Carnea contine circa 20% proteine.

Continutul grasimilor în carne depinde de felul

animalului si starea de nutritie. Cea mai saraca în grasimi este carnea de vita si vitel (6-8%)
si cea mai bogata - carnea de porc (30%). Carnea contine o cantitate mica de glucide.
Carnea, îndeosebi cea a animalelor tinere, este bogata în substante extractive, în purine,
creatina, crea-tinina. Ea este de asemenea bogata în substante minerale, în special în
fosfor si fier. Viscerele (ficatul, rinichii, inima) contin cantitati sporite de fier, în ele se
gasesc cupru si cobalt. Celelalte substante minerale (calciu, sodiu, clor, sulf, magneziu)
constituie în carne cantitati mici. Ionii de clor, fosfor, sulf provoaca actiune acida în
organism. Carnea este bogata în vitamine hidrosolubile, complexul B. Viscerele pe lânga
aceste vitamine, mai sunt bogate în vitamine liposolubile (A, D).
Carnea de gaina si de pui fiarta este usor digerabila. Carnea de rata si de gâsca contine o
cantitate mai mare de grasimi. Ficatul se limiteaza în alimentatia zilnica a persoanelor cu
secretie gastrica sporita, dat fiind faptul ca el stimuleaza secretia gastrica.
În alimentatia dietetica se folosesc salamuri fierte, crenvursti de calitate superioara si se
exclud salamurile afumate si semia-fumate, întrucât exercita un efect negativ asupra
organelor digestive, excretorii si metabolice.
Compozitia laptelui variaza in functie de anumiti factori, cum ar fi specia, rasa, hrana
animalelor, varsta, etc.  valoarea nutritiva a laptelui este in stransa legatura cu compozitia
chimica si se apreciaza ca laptele contine proteine superioare proteinelor de origine
vegetala, cu aceeasi valoare cu a proteinelor din carne, dar inferioara proteinelor din oua.
Proteinele din lapte sunt cazeina, lactoalbumina si lactoglobulina. Cazeina are propietatea
de a coagula, fie in prezenta acidului lactic format din lactoza sub actiunea bacteriilor lactice,
fie sub influenta enzimelor, a cheagului, propietate pe care se bazeaza obtinerea iaurturilor,
a branzeturilor, etc. lactalbumina ramane in zer, dupa prepararea branzeturilor, si prin
fierberea acestuia coaguleaza, formand urda. Lactalbumina se gaseste in cantitati mici si
este foarte importanta pentru continutul in anticorpi.
Glucidele din lapte sunt reprezentate de lactoza, care imprima laptelui gustul dulceag. Sub
actiunea unor microorganisme, lactoza sufera procese de fermentatie lactica, alcoolica,
propietati pe care se bazeaza obtinerea chefirului, branzeturilor proaspete, etc.
Lipidele sunt reprezentate prin gliceride, steride, fosfatide. O caracteristica a lipidelor din
lapte este emulsionarea lor fina sub forma de globule sferice mici cu suprafata de actiune
pentru fermentii digestivi. Prin agitare, datorita fortei centrifuge, se permite separarea
globulelor de grasime, propietate pe care se bazeaza obtinerea unor produse lactate
(smantana, frisca).
Sarurile minerale se gasesc in lapte in cantitati apreciabile, in special calciu si fosfor in
proportie favorabila absobtiei lor digestive. Laptele este situat printre alimentele ale caror
saruri minerale sunt foarte usor asimilate de organism. O ratie insuficienta de lapte si
derivate lactice duce la dezechilibru calcic. In lapte se mai gasesc saruri de magneziu, sodiu,
potasiu, precum si fier, iod, etc. Importanta lor este deosebita in cresterea si dezvoltarea
organismului tanar. Laptele tuturor specilor de mamifere este sarac in fier si, de aceea,
laptele nu poate fi socotit un aliment complet si nu se recomanda un regim exclusiv din
lapte decat in primele luni de viata (copiilor pana la 3-4 luni).
Vitaminele din lapte constituie o sursa importanta in alimentatie. Laptele contine vitamine
hidrosolubile (B1, B2, B12, C, PP) si liposolubile (A, D, E, K).
Enzimele din lapte au rol de indicatori asupra calitatii laptelui. In lapte se gasesc urmatoarele
enzime: reductaza, catalaza, lipaza, fosfataza, etc.
Laptele este un aliment cu rol plastic deosebit de valoros, atat pentru alimentatia copiilor,
cat si a adultilor si varsnicilor. Este tolerat cu usurinta atat in alimentati omului sanatos, cat si
a celui bolnav, cu putina rezerva in ceea ce priveste persoanele cu insuficienta hepatica.

