TEMA:

“Tratamentul local
si general al bolnavului cu
osteomelita odontogena
cronica”
• Definiția: osteomelita (dupa DR.
Scerbatiuc):
este un proces septic-necrotic care
afectează tesuturile dure si moi, ce
apare sub actiunea factorilor nocivi
fizic,chimici, biologici pe fondul
dereglărilor preventive, neuro-
umorale si hipersensibilizării ce au
precedat boala.
• Osteomielita cronica – o forma rara, întîlnită mai
frcvent la vîrsta erupţiei dinţilor temporari.Este
localizată de obicei la nivelul corpului mandibular,
înaintea unghiului.Osul este înroşat,difuz, prin
existenţa unui proces inflamator cronic, central şi
printr-o îngroşare difuză corticoperiostală
periferică.Mandibula pare îngroşată,mărită în volum
Durerea are caracter spontan şi progresiv, la început
fiind discontinuă, apoi continuă.Evoluţia este
îndelungată (1-2 ani), cu prezenţa de episoade
infecţioase subacute, urmate de fistule,uneori
trenante, care se pot închide spontan,chiar cu
retrocedarea integrală a procesului osteomelitic.
 Tratamentul osteomelitei cronice
În osteomelita acută este aplicat un
tratament :
•chirurgical (local)
•medicamentos (general)
 Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical urmareşte
drenarea procesului septic prin incizia
abceselor periosoase şi lărgirea
fistulelor,urmate de spălături locale
cu antiseptice.Inciziile efectuate la
timp previn deperiostarile prin proces
septic.
• rezolvarea problemei dintelui cauzal
Prin extracţia la timp a dinţilor cauzali se înlătură focarul de
infecţie şi se asigură un drenaj eficient
endoosos,deasemenea se înlătură şi alergenul,care
provoacă sensibilizarea organismului. Ceilalţi dinţi mobili
din vecinătate pot fi conservaţi şi imobilizaţi deoarece, după
remiterea procesului inflamator, mobilitatea lor dispare.
• deschiderea abceselor (enzo sau endobucal)
Deschiderea abceselor periosoase se face paralel cu
extracţia dinţilor cauzali,se face pe versantele oral şi
vestibular.Inciziile sunt mari.
• Sechestrectomia se ractică numai după delimitarea
completă a sechestrelor , în faza cînd acestea sunt
mobile,după aproximativ 3-5 săpămîini de la debut.
• Interventia este preferabil sa se practice pe calea
endoorală ,cu menajarea periostului,care are un rol
important în regenerarea osoasă.Dinţii cu indicaţie
majoră de extracţie sunt cei cauzli şi cei implantaţi
pe sechestre.Ceilalţi dinţi mobili din vecinătate pot
fi conservaţi, deoarece mobilitatea dispare după
remiterea procesului inflamator.
 • Decorticarea osului (corticotomia)
• Constă în îndepărtarea corticalei osoase exerne din zona
procesului inflamator.Datorită prezenţei procesului
inflamator,corticala este avasculară,iar germenii microbieni
din microabcesele medulare nu pot fi supuşi acţiunii
antibioticelor administrate.Prin îndepărtarea corticalei şi
aplicarea lamboului vestibular se asigură drenajul şi
vascularizaţia zonei medulare,ceea ce grăbeşte stingerea
procesului septic.
• În fracturile de mandibulă cu tendinţă de a se complica prin
suprainfectarea într-un proces osteomelitic acut,se practică
cu succes corticotomia profilactică.Este interesant că în
aceste cazuri,care de regulă erau urmate de întîrzieri în
consolidarea sau de pseudartroze,vindecare fracturii se
facve chiar intr-un timp mai scurt.
• Drenajul (formele de drenuri,scopurile principale)
Se cunosc două forme de drenaj:
• drenaj în panglică
• drenaj în tub ciuruit – se face în sutură,se suturează pielea,
astfel prin el se face lavajul 3-4 zile apoi se schimbă cu unul
în panglică.
Scopurile principale ale drenajului:
• de a se elimina tot conţinutul purulent
• • de a putea pune
• Drenajul de durată (Lavajul)
Lavajul se face cu:
• furacilină
• H2O3 - 3%
Tratamentul conservator local:
1.Terapia antibacteriană (antibiotice conform sensibilităţii la
antibiotice a germenilor patogen, sulfamide)
• metiluracil
• seprobel
• lecomicina
• clamox
2.Terapie de dezintoxicare
• se picură intravenos soluţii de glucoză 5%, 500-1000 ml
• soluţie Ringher-Locke 500,0
• ser fiziologic 0,9% 500,0
• hemodeză 400,0
• poliglucină de 400ml pînă la 1,5 – 2 litri pe zi
3.Terapie de hiposensibilizare
• dimedrol
• calciu clorat
• tavegil
• suprastină
• pipolfen
• diazolină

4.Terapie simptomatică
• analgezice
• calmante
• vitamine
• substanţe cardiace
• terapie hiperbară
5.Tratament fizioterapeutic
Se mai organizează o îngrijire rigoasă a bolnavului,care include regimul la
pat,alimentarea adecvată,o igienă suficientă a cavităţii bucale prin irigaţii dese cu
antiseptice.
Profilaxia osteomelitei odontogene constă în asanarea la timp “la rece” şi în condiţii
aseptice a tuturor leziunilor dentoparadontale,care pot genera infecţii osoase.
Comlicaţiile osteomelitei cronice
• Pe parcursul evoluţiei osteomelita odontogenă supurate pot genera
supuraţii ale părţilor moi faciale, ale orbitei, ale sinusului maxilar
• Tromboflebita sinusului cavernos
• Supuraţii pulmonare
• Septicemii
• Artrite temporo-mandibulare
Procese de sechestrare s insoţeşte de pierderi osoase care diminuă rezistenţa
osului, cu posibilitatea producerii de fracturi în os patologic şi de pseudoartroze.
Dinţii din vecinătatea focarului infecţios se mobilizează şi sunt eliminaţi fie
spontan, fie odata cu sechestrele.
 Osteomielita Cronică Garre
Descrisă în 1893 de Carl Garre ca o afecţiune de tip inflamator a oaselor
lungi,caracterizată prin îngroşarea periostului şi depunerea de os de
neoformaţie,cu localizare mandibulară a fost semnalată mai tîrziu, de Pell- 1955
Afecţiunea apare mai frecvent la tineri ,la care o activitate ostogeneica mare
Factorul etiologic este un stafilococ auriu sau alb sau chiar un streptococ.
Clinic.Se manifestă ca o tumefacţie dură,care interesează o porţiune destul
de întinsă de os şi produce dureri nesemnificative,cu caracter intermitent.
Radiografic.Se caracterizează prin îngroşarea osului şi dispariţia parţială a
spaţiilor medulare.
Diagnosticul diferenţial se face cu:
1.periostita,care are o evoluţie mai scurtă
2.hiperostoza infantilă Caffey,care este localizată şi laalte oase şi este

insoţită de febră
3.displaziile fibroase în care lipseşte condensarea osoasă
4.tumorile maligne osoase,la care starea generală este afectată.
 • Tratament.
De obicei exista un dinte cauzal in zonă,după
îndepărtarea căuia fenomenele se remit,dar greu,pe
parcurs a 2-3 luni.În cazul în care fenomenele nu se
remit după 6 luni,se poate practica un chiuretaj
modelant,abordul făcînduse pe cale orală,cu
această ocazie,se verifică şi histologic osul care a
fost îndpărtat.