Materialul genetic la

virusuri
 Caracteristicile virusurilor
entități biologice infecțioase, submicroscopice (studiate la microscopul
electronic), cu dimensiuni cuprinse între 80 și 2500 Å.
parazite intracelular, lipsite de organizare celulară, enzime și
metabolism și sunt multiplicate numai în celula-gazda pe care o
parazitează.
știința care se ocupă cu studiul virusurilor - virusologie.
virusurile se prezintă în 3 stări: virion, virus vegetativ și provirus.
Virionul (virusul matur infecțios) este alcătuit din: înveliș proteic -
capsida virală și miez - genom viral (reprezentat de un singur tip de
acid nucleic: ADN sau ARN).
Virusul vegetativ - acidul nucleic aflat liber în citoplasma celulei
gazdă.
Provirus - acidul nucleic integrat în cromozomul celulei gazdă.
 Materialul genetic la virusuri
 informaţia genetică se află codificată în miezul de acid nucleic viral care se mai
numeşte cromozom viral sau genom viral.
 molecula de acid nucleic viral poate fi circulară sau lineară, monocatenară sau
bicatenară.
 pe unicul cromozom viral pot exista 4 gene (fagul MS2) sau 135 gene
(bacteriofagul T4).

 molecula de acid nucleic are o lungime variabilă de la 3000 la 10000 nucleotide.

 Clasificarea virusurilor
 După tipul de acid nucleic care formează genomul viral, virusurile se
clasifică în:
1.Ribovirusuri (genomul viral format din ARN):
-monocatenare (de exemplu: virusul gripal, SARS-CoV 2, virusul turbarii,
virusul poliomielitei, virusul mozaicul tutunului, virusul
imunodeficientei umane dobandite - HIV, virusul Ebola;            
 -bicatenare (reovirusuri).
2. Dezoxiribovirusuri(genomul viral format din ADN):
    -monocatenare (de exemplu: bacteriofagul phi X174);
    -bicatenare (de exemplu: virusul herpetic, virusul varicelei, variolei,
majoritatea bacteriofagilor).
 După formă: sferică (virusul gripal), cilindrică (VMT), paralelipipedică
(virusul variolei), formă de cireașă cu coadă (unii bacteriofagi).
 După organismul parazitat: virusuri vegetale, animale, umane.
 VIRUSURI - EXEMPLE

Bacteriofag T4

Virusul variolei
 Multiplicarea virală
Multiplicarea virusurilor este realizată în celula parazitată în următoarele etape:
 Atașarea virusului de membrana celulei gazdă.
 Pătrunderea genomului viral în citoplasma celulei gazdă.
 Formarea a numeroase copii ale genomului viral, utilizând substanțele,
enzimele și energia din citoplasma celulei gazdă și folosind ca matriță
informația genetică proprie.
 Sinteza a numeroase copii ale capsidei, folosind informația genetică din
genomul viral.
 Asamblarea celor două componente virale și formarea a numeroase virusuri
care, prin distrugerea membranei celulare(lizare), sunt eliberate și pot ataca
celulele învecinate.
Etapele replicării virale
 Particularități ale replicării materialului
genetic viral
 Se bazează pe complementaritea bazelor azotate, dar cu
unele particularități:
-la dezoxiribovirusuri - catena de ADN servește ca matriță
pentru sinteza alteia complementare;
-la ribovirusuri - catena de ARN servește ca matriță pentru
sinteza alteia complementare, care la rândul ei devine
matriță pentru sinteza ARN-ului inițial;
-la HIV - molecula de ARN servește ca matriță pentru
sinteza unei catene de ADN sub acțiunea enzimei
reverstranscriptaza aflată în echipamentul virusului.
Replicația la virusul HIV