Produsele lactate se impart in produse de smantanire, produse lactate acide si branzeturi.

            a. produsele de smantanire sunt obtinute prin procesul de separare a grasimii din
lapte.
 Smantana dulce sau frisca are un continut de grasime de 32% si aciditatea de 20°. Are
culoare alba-galbuie, gustul dulceag, placut si o consistenta fluida, omogena.
Smantana fermentata se clasifica dupa procentul de grasime in doua tipuri: cu 30% grasime
si 25% grasime. Smanatana fermentata este smantana pentru consum si se obtine din
smantana dulce, cuprinzand o serie de operatii.
b. produsele lactate acide se obtin din laptele supus unor prelucrari speciale (fermentarea
laptelui cu culturi speciale de bacterii lactice), mai simple sau mai complexe ijn functie de
sortimentul dorit. Fermentarea se obtine ca urmare a dezvoltarii in lapte a unor
microorganisme specifice, care modifica propietatile laptelui obisnuit.
c. conservele din lapte  sunt reprezentate de laptele praf, care se obtine prin deshidratarea
aproape totala a laptelui, incat produsul finit contine apa doar in proportie de 4-6%. Se
prezinta sub forma de pulbere de culoare alb-galbuie, fara aglomerari sau corpuri straine, cu
gust dulceag si miros placut.
d. branzeturile sunt produse obtinute prin coagularea cazeinei din lapte si prelucrarea
coagulului obtinut, in functie de specificul sortimentului respectiv. Materi prima folosita poate
fi laptele de oaie, de vaca, de bivolita sau amestecul acestora. Coagulul se formeaza prin
acidifierea laptelui in stare naturala, cu insamantare de bacterii lactice (industrial) sau cu
ajutorul cheagului. In functie de componentele pe care le contin branzeturile sunt produse
concentrate din proteine, saruri minerale, lipide. De obicei, branzeturile obtinute din coagul
rezultat in urma acidifierii lactice se consuma proaspete, iar cele obtinute cu ajutorul
cheagului necesita o prelucrare desfasurata pe mai multe etape.
Valorile nutritionale
Sus
Ouale sunt sursa de proteine, vitamine esentiale si minerale care contribuie in mod
semnificativ la adopatarea unei diete echilibrate. 
1. Valoarea energetica 
Un ou contine 78 kilocalorii. Consumat zilnic acesta asigura aproximativ 3% din necesarul de
energie in cazul barbatilor, si 4% din necesarul de energie la femei. 
2. Proteine
Proteinele din oua au o valoarea biologica ridicata, continand toti aminoacizii necesari 
organismului uman. Astfel, ouale completeaza lipsurile celorlalte alimente, care au o valoarea
biologica mai mica, prin furnizarea de aminoacizi. 
12.5% din greutatea unui ou este proteina, depozitata atat in galbenus cat si in albus.
Pe o scara valorica de la 1 la 100, oul se afla pe pozitia cea mai inalta datorita continutului de
proteine, fiind punct de referinta in evaluarea celorlalte alimente. Proteinele din ou contin
toti aminoacizii necesari organismului, o valoare nutritionala similara avand proteinele de
origine animala. Acesti aminoacizi ajuta la producerea si la intretinerea functionalitatii
organismelor proteice, cum ar fi: enzimele anticorpii si colagenul. 

O alta functie a aminoacizilor din proteine este consolidarea sistemului muscular. Muschii
joaca un rol importanti in metabolizarea proteinelor prin stocarea proteinelor, si
aminoacizilor care apoi sunt folositi in sinteza proteinelor. Aproximativ 40% din proteinele se
gasesc in muschii scheletici, acestea implicandu-se in reglarea cantitatii de zahar din
organism. 
Deci cantitatea si calitatea proteinelor influenteaza direct masa musculara. 
3. Vitamine
Ouale contin aproximativ toate vitaminele cunoscute, cu exceptia vitaminei C. 

