăsos şi numai palparea cu latul
sondei sau spatulei bucale îl pune în evidenţă;al doilea element ce
se precizează sunt foveele palatine sau în lipsa lor spina nazală
posterioară.
 Testele lui HERBST
maxilar
• A. deschiderea moderată a gurii -desprinderea lingurii
impune reducerea ei la nivelul marginilor din dreptul
premolarilor şi primului molar.
• B. deschiderea maximă a gurii-desprinderea lingurii
impune reducerea ei în regiunea celui de-al doilea
molar cu degajarea ligamentului pterigomaxilar.
• C. pacientul va mima surâsul-împingerea marginilor
lingurii necesita retuşarea lor la nivelul primului molar
şi a premolarului doi.
• D. mimarea fluieratului-se intervine la nivelul marginii
frontale dintre cei doi canini superiori.
• E. pacientul tuşeşte-dacă lingura se desprinde se
retuşeaza la nivelul liniei’AH”.
 ADAPTAREA LİNGURİİ İNDİVİDUALE
1.zona tuberculului piriform
• -închiderea şi deschiderea gurii pune în evidenţă ligamentul pterigomandibular( se
reduce din porţiunea distală a lingurii în cazul mobilizării ei la deschiderea mare a
gurii).
• -în regiunea vestibulară a tuberculului se va pune în evidenţă maseterul punînd
pacientul să închidă încet gura în timp ce medicul se va opune acestei mişcări cu
degetele aplicate pe creastă;
• -maseterul se contractă astfel mai puternic şi este pus în evidenţă prin deformarea
fundului de sac;
• -în zona linguală a tuberculului pirifom limita lingurii nu trebuie să depăşească linia
oblică internă, în caz că a depăşit-o la mişcările de propulsie a limbii sau în deglutiţie,
pacientul va simţi această margine ca ceva jenant.
2.zona vestibulară laterală
• -se examinează această zonă punând pacientul să deschidă uşor gura şi apoi
tracţionând de obraz moderat şi în sens orizontal.
3.zona labială
• -se recomandă o uşoară răsfrângere a buzei pentru a pune în evidenţă fundul de sac.
4.zona linguală laterală
• -se întinde de obicei în profunzime pâna la linia oblică internă şi modelările
funcţionale se fac în această zonă prin mişcările limbii dintr-un obraz în altul.
5.zona linguală centrală
• -marginea lingurii va trebui să atingă mucoasa planşeului în poziţia de repaus a
limbii;pentru a realiza acest lucru, modelarea marginală la acest nivel va trebui făcută
prin mişcări ale limbii, de umezire a roşului buzei sau chiar mai puţin, de palpare sau
umezire doar a mânerului lingurii.
 Testele lui HERBST
mandibula
A. gura este deschisă moderat şi apoi larg
• -dacă lingura se desprinde la deschiderea moderată, se
retuşează din marginea care vine în contact cu punga lui
FISH ,iar dacă se desprinde la deschiderea mare a gurii se
retuşează din marginea ce vine în contact cu maseterul.
B. umezirea buzelor
• -retuşarea se face la nivelul zonei linguale posterioare
C. se aplică vârful limbii dintr-un obraz în altul
• -deplasarea lingurii impune retuşarea la nivelul zonelor linguale
în dreptul glandelor sublinguale.
D. ridicarea vârfului limbii sub buza superioară spre nas
• -desprinderea lingurii necesită retuş la nivelul frenului limbii şi a
zonei linguale centrale.
E. mimarea fluieratului
• -se va reduce din marginea vestibulară anterioară
F. deglutiţie
• -îngreunarea acestei mişcări necesită retuşarea lingurii în
porţiunea linguo-faringiană din dreptul tuberculului piriform.
REALİZAREA ÎNCHİDERİİ MARGİNALE

