Jupiter

Cretu Razvan
Cls. IX A
 INCEPUTURILE

La început romanii și-au imaginat zeii ca puteri și mai apoi ca și persoane, astfel explicându-se faptul că puțin
din mitologia romană este autentică. După învățatul roman Marcus Terentius Varro, numai după ce romanii
au avut contact cu civilizația Greciei antice în sec VI î.Hr. ei au început să-și reprezinte zeii sub formă umană.
În ultimele trei secole înaintea lui Hristos scriitori ca Virgil și Ovidiu au gravat numele și funcțiile zeilor
romani în librăriile grecești și în tradiția artistică creând o mitologie hibridă, greco-romană care a inspirat
poeții și pictorii din antichitate și până azi. Majoritatea faptelor cunoscute despre vechea mitologie romană
provin din scrierile scriitorilor antici, din operele de artă care au supraviețuit până azi și din descoperirile
arheologice. Romanii credeau că practicile lor religioase mențineau așa zisa „pax deorum” sau pacea zeilor -
care asigura prosperitatea continuă a comunității. Fiecare loc, împrejurare sau obiect avea propriul zeu
ocrotitor și existau foarte multi zei cu atribuții mărunte, dar importante pentru romani. Astfel, zeii protejau
fiecare act al vieții, de la naștere până la moarte. Zeii romani jucau rolul unor oameni cu superputeri, așa că,
în timp a devenit normal ca puternicii conducători ai Romei să fie tratați ca niște zei. Cezar a fost primul
zeificat și tratat ca zeu după moartea sa. Mai târziu, unii dintre cei mai buni împărați au fost declarați zei de
către Senat, dar numai după moartea lor. În timpul vieții ei erau simpli muritori. Toți romanii trebuiau să
venereze împărații divini.
Mitologia romană este inspirată din cea greacă;
Scriitorii Virgil și Ovidiu au realizat un index/dicționar
al zeităților romane;
Panteon = totalitatea zeilor (la greci și la romani)
Izvoarele vechii mitologii romane sunt reprezentate de
scrierile autorilor antici, operele de artă și
descoperirile arheologice;
Pax deorum = pacea zeilor perioade în care
oamenii erau în relații bune cu zeii și toate mergeau
bine;
Fiecare loc, împrejurare sau obicei își avea propriul
zeu ocrotitor;
Zeii protejau fiecare act al vieții (nașterea, căsătoria,
moartea etc.)
Cei mai puternici conducători ai Romei au fost și ei
ridicați la rang de zei (ex. Cezar)
=Zeus
Stăpânul, regele zeilor
Protectorul Romei
Zeul luminii și tatăl tuturor zeilor
Simboluri: vulturul și fulgerul
Stăpânea cerul și pământul, dezlănțuia
furtuna
Epitete: Fulgurator, Fulminator, Tonans
Templul: Capitoliul din Roma
ALTE TITULURI ALE LUI JUPITER

1.Jupiter Caelestis („cerescul”)

2.Fulgurator („al fulgerului”)
3.Jupiter Latarius („Zeu al Latiumului”)
4.Jupiter Lucetius („al luminii”)
5.Jupiter Pluvius („trimițătorul de ploaie”).
6.Jupiter Stator (de la stare, însemnând „stătător”)
7.Jupiter Terminus sau Jupiter Terminalus (apărătorul de granițe).
8.Jupiter Tonans („trăznetul”)
9.Jupiter Victor (condu armatele romane către victorie)
Jupiter
10. Summanus (trimițătorul de trăznet nocturn)
Jupiter
11. Feretrius („cel ce poartă departe pradele războiului”)
Juptier
12. Optimus Maximus (cel mai bun și cel mai mare)
 În
calitatea sa de zeu al aerului, Jupiter asigura fertilitatea câmpiilor. Pe timp de secetă se făceau procesiuni și ceremonii, ca
Nudipedalia (la care se mergea în picioarele goale), pentru a-l îmbuna pe Jupiter în calitatea sa de Pluvius, ”aducătorul de ploaie”.
 Generalii îi dedicau temple lui Jupiter Stator („cel care stă în picioare”) când armata romană câștiga în lupte foarte grele.
 Jupiter
era considerat bunicul lui Romulus și Remus, fondatorii Romei. Primi regi și apoi împărații au fost zeificați, iar Jupiter a fost
cunoscut ca apărătorul republicii romane, și vreme de multe secole, venerat ca ”Jupiter Liber” (”liber” sau ”care aduce libertate”).
 Mitologie
O linie dominantă de învățătură a susținut că Roma nu avea
un corp de mituri în perioada sa cea mai timpurie sau că
această mitologie originală a fost ascunsă irecuperabil de
influența tradiției narative grecești. După influența culturii
grecești asupra culturii romane, literatura și iconografia latină
au reinterpretat miturile lui Zeus în reprezentări și narațiuni
ale lui Jupiter. În istoria legendară a Romei, Jupiter este
adesea conectat la regi și regat. Naștere Jupiter este descris ca
geamănul lui Juno într-o statuie de la Praeneste care le-a
arătat alăptate de Fortuna Primigenia. Totuși, o inscripție care
este și din Praeneste spune că Fortuna Primigenia a fost
primul copil născut al lui Jupiter. Jacqueline Champeaux vede
această contradicție ca fiind rezultatul diferitelor faze
culturale și religioase succesive, în care un val de influență
provenit din lumea elenă a făcut din Fortuna fiica lui Jupiter.
Copilăria lui Zeus este o temă importantă în religia, arta și
literatura greacă, dar există doar descrieri rare (sau dubioase)
ale lui Jupiter în copilărie.
BIBLIOGRAFIE

https://ro.wikipedia.org/wiki/Jupiter_(zeu)