COMUNICAREA

DIDACTICĂ

Studenţi: Alina Georgiana MIHAI

Daniela MILITARU
Roxana Elena DELIU
 CE ESTE COMUNICAREA DIDACTICĂ?

Comunicarea didactică, ca formă particulară a comunicării umane, constă într-un

„transfer complex, multifazial şi prin mai multe canale al informaţiei între două
entităţi (indivizi sau grupuri) ce-şi asumă simultan şi succesiv rolurile de emiţători
şi receptori semnificând conţinuturile dezirabile în contextul procesului instructiv –
educativ”.(C.Cucoş)

Relaţia bazată pe co-împărtăşirea unei semnificaţii (informaţia fiind premisa absolut

necesară unui act de comunicare, dar nu este suficientă).

Absenţa înţelegerii acelei informaţii anulează „starea de comunicare”.

a comunica = „a fi împreună cu”, a împărtăşi, a te împărtăşi, a
realiza o comuniune de gând, simţire, acţiune.

PARTICULARITĂŢI ALE COMUNICĂRII DIDACTICE:

Se desfăşoară între doi sau mai mulţi agenţi: profesor şi elevi;
 Mesajul didactic este conceput, selecţionat, organizat şi structurat logic
de către profesor;
Stilul didactic al comunicării este determinat de concepţia didactică a
profesorului şi de structura lui psihică;
Mesajul didactic (repertoriul) are o dimensiune explicativ-demonstrativă;
Comunicarea se reglează şi autoreglează cu ajutorul unor retroacțiuni
(feed-back-ul etc.)
 FORME ALE COMUNICĂRII

1. PARTENERI: A) C. INTRAPERSONALĂ;
B) C. INTERPERSONALĂ;
C) C. ÎN GRUP MIC;
D) C. PUBLICĂ;

2. STATUTUL INTERLOCUTORULUI:
A) C. VERTICALĂ;
B) C. ORIZONTALĂ;

3. CODUL FOLOSIT:
A) C. VERBALĂ;
B) C. PARAVERBALĂ;
C) C. NONVERBALĂ;
D) C. MIXTĂ;
4. FINALITATEA ACTULUI COMUNICATIV:
A) C. ACCIDENTALĂ;
B) C. SUBIECTIVĂ;
C) C. INSTRUMENTALĂ;

5. CAPACITATEA AUTOREGLĂRII:
A) C. LATERALIZATĂ:
B) C. NELATERALIZATĂ;

6. NATURA CONŢINUTULUI:
A) C. REFERENŢIALĂ;
B) C. OPERAŢIONALĂ/METODOLOGICĂ;
C) C. ATITUDINALĂ;
 COMUNICAREA VERBALĂ

- Informaţia este codificată şi transmisă prin cuvânt şi prin tot

ceea ce ţine de acesta sub aspect fonetic, lexical morfo-
sintactic.

- Este specific umană, are forma orală/ scrisă, iar în funcţie de

acestea, utilizează canalul auditiv/vizual.

Permite: - formularea şi transmiterea unor conţinuturi extrem

de complexe.
 COMUNICAREA PARAVERBALĂ
- Informaţia este codificată şi transmisă prin elemente prozodice şi vocale
care însoţesc cuvântul şi vorbirea în general şi care au semnificaţii
comunicative aparte.

În această categorie se înscriu:

 caracteristicile vocii;
 Particularităţile de pronunţie;
 Intensitatea rostirii;
 ritmul şi debitul vorbirii;
 intonaţia, pauza;

canalul folosit este cel auditiv.