1. Colina (vitamina H) – ajuta la scaderea nivelului de homocistina, asigura buna

functionare a celulelor si imbunatateste activitatea neuronala, stimuland memoria. 
2. Complexul vitaminic B - ajuta organismul sa transforme alimentele in energie. De
asemenea, folatii reduc nivelul de homocistina si previn malformatiilor genetice. 
3. Vitamina A - imbunatateste vederea nocturna, dar este implicata si in mentinerea
sanatatii pielii.
4. Vitamina E - antioxidant care actioneaza in prezenta vitaminei C si seleniului pentru
prevenirea aparitiei afectiunilor cauzate de radicalii liberi. 
5. Luteina – se afla in stransa legatura cu vitamina A si se gasesc in pigmentul galbenusului
de ou. Acestea se afla intr-o concentratie ridicata pe retina, si ajuta la prevenirea
degenerescentei maculare.
4. Minerale 
Ouale contin o parte din mineralele necesare organismului nostru. In special, acestea
contin iod, necesar in producerea hormonilor tiroidieni,in dezvoltarea si buna functionare a
creierului dar si a altor organe; si fosfor necesar pentru consolidarea sistemului osos. 
Organismul uman nu produce iod, astfel, acesta trebuie introdus numai prin alimentatie. 

De asemenea, ouale detin o cantitate ridicat de zinc, necesar in vindecarea plagilor si

infectiilor, seleniu, un important antioxidanti care ajuta la consolidarea sistemului imunitar,
calciu necesar in dezvoltarea sistemului osos si imbunatateste functiile celulare. 
In cantitati mai mici se gaseste fier, component vital pentru globulele rosii din sange. 
5. Carbohidrati si fibre
Ouale contin urme de carbohidrati si niciun gram de fibre. 
6. Grasimi
11.2% din continutul unui ou este grasime. Cea mai mare cantitate de grasime din ou se
gaseste in galbenus, si numai 0.05% in albus. 
Aproximativ 17% dintre acizii grasi din ou sunt polinesaturati, 44% mononesaturati si numai
32% sunt grasimi saturate. 
Grasimile saturate sunt considerate principala cauza care determina cresterea colesterolului
din sange, reducerea acestui tip de grasimi fiind considerata cea mai eficienta strategie
pentru scaderea colesterolului. Totodata, prin reducerea colesterolului din sange este redus
si riscul aparitiei afectiunilor coronariene. 
7. Colesterol
Colesterolul si lecitina sunt substante esentiale pentru dezvoltarea si functionarea celulelor
din organism. Colesterolul ajuta la mentinerea flexibilitatii si permeabilitatii membranei
celulare, dar este si materie prima pentru grasimile care mentin flexibilitatea pielii. 
Mai mult, colesterol participa la producerea hormonilor sexual, cortizol, vitamina D si saruri
biliare. 
Lecitina este implicata in transportarea lipidelor prin sistemul sanguine si ajuta la
metabolizarea colesterolului. 
8. Omega 3
Numai ouale provenite de la gaini hranite cu seminte sanatoase contin oin galbenus 
acizi grasi omega-3. Consumarea acestor oua stimuleaza producerea 
colesterolului “bun”/HDL si creste numarul lipidelor din sange. 
Grăsimile bune sunt grăsimile nesaturate, care nivelul colesterolului bun, reduc colesterolul
rău şi asigură o bună funcţionare a organismului tău.
 Grasimile bune se găsesc în ulei de măsline, migdale, caju, susan, sau avocado. Grăsimile
bune polinesaturate se găsesc în somon, macrou, hering, nuci sau tofu, ulei de porumb,
peşte de cultură şi pui crescuţi cu hrană naturală, fără suplimente chimice nocive.

Grăsimile rele sunt grăsimi saturate care cresc nivelul colesterolului rău, crescând riscul de
boli cardiovasculare.
 Grăsimi saturate se găsesc în carne, lactate grase (unt, smântână), uleiuri vegetale dense
(ulei de cocos, ulei de palmier).
Grăsimi trans sunt cele din margarină, gogoşi, cartofi prăjiţi din comerţ (inclusiv cei
congelaţi), prăjituri, biscuiţi cu sau fără cremă din comerţ, torturi cu cremă şi chipsuri.
Valoarea nutritivă a cerealelor
Grâul este considerat unul dintre alimentele de bază ale omului din următoarele motive:
- are o compoziţie echilibrată de principii nutritive şi conţine majoritatea substanţelor
necesare organismului uman: proteine 12%, lipide 2 – 3%, calciu 30 mg%, fier 3,5 mg%,
vitamine din complexul B şi vitamina PP.
- grâul se poate prelucra în forme uşor de digerat, deci principiile nutritive se absorb uşor.
- se poate păstra perioade lungi de timp fără să necesite condiţii speciale de depozitare.
Cerealele sunt sărace în anumiţi aminoacizi (lizină), acid ascorbic sau calciu, astfel se asociază
în alimentaţie cu laptele, carnea, ouăle şi brânza.

