Sunteți pe pagina 1din 22

Tema 7 : Teoria concurenței

perfecte
Cuprins:
1. Concurenţa: esenţă, funcţii,
criterii ;
2. Tipurile concurenţei. Modelul
concurenţei perfecte;
3. Firma competitivă şi echilibrul
ei pe termen scurt şi pe termen
lung.
1. Concurenţa: esenţă, funcţii, criterii

• Concurenţa reprezintă confruntarea,


rivalitatea economică între agenţii
economici, pentru a atrage de partea lor
clientela, pentru cele mai bune condiţii de
activitate economică (producţie,
cumpărare-vînzare), în vederea obţinerii
unor rezultate performante.
Concurenţa poate fi delimitată după
diferite criterii:
• după subiecţii participanţi la schimb: concurenţă
dintre producători, consumatori, dintre producători şi
consumatori;
• după mijloacele de luptă: concurenţă prin preţ şi nonpreţ
(accentul se face pe calitate şi sortimentul bunurilor şi
serviciilor; deservire, condiţiile de aprovizionare şi achitare,
sistemul de reduceri);
• după domeniul de activitate: interramurală şi
intraramurală;
• după metodele luptei de concurenţă: loială şi neloială
(spionaj economic, falsificarea bunurilor, escrocherii etc.);
• după economiile de scară: concurenţă statală şi
interstatală.
Funcţiile concurenţei:
• de reglementare ;
• de alocare;
• de adaptare;
• de inovare;
• de control ;
• de repartiţie.
Concurenţa reprezintă „locomotiva”,
motorul progresului social-economic,
limitează egoismul personal şi
puterea pieţei, supune
comportamentul agenţilor economici
intereselor publice.
2. Tipurile concurenţei. Modelul
concurenţei perfecte
Tipul pieţei concurenţiale este condiţionat
de un şir de factori, cum ar fi:
• numărul firmelor şi puterea lor economică;
• numărul cumpărătorilor participanţi la schimb;
• tipul şi gradul de diferenţiere a produsului;
• nivelul barierelor de intrare şi ieşire în una sau
alta dintre ramuri;
• gradul de transparenţă, informare a agenţilor
economici despre procesele pieţei;
• metodele (instrumentele) luptei de concurenţă.
Caracteristica comparativă a structurilor
de piaţă
Trăsăturile de Concurenţa Concurenţa Oligopolul Monopolul
bază perfectă monopolistică pur
Numărul număr foarte număr mare număr redus unul singur
producătorilor mare
Tipul omogen, diferenţiat standardizat şi unic
produsului standardizat diferenţiat
Controlul lipseşte limitat semnificativ deplin
preţului de către
firmă

Intrarea în liberă cu unele cu unele blocată


ramură bariere dificultăţi
Concurenţa perfectă, trăsăturile ei
• Concurenţa perfectă reprezintă un tip de
piaţă concurenţială, un model teoretic (situaţie
ideală), expus de şcoala neoclasică.

Caracteristicile modelului concurenţial de


bază (piaţa cu concurenţă perfectă):
• atomicitatea pieţei;
• omogenitatea produselor;
• transparenţa pieţei
• fluiditatea pieţei;
• mobilitatea absolută.
3.Firma competitivă şi echilibrul ei
pe termen scurt şi pe termen lung
• Firma competitivă este acea firmă care
activează în condiţiile concurenţei perfecte şi
este „acceptatoare” (primitoare) de preţ, în
sensul că preţul pieţei este ceva dat din afară
pentru toţi vînzătorii.

• Cererea pentru producţia unei firme este


perfect elastică, fiecare producător vinde
producţia (indiferent de volumul producţiei) la
unul şi acelaşi preţ al pieţei.
Configuraţia pieţei în concurenţa
perfectă

• Obiectivul firmei competitive în


condiţiile concurenţei perfecte pe termen
scurt este maximizarea profitului.
Echilibrul firmei competitive pe termen
scurt
• Pe termen scurt echilibrul firmei
competitive, volumul optim de producţie
şi maximizarea profitului pot fi realizate
cu condiţia egalităţii costului marginal şi
venitului marginal. Este vorba despre
respectarea regulii universale:
MC=MR
Corelaţiile dintre cantitate, preţ şi veniturile
firmei pe o piaţă cu concurenţă perfectă

Volumul Venitul Venitul Venitul


Preţul
vânzărilor total mediu marginal
Q (unităţi) P (u.m.) TR (u.m.) AR (u.m.) MR (u.m.)

10 10 100 10 10
11 10 110 10 10
12 10 120 10 10
13 10 130 10 10
14 10 140 10 10
Echilibrul firmei competitive pe termen
scurt
P
MC
MR
MC

E
Pe
D=P=MR

O Q
Q opt

• În condiţiile concurenţei perfecte venitul marginal de la realizarea


oricărei unităţi de bun este acelaşi, el rezultă din preţul pieţei. Din
aceste considerente egalitatea se reprezintă astfel:
MC = MR = P → =AR
Maximizarea profitului firmei competitive

• Unele firme vor obţine profit, dacă costurile lor medii vor fi
inferioare preţului pieţei, cînd AC < Pe .
Exemplu de calcul a echilibrului
firmei pe termen scurt
Autorecuperarea firmei competitive

• Alte firme competitive pot fi nonprofit (fără


pierderi), dacă AC = Pe.
Firma competitivă nerentabilă

• În cea de-a treia situație firmă poate suporta


pierderi, dacă AC > Pe, devenind, astfel nerentabilă .
Echilibrul firmei competitive pe termen
lung

• Echilibrul firmei competitive pe termen lung şi


volumul optim de producţie se realizează cu
condiţia:
P = LRMC = LRACmin
Fixarea preţului în perioada lungă şi
realizarea echilibrului firmei
a) Piaţa b) Firma concurentă

P D P
S0 MC AC

A S1

P0
B

P1

O Q0 Q1 Q O’ q1 q0 q


Concurenței perfecte îi sunt specifice
următoarele efecte pozitive:
• repartiţia eficientă a resurselor, în conformitate
cu preferinţele consumatorilor, ce se confirmă
prin egalitatea preţului pieţei (utilităţii
marginale) şi costului marginal;
• stabilirea în termen lung a preţurilor joase, la
nivelul minim al costurilor medii pe ramură;
• aspiraţia firmelor pentru realizarea inovaţiilor
tehnologice cu scopul de a obţine profit
economic în termen scurt;
• selectarea firmelor performante din ramură.
Concurenței perfecte îi sunt specifice și
efecte negative:
• lipsa diferenţierii, varietăţii bunurilor
produse;
• tendinţa spre frînarea PTŞ în termen lung,
din lipsa profitului economic şi, deci, a
resurselor dezvoltării ulterioare a firmei;
• accesibilitatea de imitare a inovaţiilor
firmei concurente.