 COMUNICAREA NONVERBALĂ

Informaţia este codificată şi transmisă printr-o diversitate de

semne legate direct de postura, mişcarea, gesturile, mimica,
înfăţişarea partenerilor.
Comunicarea nonverbala are menirea de a o accentua pe cea
verbală; astfel, profesorul poate întări prin anumite elemente de
mimică sau de gestică importanţa unei anumite părţi din mesaj din
ceea ce transmite în timpul orelor, elevilor.
SĂ REŢINEM:

Vorbim cu ajutorul organelor vocale, dar comunicăm cu întregul nostru

corp şi nu numai. Comunicative sunt şi îmbrăcămintea, relaţiile pe care le
stabilim (democratice, de autoritare, indiferente), spaţiul pe care îl ocupăm şi
distanţele la care ne plasăm faţă de interlocutor.
 Comunicarea
instrumentală
apare atunci când
Comunicarea sunt reunite o serie
subiectivă: are de particularităţi:
Comunicarea drept caracteristică focalizarea
accidentală: faptul că exprimă intenţionată pe un
se direct (verbal, scop precis,
caracterizează paraverbal sau comunicat mai mult
prin nonverbal) starea sau mai puţin
afectivă a partenerilor,
transmiterea locutorului din urmărirea atingerii
întâmplătoare necesitatea lui prin obţinerea
de informaţii descărcării şi unui anumit efect în
care nu sunt reechilibrării, în comportamentul
urma acumulării receptorului;
vizate expres capacitatea de a se
unei tensiuni
de emiţător. psihice (pozitive modifica, în funcţie
sau negative). de reacţia
partenerilor, pentru
a-şi atinge
obiectivul.
 IMPLICAȚII PSIHOPEDAGOGICE
ASPECTE ÎN CONDUITA DIDACTICĂ EFICIENTĂ

Randamentul comunicării didactice nu se reduce la stăpânirea conținuturilor

verbale;

Comunicarea para și nonverbală pregătesc terenul pentru mesajul verbal;

O comunicare complexă (CV, PV, NV) convergentă ușurează realizarea unor

sarcini diferite – impuse de diversele roluri didactice – prin realizarea lor
concomitentă, dar prin mijloace diferite;

Folosirea multicanalității în transmiterea și receptarea mesajului ;

Combinarea variată și convergentă a mesajelor verbale, para și nonverbale;

Comunicarea divergentă;
 1. RANDAMENTUL COMUNICĂRII DIDACTICE
NU SE REDUCE LA STĂPÂNIREA
CONȚINUTURILOR VERBALE
• Prin componenta verbală se exprimă un anumit conținut categorial;
• Prin componenta para și nonverbală se exprimă atitudini – vizează
conținutul;
• Prin orientările atitudinale, profesorul și elevul pot potența sau frâna
comunicarea, pot spori sau anula efectele conținuturilor didactice propuse;
• Un conținut verbal strict și precis delimitat (PV, NV) poate fi perceput de
clase paralele, sau de aceeași clasă, în momente diferite, destul de divers;
 2. COMUNICAREA PARA ȘI NONVERBALĂ
PREGĂTESC TERENUL PENTRU MESAJUL VERBAL
• Înainte de înțelegerea rațională, elevul are sentimentul importanței
conținutului ce i se propune;
• Profesorul transmite importanța conținutului concomitent cu mesajul verbal
al demonstrației;
• Informațiile recepționate pe un fond afectiv pozitiv sunt mai bine reținute;
• Un climat afectiv stresant ( frică, neplăcere, efort EXCESIV, ETC.)
FACILITEAZĂ UITAREA;
3. O COMUNICARE COMPLEXĂ (CV, PV, NV) CONVERGENTĂ UȘUREAZĂ
REALIZAREA UNOR SARCINI DIFERITE

Roluri didactice diferite se realizează concomitent dar prin mijloace

diferite;
- Verbal se oferă o explicație clasei;
- Paraverbal sunt atenționați neatenții prin ridicarea tonului;
- Nonverbal se solicită caietul unui elev pentru a verifica o informație
oferită anterior;
 4. FOLOSIREA MULTICANALITĂȚII ÎN
TRANSMITEREA ȘI RECEPTAREA
MESAJULUI
• Facilitează prelucrarea unei mai mari cantități de informații;
• Sporește varietatea și atractivitatea catului comunicativ;
• Înlătură pericolul monotoniei;
• Facilitează procesul concentrării atenției;
 5. COMBINAREA VARIATĂ A
MESAJELOR