Porumbul conţine mai puţine proteine comparativ cu grâul (9 g%), dar are un procent mai
ridicat de celuloză şi lipide (peste 4 g%). Datorită cantităţii mai mari de lipide, din porumb se
poate extrage un ulei cu valoare alimentară ridicată. Principala proteină din porumb este
zeina, dar este lipsită de triptofan şi lizină. Niacina (vitamina B3), prezentă în porumb, se află
într-o formă legată care nu este disponibilă. Secara conţine proteine în proporţie mai redusă
cu 1 – 2% decât grâul.
Orezul consumat decorticat, are un conţinut bogat în amidon şi redus de vitamine din
complexul B deoarece acestea se găsesc în învelişul bobului de orez. 

Legumele contin aproximativ 80% apa si sunt sarace in glucide, lipide si proteine. Cel mai
mare continut este in vitamina C dar si in caroten. Avand in vedere faptul ca organismul uman
nu este in masura sa sintetizeze vitamina C, aportul de vitamina C este foarte important.
Vitamina C se gaseste mai ales in frunzele verzi cum sunt cele de patrunjel, leustean, marar,
telina, spanac, stevie, dar si in ardei, ceapa verde, cartofi.
Consumul de legume proaspete este mult mai indicat, deoarece prin prelucrare termica
acestea pierd o mare parte din constituentii nutritivi. Pe langa cantitatea ridicata de vitamina
C legumele mai contin si alte vitamine si minerale esentiale bunei functionari a organismului:
Carotenul (provitamina A) se gaseste in morcovi, carote, ridichi, sparanghel
Vitamina E se gaseste in: fasole si mazare verde, varza, spanac, sfecla rosie
Vitamina K se gaseste in: spanac, loboda, urzici, conopida
Potasiul se gaseste in: morcovi, salata, rosii, castraveti
Calciul se gaseste in: sfecla, spanac
Fierul se gaseste in: patrunjel, urzici, spanac, papadie
Fosforul se gaseste in seminte
Fructele se caracterizeaza prin bogatia lor in apa, saruri minerale, vitamine, celuloza. Prin
faptul ca au un continut scazut in proteine si glucide, fructele au o valoare energetica
scazuta si sunt recomandate atunci cand vrem sa scapam de cateva kilograme. Ca si
legumele, fructele contin vitamine: vitamina C, B1, B2 si saruri minerale precum potasiu,
calciu, fier, iod, fosfor. Printre actiunile terapeutice ale fructelor se numara actiunea laxativa
(datorita continutului de celuloza), actiunea mineralizanta, vitaminizanta, actiune diuretica
(datorita continutului ridicat in apa).
Continutul in vitamine al fructelor:
vitamina C se gaseste in: portocale, lamai, mere, pere, afine
Vitamina E se gaseste in : migdale, nuci
Vitamina A se gaseste in: lamai, portocale, ananas, grapefruit, caise
Vitamina B se gaseste in: banane, struguri, portocale, pere, migdale
Produsele zaharoase sunt alimente rafinate. Formeaza o gama foarte variata in functie de
substantele din care se realizeaza. O trasatura esentiala a lor o constituie formele diferite sub
care sunt prezentate, in functie de coloranti, arome etc, ca de pilda, gemurile, halvita, fructele
 glasate, serbetul, rahatul si altele. Acestea furnizeaza ihtre 300-400 calorii pentru 100 grame.
Mai sunt si dulciuri concentrate, preparate din zahar si fructe sau seminte oleaginoase, ca de
exemplu: ciocolata si halvaua (obtinuta din zahar cu seminte de susan sau de floarea soarelui),
care au o putere calorica foarte mare. Un produs deosebit de apreciat si valoros este mierea
 de albine. Zaharoza este transformata de albina intr-un zahar invertit, compus din 80%
glucoza si putina levuloza (doua zaharuri usor asimilabile de organismul uman). Mierea are o
foarte mare valoare nutritiva, datorita continutului ei bogat in glucide, o gama variata de
vitamine (B6, B2, B1, C) si saruri minerale (in special potasiu).
In preparatele din cacao cu zahar contin acid oxalic in care interfereaza absorbtia calciului. De
asemenea, consumarea in exces a zaharului duce la un dezechilibru tiamino-glucidic. Prin lipsa
vitaminelor si in special a vitaminei B1 se poate ajunge la un dezechilibru al metabolismului
glucidelor, cu tulburari nervoase consecutive. Preparatele dulci in care se adauga seminte
oleaginoase (nuci, alune, migdale etc.) au si unele dezavantaje. Mancate in cantitati prea mari
pot proca unele tulburari gastrice si intestinale, in plus atat zaharul, cat si produsele zaharoase
rezultand prin procesele de rafinare industriala, datorita prelucrarii termice nu contin sau au
foarte mici cantitati de vitamine. Asadar prin consumarea in cantitati nerationale ele
dezechilibreaza organismul.
abuzul in consumul de zahar si produse zaharoase predispune la diabet zaharat, obezitate, 
ateroscleroza .
Este indicat ca circa 90% din ratia glucidica sa fie compusa din hidrocarbonate din cereale,
care sunt prezente in: paine, orez, gris, arpacas, paste fainoase etc, si in fructe; iar restul de
maximum 10% din zahar industrial care se adauga in ceai, lapte, prajituri etc.
Se prefera folosirea zaharului din alimentele naturale cum ar fi de pilda cel din fructe care
contin zaharoza, seminte incoltite ce au maltoza, lapte ce contine lactoza etc. fn concluzie,
prin consumarea fructelor si legumelor, organismul utilizeaza un zahar natural care este
acceptat si prelucrat cu mai multa usurinta de catre organism.

