Elemente de acustică Ultrasunete

Infrasunete Unde seismice

EXECUTAT MĂMĂLIGĂ ALEXANDRU

 Acustica

 Acustica este știința sunetului. Ca domeniu științific ea tratează totalitatea aspectelor

legate de sunet, ca producerea, propagarea, influențarea și analiza sunetului. De
asemenea, acustica studiază interacțiunea sunetului cu materialele, propagarea în
spațiu, precum și percepția sunetului și efectele asupra oamenilor și animalelor.
Acustica este un domeniu de cercetare și aplicație interdisciplinar, bazat pe diferite
discipline, ca fizica, psihologia, fiziologia, tehnica transmisiei de informații, știința
materialelor etc. Sunetul se propagă diferit în diverse medii, acestea influențând viteza
de propagare și spectrul frecvențelor.
Acustica se ocupă cu studiul undelor sonore care pot produce senzații auditive
(cu frecvența cuprinsă în intervalul 20 Hz - 20 kHz) dar și cu
studiul ultrasunetelor (frecvențe mai mari de 20 kHz) și
al infrasunetelor (frecvențe mai mici de 20 Hz).
 Domenii ale acusticii
 În cadrul acusticii există o multitudine de domenii specializate:
• Acustica fizicală tratează bazele fizicale ale acusticii;
• Aeroacustica tratează producerea și răspândirea aerodinamică a sunetelor și suprimarea lor;
• Hidroacustica tratează răspândirea sunetelor în lichide, în special apă;
• Electroacustica tratează înregistrarea, prelucrarea și reproducerea sunetului;
• Acustica tehnică tratează sunete produse de mașini și utilaje;
• Cercetarea zgomotului tratează toate aspectele producerii, reducerii și percepției de zgomot;
• Acustica spațiului și acustica arhitecturală tratează aspecte ale transmiterii sunetelor în clădiri și acustica în săli
de spectacole;
• Acustica vehiculelor tratează sunetele în interiorul și exteriorul vehiculelor;
• Acustica muzicală tratează producerea și percepția de muzică;
• Psihoacustica tratează aspecte ale percepției sunetelor; pentru obiectivarea percepției subiective a sunetului în
științele muzicale și cu ajutorul psihologiei muzicale;
• Fonetica tratează comunicația oral-verbală și prelucrarea limbajului acustic;
• Audiometria se folosește în medicină pentru măsurarea parametrilor auzului;
 Ultrasunete

Ultrasunetele sunt vibrații mecanice cu frecvențe mai mari de 20.000 Hz. Ele au de obicei

intensitatea redusă. Ultrasunetele cu intensitate mare se obțin prin procedee electromecanice care
se bazează pe fenomenul piezoelectric și / sau pe fenomenul magnetostricțiune. Pot fi generate, de
asemenea, cu fluiere. Propagarea ultrasunetelor este utilizată la măsurarea distanțelor, a debitelor.
Liliecii utilizează ultrasunetele pentru orientarea în spațiu, prin emiterea unor semnale și
recepționarea ecoului generat de obstacole.   Toate aceste categorii de vibratii, indiferent de
frecventa, au aceleasi proprietati reprezentate de propagarea lineara, reflexia la nivelul unor
obstacole si formarea de ecouri false denumite artefacte.  Reflexia undelor acustice la nivelul
unor obstacole duce la returnarea acestora sub forma de ecouri,  cu aceeasi frecventa cu a
undelor din fasciculul incident denumita frecventa fundamentala.
Reflexia se poate produce in urma unui impact perpendicular pe elementul reflectant sau
sub un anumit unghi fata de acesta (reflexie speculara). Reflexia poate sa fie realizata de un
singur element reflectant sau de mai multe reflexie difuza = rezultatul returnarii ecourilor de la
nivelul unui numar mare de elemente reflectante dispuse foarte aproape unul de altul si avand
dimensiuni apropiate). 
 Capacitatea de a auzi ultrasunete
 La om limita superioară a auzului tinde să scadă cu vârsta astfel că omul matur nu mai
poate auzi acele sunete pițigăiate pe care un copil le aude[1]. Anumite companii de
telefoane mobile folosesc acest lucru pentru a crea sonerii de telefon care să fie auzite
numai de cei tineri, dar ele sunt auzite câteodată și de cei în vârstă din motive diferite.
 Unele animale - cum ar fi câini, pisici, delfini, lilieci și șoareci - au o limită superioară a
frecvenței mai mare decât cea a urechii umane și astfel pot auzi ultrasunete, acesta fiind
modul în care un fluier pentru caini funcționează.
 Liliacul aude ultrasunete cu frecvențe mai mari de 100 kHz.Orientarea liliecilor, spre
exemplu, se bazează pe faptul că aceștia emit semnale ultrasonore scurte de frecvențe
între 30 – 60 kHz. Liliacul în zbor emite în medie cca. 30 semnale pe secundă. O parte
din acestea sunt recepționate de urechile mari ale liliacului sub formă de semnale ecou,
după un timp cu atât mai scurt cu cât obstacolul este mai aproape. Pe măsura apropierii
de obstacol liliacul emite din ce în ce mai multe semnale într-o secundă ajungând ca de
exemplu la un metru de obstacol să emită până la 60 semnale pe secundă. Aceasta
permite liliacului să simtă precis poziția sa față de obstacole.
 Cum pot fi produse ultrasunetele

