1) Firma – subiect al economiei de

piață;
2) Costurile de producţie şi tipologia
lor;
3) Încasările şi profitul firmei
competitive .
 Firma reprezintă un subiect economic autonom,
ce-şi îndeplineşte funcţiile sale în mediul
economic extern, format de mediul natural,
consumatori, furnizori, concurenţi, structuri
statale şi alţi agenţi economici.
 Firmele reprezintă o organizaţie economică sub o
singură conducere şi gestiune financiară.
1. Teoria neoclasică (tehnologică) apreciază firma drept o
„cutie neagră”, în care resursele economice iniţiale, prin
intermediul unor tehnologii determinate, se transformă în
produse.
 
2. Teoria neoinstituţională (contractuală) apreciază firma
drept un „nod de contracte” la nivel intern (dintre
lucrători, manageri şi proprietari) şi la nivel extern (cu
furnizorii, cumpărătorii, băncile).
 după scopul final al activităţii:
a)firme comerciale;
b)firme necomerciale.
 După forma de proprietate:
a) firme private;
b)firme de stat;
c)firme mixte.
 După apartenența capitalului:
a)firme naționale;
b)firme străine;
c)firme mixte.
 Expresia monetară a consumului factorilor de producţie pentru
obţinerea unui anumit bun sau serviciu formează costul de producţie.

 În structura costului de producţie pot fi incluse:

- consumul de materiale (materie primă, combustibil, energie, apă);
- consumul privind remunerarea muncii (a personalului de bază şi
cheltuielile suportate de întreprindere pentru asigurările sociale);
- consumul utilajelor (apare sub forma amortizării capitalului fix);
- cheltuieli generale (plăţile efectuate pentru chirie, dobîndă, încălzire,
iluminare etc.);
- cheltuieli comerciale (pentru ambalare, publicitate şi realizarea
producţiei).
 Consumul factorilor de
producţie
u cți e Co
st
d uri
pro de
ri de pro
stu du
Co cți
e
Costuri de
Cea mai bună activitate oportunitate
sacrificată Activitatea
realizată
 Costul explicit constă din cheltuielile pentru
procurarea factorilor de producţie din afara
întreprinderii. Costul explicit este egal cu costul
contabil care include:
 costuri directe (cheltuielile pentru materie primă şi materiale,
semifabricate, resurse energetice, salariul lucrătorilor);
 costuri indirecte (plata de arendă, salariile personalului administrativ, rata
dobînzii pentru creditele împrumutate).
 Costul implicit nu presupune plăţi către terţi şi se
face pe seama resurselor proprii ale firmei: pămînt,
încăperi, active nemateriale, munca proprie, inclusiv
abilităţile antreprenoriale şi riscul.
 Costul economic

Cost implicit
Cost explicit (nu presupune plăţi reale)
(real, contabil) presupune costul de
presupune plăţi reale oportunitate al folosirii
resurselor proprii + profit
normal

Figura 1: Structura costului economic

Astfel, deosebim:
 costul fix (FC) – cheltuielile ce nu depind
(independente) de volumul producţiei obţinute,
există şi atunci cînd nivelul producţiei este nul şi
includ: costul utilajului, dobînzile la credit,
amortizarea, salariul personalului administrativ;
 costul variabil (VC) reprezintă cheltuielile ce se
modifică în acelaşi sens cu volumul producţiei
obţinut şi include: cheltuielile pentru materia primă,
materiale, combustibil, salariul muncitorilor.
 În ansamblu, costul de producţie fix şi
variabil formează costul total (global)
(TC), adică cheltuieli nominale totale
necesare pentru a obţine un anumit volum
de producţie (Q):
TC = FC + VC, TC =f(Q)
 C TC

VC

FC

Figura 2: Dinamica costurilor de producţie pe

termen scurt
 F
C

FC4
FC3
FC2
FC1

o
Q
 Costul marginal (MC) reprezintă sporul de cheltuieli
totale necesare pentru obţinerea unei unităţi
suplimentare de produs şi se va calcula după
formula: TC VC dVC
MC  MC  
Q ; Q dQ

 Costul mediu (AC) reprezintă raportul dintre costul

total (global) şi producţia obţinută (costurile pentru
fabricarea unei unităţi de produs):
TC
AC 
Q
 Costul total mediu este alcătuit din cost variabil
mediu şi cost fix mediu, în funcţie de aceleaşi criterii
care stau la baza împărţirii costurilor totale.
VC FC
AVC  AFC 
Q Q
 C MC
AC

ACmin

Figura 3: Dinamica costului mediu şi marginal

 Configuraţia curbei (concave) AC reflectă
acţiunea legii randamentelor descrescătoare a
factorului de producţie variabil.
Q TC FC VC MC AC
0 50 50 0 -
1 90 50 40 40 90
2 110 50 60 20 55
3 123 50 73 13 41
4 152 50 102 29 38
5 210 50 160 58 42

