Definiţia dopajului:

Ultima definiţie complexă şi sugestivă a dopajului este cea

elaborată de Comitetului Olimpic International cu prilejul
Conferintei Mondiale asupra dopingului, organizată la Lausanne
(2-4.02.1999) :

“Administrarea sau folosirea de către un sportiv angajat

într-o competiţie a oricărei substanţe străină
organismului sau oricărei substanţe fiziologice luată în
cantităţi anormale sau introdusă în organism pe căi
anormale cu unicul scop de a mări într-o manieră
artificială şi incorectă performanţa competiţională.
Se consideră, de asemenea, dopaj, tratamentul medical
care necesita folosirea oricărei substanţe care, prin
natură, dozaj şi mod de folosire, poate duce la
LISTA DOPING CONŢINE:
1. Clasele de medicamente interzise:
Stimulentele: – amfetamină, cocaină, efedrină, cafeină etc,
narcotice-metadonă, morfină, heroină etc, agenţi anabolizanţi-
testosteron, clostebol, stanozolol etc, diuretice-furosemid, manitol,
mersanil etc, hormoni peptidici-HCG Gonadotropina cronică
umană; ACTH hormonul adenocorticotrop sau corticotropina;
HGH hormonul uman de creştere; EPO eritropoietină

2. Metode doping interzise:

dopingul cu sânge: orice administrare intravenoasă de celule roşii
sau produşi similari;
manipularea farmacologică, chimică şi fizică – cateterizarea,
substiutirea sau modificarea probei de urină, etc

3. Clasele de medicamente supuse anumitor restricţii: – alcoolul

(nivelul de alcool), marijuana, anestezicele locale, corticosteroizii şi
betablocantele.
 SCURT ISTORIC

Sec. VI - I. C. - Gladiatorii foloseau stimulente când luptau în Circus

Maximus
Evul Mediu - Cavalerii întrebuinţau stimulente când se pregăteau
de
turniruri
1896 - Primul deces înregistrat în sport pe motiv de dopaj
(un ciclist,
din cauza unei supradoze).
Anii 50-60 - Amfetamina devine bine cunoscută în sport.
1959 - Prima "Comisie Antidoping": Asociaţia Naţională de
Educaţie Fizică (ANEP), în Franţa.
Anii 60 - Mai multe decese din cauza folosirii amfetaminelor.
- Intră pe scena sportivă steroizii anabolizanţi
androgeni
- Mai multe guverne naţionale adoptă măsuri legislative
de
luptă împotriva dopajului în sport (Austria, Franţa,
Belgia)
1962 - CIO hotărăşte să ia poziţie împotriva dopajului în
sport.
1963 - Consilul Europei stabileşte o comisie de experţi pentru
Anii `70 - Mai multe decese în sport cauzate de abuzul de
substanţe
dopante (cocaină şi heroină).
Anii `80 - Numărul de decese în sport datorate abuzului de
dopante
creşte
- Hormonii peptidici sunt tot mai mult folosiţi de
sportivi.
- Lista substanţelor interzise se extinde rapid.
1984 - Miniştrii sportului din Consiliul Europei convin
asupra
CARTEI EUROPENE ANTIDOPING.
1985 - Este interzis dopajul cu sânge.
1988 - Ben Johnson este găsit pozitiv la JO de la Seul.
- Lupta împotriva steroizilor anabolizanţi se
amplifică.
- Prima Conferinţă Mondială Permanentă împotriva
Dopajului în Sport convine asupra CARTEI
EUROPENE
ANTIDOPING.
1989 - Statele membre ale Comisiei Europei se pun de
acord
asupra CONVENŢIEI ANTIDOPING
1993 - Ia fiinţă, în ţara noastră Comisia Naţională Anti-
 Atitudinea sportivilor faţă de dopaj sau motivele care îl pot
determina pe sportiv să se îndrepte spre dopaj:

- încrederea nelimitată în medicament

- ignoranţa celor mai mulţi sportivi în
probleme farmacologice
- inexistenţa noţiunii de pericol legată de
utilizarea abuzivă a substanţelor dopante
- nivelul ridicat al recordurilor
- durata şi intensitatea din ce în ce mai
mare a lecţiilor de antrenament
- ştacheta selecţiilor greu de depăşit
- calendarele competiţionale supraîncărcate
- numărul mic de controale doping efectuate, în raport cu numărul
de competiţii sportive eşalonate de-a lungul anului şi puţinele
- controale doping în perioada de pregătire, pot înteţine ideea falsă
că se pot sustrage acestor controale
 DE CE ESTE INTERZIS DOPAJUL ?