• Folosirea combinată a mesajelor verbale, para și nonverbale, sporesc

claritatea ;
ex: când explică noțiunea de spirală, profesorii recurg la gestul
”clarificator”, obținând astfel economie de timp.
 6. COMUNICAREA DIVERGENTĂ

• Poate crea confuzii, nesiguranță și refuzul conținuturilor transmise;

• Mesajul verbal al profesorului afirmă importanța mesajului, însă para și nonverbal
trădează o indiferență totală;
• Dezinteresul vădit al profesorului face ca elevul să nu fie atras de conținutul transmis;
• Divergența se poate plasa și la nivelul categoriilor de atitudini;
• Reducerea partenerului la statutul de receptor pasiv (elevii) și depersonalizat
transformă comunicarea didactică în simplu act de informare – îi scade randamentul
și–i denaturează menirea;
Ex: profesorul care se lipește de tablă când predă.
• Prinn modul de predare profesorul produce constant indici asupra importanței
conținutului, asupra modelului comportamental așteptat de la elevi, participarea
dorită, calitatea activității acceptate.
 Comunicarea didactică este o comunicare
instrumentală, direct implicată în susținerea unui
proces sistematic de învățare

• Nu apar restricții de conținut, de cadru instituțional,privitoare la parteneri.

• Caracterul didactic al unei comunicări este dat de respectarea legităților presupuse de un act sistematic de
învățare;
• Comunicarea didactică poate apărea între diferiți alți ”actori”:
 Elev-elev
 Manual-elev
 Carte- persoană care învață
 Instructor – instruiți
 Antrenor – antrenați
 Inițiat – ucenici, etc.

• Condiția este ca ”personajul- resursă” să depășească statutul de informator.

 SCHEMA COMUNICĂRII

• Factorii comunicării (actorii, personajele, agenții)

• Distanța dintre aceștia și dispoziția așezării lor- precizează particularitățile canalului de
transmitere a mesajului;
• Cadrul și contextul instituțional al comunicării – imprimă un anumit tip de cod: official, mass-
media, colocvial, didactic, secret, etc.
• Situația enunțiativă (interviu, dezbatere, lecție, sesiune științifică etc.)
• Repertoriile active sau latenteale emițător-receptorilor;
• Retroacțiunile practicate;
• Elementele de bruiaj.

Activitatea dominantă – învățarea – modalitate esențială de instruire și educare.

 CARACTERISTICILE COMUNICĂRII
EDUCATIVE ȘI DIDACTICE

• Factorii comunicării educative;

• Cadrul acesteia;
• Circuite de comunicare în clasă;
• Raportul relație educativă – relație de comunicare;
• Blocaje ale comunicării educative;
• Randamentul comunicării didactice;
• Dimensiunea explicativă a discursului didactic;
• Structurarea comunicării didactice conform logicii pedagogice(vizează înțelegerea);
• Rolul activ al profesorului față de conținuturile științifice cu care va opera;
• Pericolul transferării autorității de statut asupra conținuturilor;
• Combinarea celor două forme verbale: oralul și scrisul duc la particularități de ritm, de formă și
de conținut;
• Personalizarea comunicării didactice
 TRĂSĂTURI CARE CONTRIBUIE LA CREAREA
UNUI UNIVERS SPECIFIC AL COMUNICĂRII
DIDACTICE

• Ritualizarea și normele nescrise permanent prezente;

