Sunteți pe pagina 1din 31

Cuprins:

1. Teoria economică şi obiectul ei de


studiu;
2. Obiectul şi subiecţii studiului
microeconomic;
3. Modelul posibilităţilor de producţie;
4. Metodologia teoriei economice.
1.1. Teoria economică şi obiectul ei
de studiu
Teoria economică constituie o disciplină
fundamentală, deşi ea nu asigură obţinerea
cunoştinţelor profesionale într-un domeniu concret
de activitate, ea formează mentalitatea economica a
oamenilor, care ajuta la însuşirea cunoştinţelor
concrete prin modul de gîndire format.
Ea este o ştiinţa economică fundamentală, din care
celelalte ştiinţe economice preiau noţiunile
economice de bază cu care ele opereză.
Originile TE şi evoluţia obiectului de studiu
Curente şi şcoli de gândire Obiectul de studiu Izvoare (surse)
economică
1. a)Mercantilism Comerţ
b)Fiziocraţi Avuţia naţională Natura (Pământul)
c) Şcoala clasică Munca productivă
(Adam Smith)

2. Marxismul Relaţiile de producţie


3. Şcoala istorică Economia naţională în
(Friederich List) ansamblu

4. Marginalismul Comportamentul individual


(microeconomia) uman în condiţii : nevoi
nelimitate şi resurse limitate
5. Keynesismul Mecanismul funcţionării
(macroeconomia) economiei naţionale ca un tot
întreg
6. Curentul instituţional Institutele şi schimbările
sociologic instituţionale
7. Teoria sintezei neoclasice Avuţia naţională şi stimulenţii
comportamentului uman în
lumea resurselor limitate
Nevoile economice
reprezintă un ansamblu de cerinţe,
care pot fi satisfăcute în cadrul
societăţii existente cu potenţial tehnic
disponibil.
Clasificarea nevoilor economice:
Trăsăturile nevoilor economice:
Sunt nelimitate ca număr;
Nevoile umane primare sunt limitate în
capacitate;
Nevoile umane au capacitatea de
regenerare;
Nevoile sunt concurente intre ele;
Nevoile sunt complementare.
Bunurile
Sunt lucrurile pe care purtătoriii nevoilor le
consideră corespunzătoare pentru satisfacerea
nevoilor sale.

Există 2 tipuri de bunuri:


Bunuri libere;
Bunuri economice.
Clasificarea bunurilor economice:

Bunuri
econo-
mice
Resursele economice
Reprezintă ansamblul elementelor
ce pot fi atrase şi utilizate în
producerea bunurilor economice,
necesare satisfacerii nevoilor
umane, constituie resursele
economice.
Clasificarea resurselor economice:

Resurs
e
econo-
mice
Indiferent de natura lor, resurselor economice trebuie
interpretate, pe termen scurt, ca relativ rare, adică
insuficiente în raport cu nevoile umane.

Ca urmare, raritatea relativă a resurselor


economice pe termen scurt este considerată legea
economică generală pentru toate ţările fie ele bogate
sau sărace.
Alegerea economică
Consecinţele acţiunii legii rarităţii resurselor:
Raritatea resurselor economice le face preţioase,
stabilindu-se la ele un anumit preţ;
Stabilirea preţului la resursele economice determină
suportarea anumitor costuri;
Existenţa costurilor determină organizarea activităţii
economice în baza unui comportament economic
raţional.
Teoria economică contemporană
este o ştiinţă comportamentală, a
cărei obiect de studiu este alegerea
deciziilor optimale cu privire la
utilizarea resurselor economice rare.
1.2 Obiectul şi subiecţii studiului
microeconomic
Microeconomia -(de la grecescul mikros
–mic şi oikonomike- arta de a gospodări)
studiază legităţile comportamentului
individual al agenţilor economici, bazat pe
alegerea optimală dintr-o multitudine de
variante de utilizare a resurselor şi bunurilor
economice rare.
Subiecţii studiului microeconomic:

Modelul circuitului economic cu două sectoare


Menajele (gospodăriile casnice) sunt principalii
consumatori de bunuri finale, ele luînd decizia „ce
şi cît să consume”, pornind de la preferinţele lor,
veniturile de care dispun şi modificarea preţurilor
la bunurile de consum.
Întreprinderile sunt principalii producători de
bunuri şi servicii, ele luînd decizia „ce, cum şi
pentru cine să producă”, pornind de la resursele
economice şi tehnologiile disponibile, costurile
necesare a fi suportate, cererea consumatorilor şi
posibilităţile de cîştig.
Problemele fundamentale de
organizare a activităţii microeconomice

Organizarea activităţii microeconomice se bazează pe


soluţionarea a trei probleme fundamentale:
„Ce şi cît de produs?”
„ Cum de produs?”
„ Pentru cine de produs?”
1.3. Modelul posibilităţilor de
producţie
Modelul posibilităţilor de producţie se bazează pe
următoarele premise:
1. Alegerea se efectuează între două bunuri
2. Cantitatea şi calitatea resurselor economice este
constantă
3. Tehnologia fabricării rămîne nemodificată
4. Economia posedă un caracter închis (ce semnifică
lipsa legăturilor economice cu exteriorul)
Modelul (frontiera) posibilităţilor de
producţie

Posibilităţi alternative de producţie a mărfii X şi Y


Costul de oportunitate o mie
Marfa Х, case de Marfa Y, edificii de
Variante mărfuri X, exprimate în o mie
locuit, mii producţie, mii
mărfuri Y
А 0 10 –
В 1 9 1
С 2 7 2
D 3 4 3
Е 4 0 4
Costul de oportunitate
Exemplu :
În modelul posibilităţilor de producţie
raritatea rezultă din existenţa combinaţiilor ce
nu pot fi obţinute, aflate deasupra CPP;
alegerea – din necesitatea de a alege între
punctele care pot fi realizate, aflate pe CPP;
costul de oportunitate – din panta negativă a
CPP, care arată cantitatea sacrificată dintr-un
bun necesară creşterii cu o unitate a producerii
altui bun.
1.4 Metodologia teoriei economice
 Metodologia cercetării reprezintă
totalitatea principiilor şi a metodelor
utilizate pentru găsirea soluţiilor
problemelor cu care se confruntă o
anumită ştiinţă.
Principiile comportamentului
microeconomic
Principiile de bază ale microeconomiei sunt:
1. Individualismul metodologic – e principiul de
descriere şi explicare a fenomenelor economice pornind
de la comportamente individuale, şi nu cele de clasă, de
grup sau de stat.
2. Raţionalismul economic semnifică a lua decizii (ce şi
cît de produs, ce şi cît de cumpărat, a căuta sau nu o
ocupaţie alternativă) în baza criteriului „cost-beneficiu”.
Reunirea acestor principii a permis crearea unui
model teoretic uman „Homo economicus”, care e
bazat pe următoarele condiţii:
Omul este autonom;
Omul este egoist;
Omul este raţional;
Omul este perfect informat.
Metodele specifice de cercetare
microeconomică sunt:
Analiza funcţională – presupune analiza
dependenţelor între variabilele economice şi
determinarea tipului acestor dependenţe.

Analiza marginală – defineşte limitele de


variaţie a indicatorilor economici, permiţînd
agenţilor economici efectuarea alegerii optimale.
Modelarea
Reprezintă metoda de cercetare care
permite reproducerea proprietăţilor şi a
interacţiunilor unui obiect din lumea
reală în dimensiuni mai mici şi într-o
formă simplificată.
Modelul
Poate fi definit ca o reprezentare
formalizata (logic-matematică) a
ideilor cu privire la un fenomen sau o
teorie în modul în care el (acest
model) constituie o descriere
schematică a realităţii.
Teoria economică operează
preponderent cu 2 tipuri de modele:
Modele de optimizare;
Modele de echilibrare.
În teoria economică există 2 tipuri
de abordări:
Abordarea pozitivă – oferă răspuns la întrebările : ce
a fost? Ce este? Ce va fi dacă?. Prin aceste întrebări se
stabilesc cauzele, formele de manifestare şi
consecinţele diferitor fenomene şi procese, se
anticipează posibilele schimbări în urma adoptării
anumitor decizii.
Abordarea normativă – oferă măsuri şi recomandări
în vederea atingerii anumitor scopuri , oferind răspuns
la întrebarea „ce şi cum trebuie să fie?”.