• Obţinerea închiderii marginale atât la maxilar cât şi la

mandibulă, duce la apariţia fenomenului de succiune,
foarte necesar pentru menţinerea unei proteze totale
pe câmpul protetic edentat total.
• Închiderea marginală se realizează numai în anumite
zone ale câmpului protetic , în acele zone unde
musculatura periferică are o inserţie perpendiculară.
• Aceste zone deficitare poartă denumirea de “zone
cheie” şi ele sunt:
la maxilar-zona “AH’
la mandibulă
-zona tuberculului piriform
-zona linguală centrala
-zona vestibulară labială.
 Realizarea închiderii marginale la
maxilar
• Pentru a realiza închiderea marginală în zona distală
“AH” se folosesc materiale termoplastice de tip Kerr
sau prin simpla încălzire a lingurii individuale când
este confecţionată din placă de bază.
• După realizarea închiderii distale se verifică
succiunea prin următoarele teste:
• tracţiuni oro-vestibulare pe mâner(se probează
închiderea distală)
• încercarea de desprindere a lingurii tracţionând din
aprope în aprope cu pulpa degetului de marginea
vestibulară a lingurii(se verifică închiderea internă)
• se tracţionează vertical pe mâner, obrajii fiind aplicaţi
pe versantele externe ale lingurii(se evidenţiează
închiderea totală).
 Realizarea închiderii marginale la mandibulă
• A. Zona tuberculului piriform
• Se aplică pe faţa mucozală a lingurii individuale în zona
tuberculului piriform un strat subţire de material termoplastic cu
o grosime de aproximativ 1-2mm; apoi materialul se ramoleşte
la flacară şi se aplică lingura în cavitatea bucală.Se va presa
uniform ambele zone tuberculiene şi în acelaşi timp pacientul
va deschide larg gura şi va închide de câteva ori gura.
• B. Zona linguală centrală
• Schreinemakers recomandă de la început ca în această zonă
lingura individuală să aibă o grosime de 2-3 mm, deoarece în
această zona domină mobilitatea genioglosului.
• Pentru a realiza închiderea marginală se aplică un rulou de
material termoplastic în această zonă cu o grosime de 3 mm ce
descreşte din zona mediană spre periferia acestei zone.După
ramolirea materialului termoplastic se introduce lingura în
cavitatea bucală, iar pacientul va umezii buza inferioară de la o
comisura la alta.
• C. Zona vestibulară centrală
• La acest nivel fundul de sac este de obicei îngustat, aşa cum
va trebui să fie marginea lingurii.
• Pentru a realiza închiderea marginală se aplică un strat subţire
de material termoplastic-1 mm.
 Teste de succiune la maxilar
• tracţiuni oro-vestibulare pe mâner(se probează
închiderea distală)
• încercarea de desprindere a lingurii tracţionând
din aprope în aprope cu pulpa degetului de
marginea vestibulară a lingurii(se verifică
închiderea internă)
• se tracţionează vertical pe mâner, obrajii fiind
aplicaţi pe versantele externe ale lingurii(se
evidenţiează închiderea totală).
Teste de succiune la mandibula

• pentru zona tuberculului piriform se fac presiuni pe

mâner în sens oro-vestibular;
• al doilea test verifică succiunea la nivelul zonei
linguale centrale şi se efectuează presând pe
mânerul lingurii în sens vestibulo-oral;
• următorul test verifică închiderea marginală totală de
ansamblu a lingurii, pentru acest lucru se perforează
mânerul lingurii cu o freză obţinându-se un orificiu
prin care se tracţionează în sus lingura;
• ultimul test verifică succiunea în zona vestibulară
frontală, se îndepărtează buza inferioară şi se repetă
testul anterior.
 Tehnici de amprentare
• 1.Amprenta mucostatică
• 2.Amprenta mucodinamică
• 3.Amprenta cu gura deschisă
• 4.Amprenta cu gura închisă
• 5.Amprenta de despovărare
• 6.Amprenta compresivă.
Principii in amprentarea functionala
• Examinarea pacientului cat mai atenta pentru
identificarea situatiilor favorabile sau mai putin
favorabile
• Obtinerea mentinerii protezei totale si in special
a succiunii
• Alegerea materialului de amprentare in
concordanta cu calitatile substratului mucos
• Rezultatul amprentarii este conditionat in primul
rand de modul de confectionare si de adaptare a
lingurii individuale
 Tehnica de amprentare finala cu siliconi
la maxilar
• ►pe lingura maxilară se aplică un adeziv specific şi apoi pe
margini un silicon cu vâscozitate medie;ruloul de silicon va fi în
grosime de 3 mm în regiunea anterioară, 4-5 mm în regiunea
medie şi 7-10 mm în regiunea spaţiului retrozigomatic, iar în
interiorul lingurii se mai plasează puţin silicon distal de papila
retroincisivă.
Modelările funcţionale sunt următoarele:
-deschiderea largă a gurii şi balansarea mandibulei;
-mimarea fluieratului;
-coborârea buzei superioare şi tracţiunea ei în afară.
• Aceste mişcări se repetă până la întărirea materialului. La
controlul amprentei, modelarea marginală trebuie să fie perfectă.
• Se perforează apoi lingura la nivelul papilei retroincisive şi se fac
4-5 orificii în regiunea palatină medie şi posterioară.În lingură se
aplică apoi peste tot un silicon fluid şi aceasta se reitroduce în
cavitatea bucală.Se presează uşor pe câmpul protetic permiţând
refularea excesului de material prin orificii.Apoi se repetă
mişcările funcţionale descrise până la întărirea materialului.
 Tehnica de amprentare finala cu siliconi
la mandibula

