PARADIGMA EDUCAȚIEI

ÎN PERIOADA
COMUNISTĂ

PROIECT REALIZAT DE:

DOBRE ROXANA
LAZĂR (IORDACHE) ELENA ROBERTA
POPESCU CRISTINA FLORENTINA
ROMAȘC ANDREEA CLAUDIA
Elevi în uniforme, săli de clasă cu poza tovarăşului
deasupra catedrei, manuale unice, abecedare cu texte
patriotice, sesiuni de muncă pe câmp, ateliere și muncă
la strung, îndatoriri şi obligaţii pentru copii, încă de la
intrarea în grădiniţă. De asemenea, uniformele erau
indispensabile, iar carnetul de note cuprindea nu mai
puțin de 15 îndatoriri pentru elevi. Desigur, apartenența
la organizații precum Șoimii Patriei, Pionierii sau
Uniunea Tineretului Comunist era obligatorie. Așa arăta
sistemul de învățământ românesc în perioada comunistă.
Cât de performant a fost învățământul în
vremea comunismului?

 Despre cât de performant a fost învățământul în vremea comunismului și

dacă a fost mai bun decât cel de după 1989 putem cădea de acord prin a
spune că este o discuție cel puțin complicată, din care nu putem ajunge la
un adevăr convenabil majorității. Perioada comunistă trebuie judecată din
două mari unghiuri, cu cei doi lideri comuniști.
 În primul rând, în funcție de cât de mare era influența regimului politic în
școală ca instituție. Iar în al doilea rând, regimul se consumă pe o
perioadă de 45 - 48 de ani, vreme în care învățământul nu a fost liniar,
deoarece regimul nu a fost identic de la început până la sfârșit.
 Învățământul sub conducerea lui Gheorghe
Gheorghiu Dej

 Gheorghe Gheorghiu Dej și-a impus amprenta

puternic pe învățământ și a început să încerce să-și
impună ideologia și pe științele exacte. În anii `50,
științele exacte au fost invitate și chestionate pentru
a se vedea cum pot fi influențate de ideologie. De
exemplu, la Biologie erau lăudați biologii sovietici,
precum Trofim Lîsenko. El era foarte bun, dar era
lăudat în mod particular pentru că era sovietic. În
zona științelor sociale și politice a fost mult mai
puternică implicarea regimului, pentru că se creau
viitoarele cadre de partid. În zona științelor politice a
fost influențată în special filosofia, de cea marxistă.
 Instalarea regimului comunist și ”vânătoarea” intelectualilor

După ce regimul comunist s-a instalat la putere, în România a început o

adevărată vânătoare a profesorilor și a intelectualilor care criticau modelul
sovietic impus în educație.
Întreg sistemul de învățământ se află sub controlul direct al Partidului
Comunist Român. Omul nou era obiectivul lui central. Valorile, elitele țării
au ajuns în închisori.
În perioada 1948-1950 mii de educatori și profesori au fost arestați și
exterminați prin bătaie, frig și foame în penitenciare. În locul lor au fost
aduse cadre didactice necalificate, care trebuiau să facă un singur lucru: să
asculte de ordinele venite de la Partid. Profesorii cu experiență au fost
înlocuiți, iar materiile au fost profund schimbate.
Filosofia și sociologia aproape că au fost interzise. În locul acestor
discipline au apărut cele care aveau un singur scop: propagarea doctrinei
comuniste.
 Schimbări resimțite de elevi în sala de clasă