Tabelul 1 : Dinamica costurilor de producție pe

termen scurt
Cantitate Costuri Costuri Costuri Costuri Costuri Costuri Costuri
a de fixe variabile totale marginale medii fixe medii medii totale
produse (FC) (VC) (TC) (MC) (AFC) variabile (ATC)
fabricate, (AVC)
unităţi
(Q)
0 700 0 700 - - - -
10 700 480 1 180 48 70.0 48.0 118.0
20 700 800 1 500 32 35.0 40.0 75.0
30 700 1 200 1 900 40 23.3 40.0 63.3
40 700 1 700 2 400 50 17.5 42.5 60.0
50 700 2 300 3 000 60 14.0 46.0 60.0
60 700 3 100 3 800 80 11.7 51.6 63.3
70 700 4 200 4 900 110 10.0 60.0 70.0
80 700 5 900 6 600 170 8.8 73.7 82.5
90 700 7 900 8 600 200 7.7 87.8 95.5
 Costurile medii pe termen lung (LRAC)
caracterizează cele mai reduse costuri
posibile pentru producţia volumului dat.
Scopul firmei constă în extinderea
producţiei şi reducerea costurilor medii.
 LRAC Randamente Randamente Randamente
crescătoare constante descrescătoare

MC1 AC3
AC1 MC3

MC2
AC2

0 E Q

 Figura 4: Curba înfăşurătoare a costului mediu

pe termen lung
 C LRMC

LRAC

min

 Figura 5 : Corelarea costurilor medii şi marginale

pe termen lung
 Cantitatea de Costuri totale Costuri medii Costuri
produse fabricate, (LRTC) (LRAC) marginale
unităţi (LRMC)
(Q)

0 0 - -
100 6 400 64 64
200 9 600 48 32
300 16 500 55 69
400 28 000 70 115
500 45 500 91 175
600 70 800 118 253
 În urma vînzării producţiei sale, firmele realizează
un anumit volum de încasări totale (TR – Total
Revenue).

 Încasările totale reprezintă venitul brut al

producătorului obţinut în urma realizării producţiei
sale. În cazul firmei competitive, cînd preţul de
realizare a volumului de producţie este fix, încasările
totale se determină astfel:
TR = P x Q
 În analiza microeconomică se utilizează pe larg
încasările medii (AR – Average Revenue), care
indică cît din încasările totale ale firmei revin în
medie pe unitate de produs:
AR = TR / Q .
 Încasările marginale (MR – Marginal Revenue)
exprimă modificarea încasărilor totale ale firmei
competitive în urma vînzării unei unităţi
adiţionale de produs:
MR = ∆TR / ∆Q .
 Profitul reprezintă diferenţa dintre încasarea totală
obţinută de producător ca rezultat al activităţii sale
şi costul de producţie.

 Funcţiile principale ale profitului:

-mijloc de orientare a activităţii economice
-sursă de autofinanţare;
-instrument de stimulare economică;
-repartiţie;
-stimulare ;
-indicator sintetic al activităţii economice;
-sursă de venit pentru bugetul statului.
 Profitul contabil reprezintă acea parte a venitului
întreprinderii care rezultă în urma acoperirii costului
explicit (contabil).
πcont. = TR – TCcont., unde TR = P x Q

Profitul (net) economic reprezintă diferenţa dintre

încasările (veniturile) totale ale firmei şi costurile ei
economice: explicite şi implicite (inclusiv profitul
normal).
πecon. = TR – TCecon. sau
Profitul economic = profitul contabil + profitul normal
 Profitul normal reprezintă „remunerarea”
întreprinzătorului pentru activitate şi efort, care,
după esenţa sa, este un element al costului
explicit.
 Astfel, profitul economic este inferior profitului
contabil în mărimea costului implicit. În cazul
profitului economic zero, întreprinzătorul se
limitează la remunerarea în formă de profit
normal.
 P
TC TR

A profit maximal

C
B

Q
Q1 Qopt. Q2

 Figura 6: Corelarea venitului total şi costurilor

totale
 Venitul total al întreprinderii

Costul de producţie total Profit economic

sau de oportunitate
cost explicit cost implicit
(costul economic)
cost contabil profit
normal
Profit total

Figura 7: Corelaţia costuri – venit – profit

Obiectivul firmei constă în maximizarea profitului
economic.
Sursele principale ale profitului economic al firmei
sunt:
 acceptarea riscului de către întreprinzător;

 implementarea inovaţiilor în cadrul firmei;

 concentrarea puterii economice, monopolizarea

pieţei;
 neachitarea integrală a salariilor.