• ►la mandibulă pe marginea vestibulară a lingurii se aplică de

asemenea un rulou de silicon şi se aplică în cavitatea bucală şi
se fac următoarele mişcări:
-deschiderea mare a gurii;
-mimarea fluieratului sau suptului;
-ridicarea şi depărtarea în afară a buzei inferioare.
• După priza completă a materialului, amprenta se scoate din
cavitatea bucală şi se examinaeză, apoi se aplică silicon şi pe
marginea linguală.Modelarea funcţională a acestei margini se
face cu următoarele mişcări:
-cu vârful limbii se împinge tare pe baza mânerului lingurii;
-se plimbă limba dintr-un obraz în altul;
-cu vârful limbii se umezeşte marginea inferioară a buzei
superioare şi apoi tot cu vârful limbii se atinge regiunea
posterioară a palatului.
• Modelarea continuă până la întărirea materialului.
 Aprecierea metodei
• 1.modelarea marginală a siliconului de
consistenţă medie este mai avantajoasă faţă de
materialele termoplastice;
• 2.materialele siliconate amintite amprentează
foarte fidel detaliile câmpului protetic;
• 3.amprenta nu se deformează, învinge
retentivităţile şi se poate corecta;
• 4.cofrarea amprentei în vederea modelului
definitiv se poate efectua mai uşor plasând
lingura cu amprentă pe un suport de silicon
nepolimerizat.
 Determinarea relatiilor intermaxilare

-controlul şabloanelor de ocluzie;

-determinarea curburii vestibulare a şablonului de
ocluzie superior;
-stabilirea nivelului şi direcţiei planului de ocluzie:
-în regiunea frontală; curbura incizală
-în regiunea laterală; uneori chiar determinarea
curburii sagitale şi curburii transversale
-determinarea dimensiunii verticale de repaus şi de
ocluzie;
-stabilirea şi înregistrarea relaţiei centrice;
-precizarea indicaţiilor în vederea alegerii şi montării
dinţilor artificiali prin:
-repere pe şablon
-menţiuni în fişa de laborator.
 Verificarea sabloanelor de ocluzie
1. Baza sablonului
• Rigida si nedeformabila
• Adaptata perfect pe model
2. Bordurile de ocluzie
• Frontal- 5-6mm latime si 10 mm inaltime
• Lateral- 8 mm latime si 5-6 mm inaltime
• Se vor opri la 1,5 cm de tuberozitatile maxilare si
de tuberculul priform
3. Controlul intrabucal al sabloanelor
 Determinarea curburii vestibulare a
sablonului superior
• Delimitarea ariei de intindere a suprafetei
vestibulare a dintilor frontali superiori
• Importanta fizionomica si fonetica
• Razuire sau completare cu ceara
• Test de vorbire
• Examinare din norma frontala si laterala
 Stabilirea nivelului si directiei planului de
ocluzie

• Curba incizala (in plan transversal a dintilor

frontali)
• Curba Spee (in plan sagital)
• Curba Wilson (in plan transversal a dintilor
laterali)
• Gradul de vizibilitate al valurilor de ceara
• Paralelism cu linia bipupilara (in regiunea
frontala)
• Paralel sau convergent catre distal cu planul
lui Camper
• Examinare din norma fronala si laterala
Determinarea dimensiunii verticale a etajului
inferior al fetei
• Stabilirea dimensiunii verticale de repaus (DVR)
• Antropometric
• Functional
• Electromiografic
• Dimensiunea verticala de ocluzie (DVO) = DVR
– 3 mm
• Spatiul minim de vorbire Silverman
• Testul Ismail
• Combinare a 2-3 metode
 Consecintele erorilor in determinarea DVO