 Învățământul comunist era unul foarte ideologizat și care a pus din ce în ce

mai mult accentul pe memorizare. Elevii nu erau încurajați să gândească, să
pună întrebări, să se lămurească, să contrazică, să se îndoiască, nu, ei rețineau
și redau fără să înțeleagă orice, de la texte literare, date istorice, geografice,
până la algoritmi matematici și procese tehnologice.
 Pe peretele clasei, în locul portretului regelui, în locul crucii, în locul
rugăciunilor pe care unii elevi le-au apucat au apărut portretele lui Stalin, ale
conducătorilor politici români și a început o comunicare într-un singur sens.
Elevii au început să-i scrie lui Stalin și să-i povestească ce au făcut: ”Iubite
Stalin! Am luat 10 la matematică și am curățat curtea școlii de cărămizile de
nu știu unde...”, povestea o fostă elevă a acelor vremuri. Încă din clasele
primare elevilor le era inoculat faptul că americanii erau cei mai mari dușmani
ai românilor, țara fiind în plin proces de rusificare.
 Istoria, materie mutilată de regim

 Istoria a fost una dintre materiile pe care comuniștii lui Gheorghiu-Dej au „mutilat-o”. „Istoria
devine slugă a regimului: tot ce a fost rău a fost până la 1944 - 1945, ce e bine urmează de atunci
încolo.” 
 În acea perioadă apare „fenomenul Roller”. Comunistul Mihai Roller, fost deputat în Marea
Adunare Națională, director al Institutului de Istorie a Partidului, a influențat mult Istoria. Deși nu
avea studii de specialitate, a semnat manualele de liceu și cursuri universitare și a publicat studii
și culegeri de documente, folosind munca altora”.   Potrivit acestuia, românii sunt slavi, nu latini.
Profesorii de istorie erau instruiți să citească din niște caiete pline de informații mistificate.
 Istoria roșie sau ,,adevărată istorie”, cum le plăcea comuniștilor să spună, avea un rol important în
educarea viitorilor adulți. Toți cei care luptau împotriva regimului comunist erau considerați
trădători de neam și țară. Și elevii trebuiau să învețe bine asta.
 De la proslăvirea sistemului, la cultul personalității

 Dacă Gheorghiu-Dej punea accent pe importanța sistemului comunist, după

venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu se merge pe cultul acestuia și se
dorește conturarea ideii că toate progresele i se datorează.
 De asemenea, sub regimul Ceaușescu se intensifică presiunea pe
învățământul umanist, care era văzut drept neproductiv. De la clasa a 8-a
apăreau diferențierile. Erau licee teoretice, cu profil de matematică - fizică
de exemplu. Se știa că elevii buni la materiile acestea vor urma aceste licee,
care le vor permite apoi să dea examene la facultăți de profil, de regulă la
cele inginerești.
 Cei care nu făceau performanță la matematică-fizică, dar nici pe partea
umanistă, mergeau la liceele industriale, unele fiind chiar patronate de
fabricile și uzinele din oraș. 
 Aici, elevii puteau deveni maiștri, la 19 ani era deja în câmpul muncii, care
îi fixa viața până la final. Erau repartizați în producție, după ce făceau
armata. Era un traseu pe care ți-l trasa statul.
 Structura învățământului

 Sistemul de învăţământ în regimul comunist era cu totul diferit faţă de ceea ce există în prezent. „Şoimii Patriei”, „Pionierii”
şi „UTC-iştii” erau categoriile în care era cuprins obligatoriu fiecare elev. Tinerii erau indoctrinaţi în spiritul Partidului
Comunist Român.
 Pe vremea lui Ceauşescu anul şcolar era împărţit în trimestre. Învăţământul era structurat în ciclu primar (clasele I-IV),
gimnaziu (clasele V-VIII), treapta I de liceu (IX-X) şi treapta a doua de liceu (clasele (XI-XII).
 După clasa a VIII-a elevii susţineau examen de admitere la liceu. Pentru a intra în clasa a XI-a de liceu, elevii susţineau un
nou examen: treapta I. Cine nu trecea ”treapta”, nu putea continua cursurile la zi la liceu şi urma o şcoală profesională.
 Anii de studiu în liceu se încheiau cu examenul de Bacalaureat. După Bacalaureat urma facultatea, unde puţini dintre elevi
aveau acces, dat fiind numărul redus de locuri. La finalul studiilor, tinerii primeau o repartiţie pentru un loc de muncă, de
cele mai multe ori departe de casă. 
 Luând model de la chinezi şi coreeni, Nicolae Ceauşescu a militarizat învăţământul. Copiii erau înregimentaţi în sistemul de
învăţământ şi organizaţiile comuniste încă de la vârsta de 4 ani. „Şoimii patriei”, „Pionierii” şi „UTC-iştii” au fost create de
comuniştii care doreau o societate ideală, supusă regulilor şi îndatoririlor.
 Manuale unice