Bauturi nealcoolice: -
Apa (60% din greutatea corporala) mai mult de 30% din totalaul de apa din organism se
gasesc in celule , restul fiind repartizat in vasele sanguine si limfatice.
Roluri:
-lubrifiant si emolient ( ex ochi si piele )
-termoreglator (uniformizarea temperaturii corpului)
-spalare, calire, transport, solubilizare
-rol in faza digestiva
-pastrarea echilibrului si a auzului
-ajuta in prevenirea si tratarea bolilor-
-conductibilitatea si capacitatea dea forma agregate moleculare
-componenta majora a sangelui
Ceaiul
Pe langa tanin (12-l5%) si cafeina (teina), substante binecunoscute, ceaiul mai contine si
multe alte substante. Dintre acestea amintim numai o parte: teofilina, teobromina, uleiurile
 eterice, substantele aromate etc, precum si o serie de vitamine ca: A, Bi, B2, C, PP si K.
Cantitatea de vitamina C difera in functie de soiul de ceai. Datorita prelucrarii ceaiului, o
parte din aceasta tamina este distrusa. Asa, de pilda, ceaiul negru, care a fost supus
fermentatiei, are de zece ori mai scazuta cantitatea de tamina C decat ceaiul verde. Ceaiul
este cunoscut ca purtatorul unei insemnate cantitati de fluor (100 g substanta uscata
contine 6-35 ml). Se stie ca fluorul este foarte important pentru dantura, intrucat
protejeaza smaltul, deci ii mareste intr-un anumit fel rezistenta la carii. Cu cat culoarea
ceaiului este mai inchisa, cu atat continutul ih substante tanante este mai ridicat. 
Trebuie retinut ca abuzul de ceai (in special concentrat) provoaca insomnii, stare de agitatie,
inapetenta etc. Cafeina face ca ceaiul sa aiba un efect stimulant asupra sistemului nervos
central. De aceea, nu se recomanda sa fie baut inainte de culcare sau de catre suferinzii de 
boli cardiovasculare. Printre calitatile lui medicinale amintim si pe aceea de bun diuretic.
CAFEAUA. Analizand din punct de vedere alimentar si dietetic, s-a constatat ca boabele de 
cafea contin, pe langa proteine, lipide, glucide, minerale, vitamine (in special Bi si B2) si
binecunoscuta substanta cafeina, care este un alcaloid. Prita sub aspect caloric, 100 g de
cafea boabe prajita are aproximativ 300 de calorii. Obiceiul de a consuma cafea este
motivat de starea de inorare - subiectiva - pe care o accentueaza in perioada imediata
consumului, diminuand, intr-o oarecare masura senzatia de oboseala fizica si psihica.
O doza obisnuita de cafeina accelereaza ritmul cardiac, provocand palpitatii, mareste
presiunea arteriala maxima cu aproximativ un centimetru, determina o crestere prelungita
a secretiei gastrice si mareste diureza.
SUCURI NATURALE DIN FRUCTE. Acestea au o valoare deosebita si, datorita continutului lor