1. Supraevaluarea
• Vizibilitate exagerata adintilor
• Facies crispat – zgomot de castagnete
• Tendinta de a strange dintii in permanenta
• Oboseala musculara
2. Subevaluarea
• Accentuarea santurilor peri si para labiale
• Vizibilitate redusa a rosului buzelor
• Aspect imbatranit
• Oboseala musculara
 Determinarea si inregistrarea relatiei
centrice
• Homotropia linguo-mandibulara
• Memoria tisulara
• Deglutitia
• Reflexul molar
• Memoria ocluzala
• Oboseala pterigoidienilor externi
• “Momentul psihologic”
 Modalitati clinice de inregistrare a relatiei
centrice
1.Tehnica Neil
2.Tehnica clasica:
• Dupa determinarea RC se traseaza 3 linii verticale
– corespondenta liniilor dupa cateva incercari
• Contractia simetrica a muschiului temporal
• In RC condilii nu se palpeaza
• Inchiderea gurii se face mereu in pozitia retrudata
• Fixarea sabloanelor cu clame sau cu pasta ZOE
Indicatii necesare alegerii si montarii dintilor
artificiali
• Linia mediana – sa corespunda cu linia mediana a fetei
• Linia surasului – pe bordura de ceara superioara se
delimiteaza inaltimea dintilor frontali atunci cand
pacientul zambeste sau mimeaza surasul
• Liniile caninilor – cuprind intre ele latimea grupului
drontal superior. O linie tangenta la aripa nasului de la
glabela la valul de ocluzie
• Forma si culoarea dintilor
• Gradul de supraocluzie
• Reliful ocluzal al dintilor laterali
• Gradul de inocluzie sagitala in zona frontala
• Montari atipice
 Proba machetelor
1.Controlul ocluzorului si al modelelor
• Ocluzorul sa nu aiba joc in balama
• Contrapiulita sa fie fixata
• Planul median al modelelor sa corespunda cu cel al ocluzorului
• Pe model sa fie trasate:
-Linia mediana
-Linia caninilor
-Linia planului de ocluzie
-Linia surasului
-Mijlocul crestelor
-Curbura sagitala
 Proba machetelor
2.Controlul machetelor
• Dintii sa respecte culoarea , forma notate in fisa
• Linia mediana interincisiva sa corespunda cu cea de
pe model
• Cei 6 dinti frontali sa ocupe spatiul dintre cele 2 linii
ale caninilor
• Curbura frontala sa fie simetrica
• Inaltimea frontalilor sa se incadreze intre planul de
ocluzie si linia surasului
• Curbura incizala respectata
• Dintii sa realizeze unitati masticatorii de cate 3 dinti
• Dintii laterali sa nu fie montati pe tuberozitate sau
tuberculul piriform
• Dintii laterali sa fie montati pe mijlocul crestei
• Supraocluzia frontala si inocluzia sagitala
• Cuspidarea dintilor laterali
 Proba machetelor
3. Controlul bazelor de ceara
• Sa respecte limitele functionale ale campului
protetic
- sa intre in fundurile de sac ale modelelor
- sa acopere 2/3 anterioare ale tuberculului
piriform
- sa cuprinda santurile pterigomaxilare si restul
zonei de inchidere palatinala posterioara
• Papilele interdentare sa fie modelate convex
• Versantele vestibulare sa fie modelate convex
• Versantul lingual al machetei inferioare sa fie
modelat concav
 Proba machetelor
1. Controlul intrabucal al machetei superioare
• Baza machetei sa aiba o lungime corespunzatoare, sa ocoleasca
frenurile si bridele si a nu fie dislocata de miscarile functionale
• Macheta sa aiba o mentinere minima. Sa stea pe camp atunci cand
pacientul deschide gura
• Stabilitatea machetei se poate controla prin apasari alternative pe fetele
ocluzale ale dintilor laterali, stanga-dreapta
2. Controlul intrabucal al machetei mandibulare
• Baza machetei sa aiba o lungime corespunzatoare
• Mentinerea protezei – mai greu de verificat
• Stabilitatea verificata asemanator cu macheta maxilara
3. Controlul estetic
• Buza superioara sa fie simetrica
• Rosul buzelor – acceptabil
• Linia mediana
• Latimea frontalilor superiori
• Curbura vestibulara – simetrica
• Curbura incizala
• Fata ocluzala a dintilor laterali superiori sa nu fie prea vizibila
• Forma, marime si culoarea dintilor
 Proba machetelor