 Abecedarele şi manualele din vremea comunistă aveau

format unic.
 Manualele erau gratuite pe toata durata studiilor si erau
publicate în tiraje mari. Prima carte pe care o primeau elevii
intraţi în sistemul de învăţământ se deschidea cu fotografia
mult iubitului conducător, Nicolae Ceauşescu.
 Prima poezie era imnul Republicii Socialiste România "Trei
culori”.
 Manualul de clasa I conţinea poezii patriotice menite să
insufle copiilor, de la cele mai mici vârste, respectul pentru
patrie şi conducători. ”Oriunde merg/ în tot ce simt/ Alături
eşti/Iubit partid/ Eşti şcoala nouă/ Cartea frumoasă/ Eşti
pâinea caldă/ Ce-o avem pe masă/ Eşti câmpul verde/Ziua
senină/Hidrocentrala/Ce dă lumină”, scria în Abecedarul din
1982.
 Șoimii Patriei

Copiii cu vârste cuprinse între 4 și 7 ani erau înscriși

în organizația comunistă Șoimii Patriei. Fetițele
purtau o uniformă compusă din fustiță albastră, bluză
portocalie cu epoleți, fundă roșie cu tricolor, pălărie
albastră și ciorapi albi, iar pe băieți îi diferențiau
pantalonii albaștri.
Intrarea copiilor în organizație avea loc într-un cadru
festiv, în prezența părinților, reprezentanți ai
organelor de partid și de stat (de nivel local sau
central). Cu acest prilej, pionierii înmânau grupelor
de șoimi ai patriei însemnele organizației: drapelul,
fundele și insignele.
 Pionierii patriei

 După grădiniţă, până la 14 ani,

elevii intrau în altă organizaţie,
„Pionerii”. Intrarea în rândurile
pionierilor se făcea în clasa a II-a.
Pionerii aveau şi ei uniformă:
nelipsita cravată roşie cu inel,
cămaşă albă, fustă sau pantaloni
negri.
 „Uniunea Tineretului Comunist”

 Odată cu intrarea la liceu, copiii deveniţi adolescenţi intrau în

„Uniunea Tineretului Comunist”. Nu orice elev de liceu ajungea
însă în UTC. Puteau deveni membrii elevi din clasa a VIII-a, cu
merite deosebite la învăţătură, iar în clasa a IX-a şi a X-a puteau fi
primiţi şi cei mai slabi la învăţătură.
 Odată admis în UTC, un elev trebuia să accepte regulile şi
îndatoririle ce i se cuveneanu. Cei care nu se comportau conform
cerinţei de partid riscau excluderea. Pentru un licean din vremea
lui Ceauşescu, excluderea din UTC însemna excluderea de la
viaţa socială, marginalizarea şi monitorizarea intensă de către
informatori. Excluderea din UTC se făcea, de cele mai multe ori,
printr-un proces la nivelul organizaţie şi era consecinţă a unei
fapte grave.
 Munca patriotică, în comunism