bogat in vitamine si saruri minerale, prezinta nenumarate avantaje. Ele sunt indispensabile
pentru buna desfasurare a proceselor biologice ale organismului, contribuind in acelasi
timp, la mentinerea si refacerea sanatatii. Vitaminele au rol de biocatalizatori, substante
care ajuta diferitele reactii chimice care au loc in organism. Astfel, taminele intern in
procesul de transformare a alimentelor in organism, favorizand eliberarea energiei necesare
pentru asigurarea functiilor esentiale.
Una dintre caile cele mai eficiente de folosire a taminelor din fructe este consumarea de 
sucuri naturale. Aceste sucuri reprezinta o sursa bogata de vitamine (C, P, PP etc), saruri 
minerale(K, Ca, Mg, Fe, Na etc.) si glucide (zaharuri), ca si acizi organici (citric, tartric, malic).
Dintre vitamine, vitamina C este intalnita mai frecvent si fh cantitati mai mari in fructe, ca:
macese, coacaze, capsuni, fragi, lamai, portocale, grep-fruturi, mure, zmeura, mere, gutui
 etc. fn general, tamina C se afla in cantitate mai mare in coaja fructelor. Vitamina C are rol
in respiratia celulara, mentinand elasticitatea capilarelor; lipsa ei duce la fragilitate capilara,
provocand diferite hemoragii ca de exemplu: gingite, epistaxis (hemoragie nazala),
hemoragii retiniene (oculare) si chiar la nivelul plamanilor, stomacului, creierului. Aportul
taminei C este insemnat si in cresterea rezistentei fata de bolile infectioase acute. Prin
faptul ca favorizeaza depunerea de glicogen in ficat, impiedica degenerarea grasa a
acestuia, marindu-i puterea antitoxica. Nevoile de tamina C cresc considerabil in timpul
eforturilor fizice, ih sarcina si alaptare. 
 Sucul de rosii este un izvor de sanatate avand o valoare nutritiva mare, datorita bogatiei ih
tamine si saruri minerale. Este bogat in tamina C, atat de utila organismului. Cantitatea
necesara de tamina C a unui organism sanatos este de 1 mg/kilocorp/zi. Pentru asigurarea
acestei cantitati este necesar un aport alimentar zilnic de 110-l30 g suc de rosii. Cantitatea
de 100 g, contine 4,6 g glucide (zaharuri), 1 g proteine, furnizand 23 de calorii. De
Cardamonul - Un membru al familiei ghimbirului, cardamonul este un condiment antic, nativ
din India. Acesta este utilizat la nivel mondial in deserturi, legume, curry si mancaruri  cu
orez. Aceste seminte aromate contin un ulei care ajuta la stimularea digestiei si ameliorarea
flatulentei. Pentru a ajuta la ameliorarea indigestiei, se amesteca un pumn de seminte
zdrobite intr-o jumatate de cana de apa, cu putina radacina de ghimbir. Aduceti la foc mic,
dupa care se adauga un pic de lapte cald si miere.