4. Controlul componentei verticale a relatiilor

intermaxilare
• DVO – marita
-Facies crispat
-Buzele nu intra in contact
-Dintii se lovesc intre ei in momentul vorbirii
Dintii sunt prea vizibili
• DVO – micsorata
-Aspectul fetei imbatranit
-Santurile peribucale accentuate
-Rosul buzelor diminuat
-Ramane un spatiu mare intre cele doua arcade in
momentul vorbirii
 Proba machetelor
5. Controlul componentei orizontale a relatiilor intermaxilare
• Angrenajul dintilor laterali
• Proba spatulei
• Coincidenta dintre IM si RC
• Controlul miscarii de propulsie si lateralitate
6. Controlul fonetic
• Fonema S – suierata – frontalii superiori sunt prea
vestibularizati sau frontalii inferiori prea lingualizati
• Fonema S – zazait – frontalii superiori sunt prea oralizati
• Fonema V – seamana cu F – dintii superiori prea scurti
• Fonema F – seamana cu V – dintii superiori prea scurti
• Fonema T – seamana cu D – dintii superiori sunt oralizati
• Fonema D – se aude ca T – dintii superiori prea vestibularizati
Situatii care recomanda remontarea dintilor

• Alegerea unei garnituri de dinti

necorespunzatoare (forma, culoare, dimensiune)
• Linia interincisiva nu corespunde cu linia
mediana a fetei
• Montarea dintilor frontali superiori pe o curbura
vestibulara necorespunzatoare
• Montarea dintilor laterali in afara crestei
• Rapoarte mandibulo-maxilare
necorespunzatoare
Pe model se transmit urmatoarele:
• Forma si profunzimea zonei de despovarare
(gravarea modelului pentru realizarea inchiderii
posterioare)
• Zonele de despovarare (sutura intermaxilara,
torus palatin, torus mandibular,papila incisiva,
exostoze, crestele milohioidiene ascutite)
• Zonele retentive ce pot crea probleme la insertia
protezei (tuberozitati)
 Informatii pe fisa de laborator
• Materialul din care se va realiza baza protezei
- Acrilat termopoloimerizabil roz sau transparent
sau combinatii
- Acrilat termopolimerizabil in combinatie
cumateriale reziliente
- Acrilat termopolimerizabil in combinatie cu fibre
de sticla, fibre de carbon, plasa metalica
• Localizarea si grosimea zonelor de foliere
• Anumite modificari ale suprafetelor lustruite ale
protezei
 Aplicarea si adaptarea protezelor totale

Controlul extrabucal al protezelor:

• Verificarea pozitionarii corecte a dintilor
• Verificarea polimerizarii, prelucrarii si
finisarii pieselor protetice
• Inspectarea si palparea fetei mucozale
• Verificarea limitei posterioare maxilare
 Controlul intrabucal al protezelor
totale
• Aprecierea exacta a portiunilor ce
declanseaza dureri, delimitarea si
corectarea lor
• Controlul stabilitatii
• Controlul mentinerii
• Controlul fizionomiei si fonatiei
• Echilibrare ocluzala
 Indicatii pentru pacientii purtatori de proteze
totale
• Rezultatul protezarii se imbunatateste treptat pe
masura purtarii protezelor si a pastrarii legaturii cu
medicul
• Fizionomia se reface imediat
• Fonatia se reface relativ repede
• Masticatia se reface treptat
• Protezele se poarta tot timpul
• Igienizare dupa fiecare masa, igienizare periodica
• Cu protezele “nu se musca”
• Miscarile limita ale mandibulei – posibilitate de
desprindere
• Aparitia durerilor – contactarea medicului – proteza se
poarta in ziua venirii la cabinet
• In caz de fracturare, dezlipire, etc – recuperarea
fragmentelor
• Control periodic – 6 luni