 Sistemul şcolar era alcătuit în aşa fel încât să-i monitorizeze pe

elevi tot timpul. Se făceau ore şi sâmbăta, iar duminica elevii
efectuau tot felul de sarcini ”patriotice”: măturau frunze în parc,
greblau, plantau puieţi, strângeau gunoaie, culegeau plante
medicinale (care se predau în oră de dirigenţie, împreună cu
anumite cantităţi de borcane şi de maculatură), cultivau flori,
participau la concursuri artistice de creaţie, recitare de poezii, la
cor, la manifestaţii cu ocazia zilelor festive (1 Mai, 23 August). Pe
lângă acestea, elevul mai avea şi alte sarcini: orele de atelier
efectuate în subsolul şcolilor sau în fabrici (opt ore pe săptămâna
la strung sau la traforaj) şi participarea, alături de armată, la
strânsul recoltelor.
 La începutul anului școlar, elevii erau obligați să participe la
activități din 15 septembrie, până pe 30 septembrie, în agricultură.
Erau obligați să ducă între 1 și 3 kg de măceșe, cătină, culegeau
prune, mergeau la culesul fânului, iar elevii de liceu/ școala
profesională făceau practică în fabrici și uzine.
 Ideologia prima în faţa cărţii

 Regimul comunist a pus accent pe dezvoltarea învăţământului numai după ce s-a constatat că evoluţia
economică şi militară a sistemului centralizat este strict legată de progresul intelectual până la formarea
unor specialişti capabili să rezolve problemele fără să se gândească la mersul general al societăţii. Ideologia
dicta, însă, modul în care erau organizate şcolile şi liceele. Se punea accent pe învăţământul de masă şi pe
celebrele economii la buget. Clasele ajungeau să aibă un efectiv de până la 50 de persoane. De asemenea, în
contul liceelor mai existau alte sute de elevi la profilul fără frecvență. De obicei, acești elevi nu excelau la
învățătură, însă nici cu disciplina nu se împăcau mai bine. Unii muncitori trimiși la studii consumau băuturi
alcoolice chiar şi la şcoală.
 Viitorul tinerilor depindea de orele de educație
politică
 Cele mai multe universități au devenit simple
institute tehnice, iar absolvenții, indiferent de
specializare, erau nevoiți să treacă mai întâi peste
un examen susținut în fața reprezentanților
Partidului Comunist.
 „Făceai o facultate, indiferent de specialitate... erai
dator să faci învățământ politic. Socialism științific.
Și la examenul de licență, primul examen ăsta era.
Cădeai la el, nu mai ajungeai nici inginer, nici
dascăl, nichi hingher, nici orice meserie ai fi avut”,
povestește un fost student. După absolvirea
studiilor, tinerii erau obligați să își arate
devotamentul față de Partidul Comunist.
 Absolvenții facultăților umaniste, luați de cele
mai multe ori în derâdere
 În perioada lui Ceaușescu se luase o decizie prin care doar cei care au studii tehnice și în medicină mai puteau primi
locuri de muncă în marile orașe. Ceilalți erau trimiși să profeseze la țară. Circula o glumă amară în ceea ce privește
repartiția proaspeților absolvenți ai facultăților umaniste. Se spunea că sunt mai multe tipuri de repartiție: în localități
unde oprește trenul, în localități pe unde trece trenul, dar nu oprește, în localități în care se aude trenul și în localități
unde nu s-a auzit trenul.
 Oricum, formarea umanistă a avut de suferit. „Când am dat eu treapta a doua la filologie-istorie, era o singură clasă
la Iași, la un singur liceu. Mai era un liceu la Bârlad, unul la Botoșani, cam 3 în toată Moldova. Cei care nu știau
matematică sau nu doreau să facă, se îndreptau spre facultăți umaniste, filologie, istorie sau drept. La aceste facultăți
erau foarte mulți pe loc. La Istorie, la Iași, de exemplu, în 1985, erau 18 pe un loc. Acest lucru se întâmpla și pentru
că erau puține locuri, doar 25”, povestea un fost student. 
 Așadar, puse față în față, școala de azi nu prea poate sta în oglindă cu cea din comunism. Îndoctrinarea, liniile trasate
clar de sus, lipsa unei orientări profesionale reale și profesorul-Dumnezeu sunt pete pe obrazul învățământului de
odinioară.