Cele mai importante ratiuni in sprijinul interzicerii dopingului in

sport sunt de natura etica (fairplay) si sănătate (efecte secundare
daunatoare sanatatii).
1. Argumente etice - In sport, utilizarea unor substante si/sau
metode de dopaj devine inacceptabila si nelegitima deoarece nu
permite concurarea in conditii de egalitate a tuturor competitorilor.

2. Argumentul "sănătate" Aceste argument se bazeaza pe

prezumtia ca folosirea substantelor medicamentoase si a metodelor
interzise este nociva sanatatii.
 CONTROLUL DOPING
Cine poate primi avizul de control doping ?
Poate primi avizul de control doping orice membru al unei
organizaţii sporti­ve, care participă sau este eligibil să participe
într-o competiţie.

Când au loc controalele doping ?

- cu ocazia competiţiilor;
- în afara competiţiilor, ceea ce înseamnă oricând în afara
competiţiilor;
- testarea în afara competiţiei poate fi anunţată sau nu.

Unde au loc controalele doping ?

Controalele antidoping pot fi organizate în orice loc. Acest lucru
este lăsat la discreţia oficialului responsabil de controlul doping.
În mod normal, controalele doping se desfăşoară cu ocazia
competiţiilor sau antrenamentelor; prin urmare, ele se vor
 LISTA CÂTORVA SPORTIVI , DECEDAŢI CA URMARE
A CONSUMULUI DE SUBSTANŢE DOPANTE (droguri)
Nr. Disciplina Anul
Numele sportivului Substanţa
crt. sportivă morţii
1 DICK HOWARD Ateltism Amfetamină 1960
2 BIG DADDY - LIPSCOMB Fotbal Heroină 1963
3 TERRZ FURLOW Baschet Cocaină 1980
4 BILLY YLVISAKER Polo Cocaină 1983
5 DANIEL BAROUDI Culturism Steroizi anabolici 1984
androgeni (SAA)
6 LARRY GORDON Fotbal Cocaină 1986
7 LEN BIAS Baschet Cocaină 1986
8 DON ROGERS Fotbal Cocaină 1986
9 DAVE SINGH Culturism SAA 1987
10 BRIGIT DRESSEL Heptatlon SAA 1987
11 HERNELL JACKSON Baschet Cocaină 1987
12 DAVID CROUDIP Fotbal Cocaină 1988
13 RICO MARSALL Fotbal Cocaină 1988
14 Ben Johnson atletism stanozolol 1988
Astăzi, competitia sportiva nu mai reprezinta spiritul fair-play, este doar o
goana nebuna dupa castig, dupa glorie, dupa bani (castigul material). Regula
principala nu este sa nu te dopezi, ci cum sa te dopezi, fara sa fii detectat!
gasindu-se intotdeauna metodele cele mai eficiente pentru aceasta. 
Ca o concluzie, putem spune - că ar trebui luate măsuri hotărâte şi
drastice pentru a restabili fair-play-ul în întreaga mişcare sportivă,
căci suspiciunea de dopaj vizează foarte multe discipline.
Perfecţionarea procedeelor ştiinţifice menite să detecteze
substanţele interzise, folosite în prezent, este desigur o modalitate
necesară dar insuficientă.
Se impune o legislaţie mai severă cu implicarea poliţiştilor,
vameşilor şi antrenorilor, spre a preveni şi combate răspîndirea,
comercializarea şi utilizarea unor astfel de substanţe.
Nu în ultimul rând se situează educaţia tinerilor sportivi în
respectul principiilor etice şi informarea lor asupra efectelor
negative a drogurilor. Astfel ei vor fi mai bine pregătiţi să facă faţă
presiunilor externe, în ceea ce priveşte alegerea şi utilizarea de
produse dopante.
. Bibliografie:
1.MTS (1996) – “Ghidul sportului curat”, Editura CCPS, Bucureşti
2.MTS (2001) – “Medicamente, sport şi politica”, Editura CCPS,
Bucureşti
3.Vâjială, G., E., (2007) – “Dopajul în sport – prevenire şi combatere”,
Editura Fest, Bucureşti