Scortisoara - Acest condiment care "incalzeste" este luat din scoarta interioara uscata a unui
copac tropical pentru a forma asa numitele "bete de scortisoara" folosite la gatit. Este un
ingredient comun in pasta de dinti, apa de gura si guma de mestecat. Este de asemenea, o
prezenta constanta in dulciuri traditionale, prajituri si deserturi, precum si mai multe feluri de
mancare savuroasa. Scortisoara aduce beneficii sanatatii, inclusiv stimuland productia de
eugenol, care este utilizat pentru a ameliora durerea si cinnamaldehida, care are proprietati
sedative. De asemenea, este util pentru imbunatatirea circulatiei, are proprietati anti-
inflamatorii si subtiaza sangele. Cercetarile arata ca ar putea reduce nivelul de zahar din
sange si astfel poate fi util in tratamentul diabetului de tip 2. 
Chimenul - chimenul dateaza din vremea Vechiului Testament, originar din Marea
Mediterana, dar actualmente cultivat in India, China, Indonezia si Japonia. Este un membru al
familiei morcovului si arata si miroase aproximativ (insa mult mai slab) a seminte de chimion.
Este utilizat in mod traditional in bucataria din Asia si Orientul Mijlociu pentru curry, chilli,
tocane si paine. Este o buna sursa de fier si mangan si este facut parca pentru a ajuta digestia
si balonarea.
Ghimbirul Ghimbirul contine antioxidanti si astfel poate ajuta la protejarea impotriva bolilor.
Va poate ajuta la spasme, calmeaza si reduce flatulenta in sistemul digestiv. Este un
tratament excelent pentru greata asociata cu raul de miscare, sarcina si mahmureala.
Turmericul/ Curcuma - Acest condiment da aroma in pudra de curry si are o culoare galbena
profunda. Extrem de bogat in antioxidanti, cercetatorii au descoperit ca acesta poate ajuta in
lupta impotriva cancerului. Turmericul contine compusi antiinflamatori extrem de eficienti,
numiti curcuminoids. Studiile arata ca acesti compusi pot ajuta la prevenirea bolii Alzheimer
si inflamatiilor articulare. 
Oregano - Atunci cand cereti oregano suplimentar pe felia de pizza, nu cereti doar un
supliment de aroma, Oregano este de asemenea o sursa majora de timol si carvacol - doi
agenti antibacterieni care lupta impotriva infectiei - oregano contine de patru ori mai multi
antioxidanti decat afinele.
Cimbrul - Recent, oamenii de stiinta au descoperit ca uleiul esential de cimbru este unul
dintre cei mai potenti agenti antibacterieni, reusind anihilarea bacteriilor rezistente la
meticilina (MRSA), precum stafilococul auriu, bacterii extrem de dificil de tratat, si potential
cauzatoare de moarte.
Despre rozmarin se stie de stopeaza mutatiile genetice care ar putea conduce la aparitia
cancerului, si ajuta la prevenirea deteriorarii vaselor de sange si a circulatiei sanguine,
prevenind astfel riscul aparitiei atacului de cord. 
Uleiul de rozmarin stimuleaza cresterea parului, activitatea mentala si previne aparitia
afectiunilor respiratorii. 
Cuisoare 
Cuisoarele sunt bobocii de flori uscate din arborele de cuisoare, un copac vesnic verde care
creste in climele tropicale. In timp de cuisoarele sunt intens folosite astazi in scopuri culinare,
proprietatile curative sunt cunoscute de secole. De exemplu, in China se folosesc cuisoarele
de mai bine de 2000 ani pentru tratarea respiratiei urat mirositoare. Iar in alte tari, cuisoarele
erau folosite pentru tratarea alcoolismului. 
Busuiocul
Busuiocul este o sursa excelenta de vitamina A, magneziu, potasiu, fier si calciu. Beneficiile
aduse de busuioc sanatatii sunt: tratarea greturilor, a raului de miscare, indigestia, constipatia
, probleme respiratorii sau chiar diabetul. 
Mararul este eficient pentru reglarea tractului digestiv, tratarea insomniilor, dizenterie,
diaree, tulburari menstruale, afectiuni respiratorii, dar lupta si impotriva cancerului. 
Printre proprietatile medicinale detinute de piper se regasesc: stimularea tractului digestiv,
prevenirea gazelor intestinale, prevenind astfel flatulenta si balonarea, creste cantitatea de
acid hidrocloric din stomac si inhiba dezvoltarea bacteriana mai ales la nivelul tractului
intestinal. 
Leusteanul
Leusteanul este utilizat mai ales pentru proprietatile sale diuretice: creste fluxul urinar, ajuta
la tratarea dificultatilor de urinare si a cistitei. Datorita cresterii fluxului urinar, leusteanu
ajuta si la eliminarea nisipului si a pietrelor de la rinichi. 
Sofranul
Substantele continute de sofran au actiune citotoxica asupra carcinoamelor umane si
celulelor leucemiei. Acest efect se datoreaza componentelor carotenoide, in mod special
demil-crocetin, care se pare ca, creste difuzia de oxigen in plasma cu pana la 80%. Aceasta
actiune ajuta la prevenirea ateroscrelozei secundare.