    Ultrasunetele pot fi produse prin procedee mecanice (fluier ultrasonor, sirena

ultrasonoră) şi termice (cu ajutorul vibraţiilor unui arc electric) deoarece
ultrasunetele produse de acestea au în genere amplitudini mici şi sunt mai puţin
importante practic.
    Generatorul piezoelectric
    Efectul piezoelectric constă în faptul că supunând un cristal la deformări de
tracţiune sau comprimare după anumite direcţii, pe feţele sale apar sarcini electrice
egale de semne contrare care îşi schimbă rolul dacă înlocuim tracţiunea prin
comprimare şi invers. Există şi efectul piezoelectric invers sau electrostricţiunea, pe
care se bazează producerea ultrasunetelor, care constă în dilatări şi comprimări
succesive ale cristalului sub acţiunea unui câmp electric alternativ.
 Infrasunete
 Infrasunetele sunt vibrații cu frecvența cuprinsă între 0,001Hz și 20Hz și nu pot fi auzite de urechea
umană. Știința care se ocupă cu studiul infrasunetelor se numește infrasonică. Infrasunetele sunt
caracterizate de capacitatea acestora de a acoperi distanțe mari și de a ocoli obstacole fără multă
disipație. Acestea sunt utilizate în special în seismologie la studiul cutremurelor. Prima observare a
infrasunetelor produse în mod natural a fost după erupția vulcanului Krakatoa în 1883 când valuri acustie
consecutive au înconjurat Pământul de aproape 7 ori, fiind înregistrate de barometre din toată lumea.
Infrasunetele au fost utilizate de armata SUA în Primul Război Mondial pentru a localiza artileria;
frecvența tunurilor era diferită de frecvența exploziilor, făcând astfel ca cele 2 surse să poată fi
diferențiate. Unul din pionierii în cercetarea infrasunetelor a fost francezul Vladimir Gavreau, născut în 
Rusia ca Vladimir Gavrosky. Interesul său în infrasunete s-a aprins în laboratorul lui la mijlocul anilor
1960, când el și asistenții săi de laborator au experimentat durere la nivelul timpanului și echipamentul
de laborator se mișca, dar nici un sunet nu era perceput de microfoane. El a considerat că era vorba de
infrasunete și a pregătit un laborator special pentru a face teste. Unul din testele sale a fost fluierul
infrasonic. Infrasunetele apar în mod natural în urma avalanșelor, cutremurelor, cascadelor, fulgerelor,
desprinderilor de iceberguri.
 Undă seismică

 Undele seismice sunt unde elastice care pot traversa un mediu fără a se modifica. Impulsul
dat la plecare taie particulele elementare prezente în acel mediu care vor împinge alte particule
înainte să-și reia locul, se produce după o reacție în lanț.
 Vibrațiile unui seism se propagă în toate direcțiile. Se disting două tipuri de unde, undele de
volum care traversează Pământul și undele de suprafață care se propagă la suprafața
Pământului. Pe înregistrările seismografelor, ele se succed sau se suprapun. Viteza lor de
propagare și amplitudinea lor sunt modificate de către structurile geologice pe care ele le
traversează de aceea, semnalele înregistrate sunt combinația de efecte legate la sursă, la
mijloacele traversate și la instrumente de măsură.
 Tipuri de unde
 Undele de volum
 Ele se propagă în interiorul globului pământesc. Viteza lor de propagare depinde de materialul pe care acestea îl traversează, și, de o
cauza generală, aceasta din urmă crește odată cu profunzimea, căci materia traversată devine mai densă.
 Undele P sau undele primare numite și unde de compresie sau unde longitudinale. Deplasarea pământului care acompaniază trecerea
lor se face prin dilatații și compresii succesive. Ele se deplasează paralel cu direcția de propagare a undei. Acestea sunt cele mai
rapide (6 km/s aproape de suprafață) și sunt primele înregistrate de seismografe. Ele sunt responsabile de zgomotul pe care îl putem
auzi la începutul unui cutremur.
 Undele S sau undele secundare numite și undele de tăiere sau undele transversale. La trecerea lor, mișcările solului se efectuează
perpendicular pe sensul de propagare al undei. Aceste unde nu se propagă în medii lichide, ele sunt de obicei oprite de nucleul extern
al Pământului. Viteza lor este de 4,06 km/s. Ele apar al doilea pe seismograf.
 Undele de suprafață
 Acestea sunt undele ghidate de suprafața pământului. Efectul lor se poate compara cu încrețiturile la suprafața unui lac. Ele sunt mai
puțin rapide ca undele de volum dar amplitudinea lor este de obicei mai mare.
 Unda lui Love: un englez care a descoperit existența ei în 1911. Mișcarea ei se poate compara cu cea a undelor S fără mișcarea
verticală. Undele lui Love provoacă o clătinare orizontală care este cauza numeroaselor pagube ale fundației unui edificiu care nu este
o construcție paraseismică. Undele lui Love se propagă cu viteza de aprox. 4km/s.
 Unda lui Rayleigh: ea a fost descoperită de John William Strutt Rayleigh în 1885. Mișcarea ei este complexă, asemănătoare cu cea a
unei pulbere purtată de un val, constituind o mișcare verticală și una orizontală.