• Combinarea permanentă a comunicării verticale cu cea orizontală în forme
organizate sau spontane, legale sau ilegale;
• Finalismul accentuat al comunicării subordonate prioritar obiectivului urmărit;
• Animarea selectivă a partenerului – clasă/elev – în funcție de reprezentările
deja fixate ale profesorului;
• Dominarea comunicării verbale de către profesor;
• Redundanța, cantitativ și calitativ specială, impuse de necesitatea înțelegerii
corecte a mesajului.
 BLOCAJE ALE COMUNICARII DIDACTICE

Tipuri de blocaje in comunicarea didactica:

A)blocaje determinate de caracteristicile persoanei angajate in comunicarea
didactica(profesor-elev)
B)blocaje determinate de relatiile social valorice existente intre participanti la relatia
de comunicare didactica
C)blocaje determinate de canalul de transmisie
D)blocaje determinate de particularitatile domeniului

Trasaturi perturbatoare ale comunicarii profesor-elev:

-Superficialitata,narcisismul,incapatanarea,agresivitatea verbala sau gestuala,cinismul,
indiferenta,apatia,rigiditatea,autoritarismul.
Elevii apreciaza in mod deosebit la profesori:amabilitatea,deschiderea,capacitatea de a
intelege problemele lor,dorinta de a ajuta,stapanirea de sine.
Elevii detesta la profesori:sarcasmul,spiritul de dominatie,ironia muscatoare.
 Relatii social valorice in comunicarea didactica:

-Relatie de autoritate(profesorul este considerat autoritatea cognitiva)

-Relatie de autoritate profesor-elev(dedublata-cognitiva,deontica)
-Natura relatiilor valorice
-Stereotipurile ce privire la:o minoritate
etnica,rasiale,profesionale,sexuale,frumusetea fizica.
 RETROACŢIUNILE COMUNICĂRII
- Reprezintă acţiuni recurente, propagate în sens invers – de la efecte la
cauze, de la rezultate spre obiectivele iniţiale;
- Deţin proprietatea adaptabilităţii;

Dintre formele prezente în

comunicarea didactică, amintim:

Feed- Feed-
back foward
 • Modalitatea • Modalitatea

Feed foward
Feed back

prin care prin care

finalitatea anticiparea
redevine finalităţii
cauzalitate; redevine
• Intră în funcţie cauzalitate
după atingerea • Acţionează
finalităţii; preventiv;
• Foarte folosit, • Insesizabil;
sesizabil;
Datele pe care emiţătorul şi receptorul
le pot primi prin cele 2 modalităţi
amintite, se referă la:
 Obstacolele comunicării/
învăţării;
 Personalitatea receptorului/
cerinţele emiţătorului;
 Gradul de adecvare al mesajului/
învăţării;
Dacă situaţia comunicării permite o
prezenţă optimă a fiecăruia din cele
două retroacţiuni, se poate constata
că:
 Creşterea eficienţei mesajului/
actului de învăţare;
 Instalarea unui climat securizant atât
pentru profesor cât şi pentru elevi;
 Ameliorarea relaţiei interpersonale
între cei implicaţi în actul didactic.
Această taxonomie de lucru, permite o serie de observaţii:
- Atenţia inegala: cercetare experimentală ( fb-o, orb limitata) comentarii,
menţionări sau chiar ignorarea totală ( fb-urile directe-indirecte, individuale-
colective);
- Statuturi diferite: sensibil egale (fb I, fb- II, fb-orb-mut-mixt) fie inegale ( fb
pozitiv-negativ) sau opuse (fb constient- inconstient);
- Se adreasează ori profesorului ori elevului;
 CONCLUZII
• Proiectarea şi managementul comunicării apar ca
principii de bază ale design-ului educaţional;
1.
• Profesorul trebuie să fie preocupat de conştientizarea,
supravegherea şi îmbogăţirea conduitei sale
2. comunicative;

• “ nu tot ce intenţionăm reuşim să spunem, nu tot ce

spunem se aude, nu tot ce se aude se înţelege, se
înţelege şi ce nu spunem, iar ceea ce se înţelege nu
3. depinde numai de noi ce devine” Şoitu L.