TRATATUL DE LA

MAASTRICHT

sau

TRATATUL PRIVIND UNIUNEA

EUROPEANĂ
“Va veni o zi în care voi francezi, ruşi, italieni,
germani, voi toate naţiunile continentului,
fără să vă pierdeţi calităţile distincte şi
glorioasa voastră individualitate, veţi fonda
împreună o unitate superioară şi veţi construi
fraternitatea europeană”.

Victor Hugo, 1849

 La Consiliul European de la Fointainbleau, din
1984, preşedintele Franţei, François Mitterand, a insistat
asupra necesităţii unei uniuni politice a statelor membre
ale Comunităţii Economice Europene.
Un an mai târziu, la Consiliul European de la
Milano, s-a cerut convocarea unei conferinţe
interguvernamentale (CIG), care să se ocupe de realizarea
uniunii politice.
Rezultatul acesteia a fost Tratatul asupra Uniunii
Europene, aprobat la summit-ul Consiliului
European de la Maastricht din decembrie
1991 şi semnat de reprezentanţii Statelor
Membre la 1 februarie 1992.
 Tratatul a intrat în vigoare la 1
noiembrie 1993, din cauza dezbaterilor politice
prelungite din Marea Britanie, Franţa şi Germania, dar
mai ales a respingerii sale prin referendum în
Danemarca (iunie 1992).
După ce s-a clarificat faptul că danezii puteau să
respingă (dacă doreau) moneda unică, înţelegerile
privind apărarea comună, cetăţenia europeană şi
cooperarea în materie de justiţie şi afaceri interne,
tratatul a fost ratificat în urma unui al doilea
referendum, în mai 1993.
Tratatul de la Maastricht schimbă denumirea
organizaţiei cunoscută până atunci ca şi
Comunitatea Economică Europeană în
UNIUNEA EUROPEANĂ, o
organizaţie care nu va mai avea doar
obiective economice, ci îşi propune şi
realizarea unei uniuni politice a Statelor
Membre.
 Articolul A al Tratatului de la Maastricht:

Tratatul marchează trecerea la “o nouă etapă în

procesul de crearea a unei uniuni din ce în ce mai
strânse între popoarele Europei, în care deciziile să
fie luate cât mai aproape posibil de cetăţeni”.
 Articolul 6 al Tratatului:

“Uniunea este fondată pe PRINCIPIILE

- libertăţii,
- democraţiei,
- respectării drepturilor omului şi
libertăţilor fundamentale,
- statului de drept,
principii care sunt comune statelor membre”.
 Articolul B al Tratatului de la Maastricht:

Uniunea îşi propune următoarele OBIECTIVE:

- promovarea unui PROGRES economic şi social

ECHILIBRAT ŞI DURABIL, în special prin crearea unui
SPAŢIU FĂRĂ FRONTIERE INTERNE, prin întărirea
COEZIUNII ECONOMICE ŞI SOCIALE şi prin stabilirea
unei UNIUNI ECONOMICE ŞI MONETARE incluzând, în
perspectivă, o MONEDĂ UNICĂ, în conformitate cu
dispoziţiile prezentului tratat;

- afirmarea IDENTITĂŢII sale pe scena

internaţională, în special prin punerea în aplicare a unei
POLITICI EXTERNE ŞI DE SECURITATE COMUNE,
inclusiv prin stabilirea, în perspectivă, a unei POLITICI DE
APĂRARE COMUNE, care ar putea conduce, la momentul
potrivit, la o apărare comună;
 - întărirea PROTECŢIEI DREPTURILOR şi
intereselor resortisanţilor statelor membre prin instituirea
unei CETĂŢENII A UNIUNII;

- dezvoltarea unei COOPERĂRI STRÂNSE în

domeniul JUSTIŢIEI ŞI AFACERILOR INTERNE;

- MENŢINEREA INTEGRALĂ A ACQUIS-ULUI

COMUNITAR şi dezvoltarea acestuia cu scopul de a examina,
în conformitate cu procedura stabilită în articolul N alineatul
(2), în ce măsură politicile şi formele de cooperare instituite
prin prezentul tratat ar trebui revizuite, în vederea asigurării
eficacităţii mecanismelor şi instituţiilor comunitare.
Conform Tratatului de la Maastricht, Uniunea Europeană
are la bază trei piloni:
Pilonul I: COMUNITĂŢILE EUROPENE

înglobând cele trei comunităţi existente:

- Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi
Oţelului (CECO)
- Comunitatea Europeană a Energiei Atomice
(CEEA sau Euratom) şi
- Comunitatea Economică Europeană (CEE), a
cărei denumire este schimbată în Comunitatea
Europeană;
Pilonul II: POLITICA EXTERNĂ ŞI DE
SECURITATE COMUNĂ
(cooperare interguvernamentală)

Pilonul III: COOPERAREA ÎN DOMENIUL

JUSTIŢIEI ŞI AL AFACERILOR INTERNE
(cooperare interguvernamentală)
Pilonul I – Comunităţile Europene:

- uniunea vamală şi piaţa internă,

- politica agricolă,
- politica de coeziune economică şi socială,
- politica privind comerţul.
Toate acestea vizează modificări în:
● Cetăţenia U.E.
● Educaţie şi cultură
● Reţele transeuropene
● Protecţia consumatorilor
● Sănătatea
● Cercetarea şi mediul
● Politica socială
● Politica de azil
● Frontierele externe
● Politica de imigrare
 PILONUL I - Dispoziţii instituţionale:
- durata mandatului Comisiei Europene a fost extinsă de
la 4 la 5 ani;
- extinderea votului cu majoritate calificată în Consiliul
de Miniştri;
- Consiliul European a fost desemnat organismul care
„defineşte liniile politice generale ale Uniunii Europene”;
- Curtea Europeană de Justiţie poate amenda statele
membre;
- „puterile” Parlamentului European au fost extinse, prin
introducerea unei noi proceduri – CODECIZIA - şi extinderea
procedurii de cooperare;
- a fost înfiinţat Comitetul Regiunilor.
 Articolul 8 al Tratatului:
CETĂŢENIA UNIUNII EUROPENE

Este cetăţean al Uniunii orice persoană

care are cetăţenia unui stat membru.
Cetăţenia europeană nu o înlocuieşte pe cea
naţională, ci vine în completarea acesteia,
adăugând noi drepturi:
 - dreptul de liberă circulaţie şi de stabilire
în Statele Membre;

- dreptul de a beneficia pe teritoriul unui

stat terţ (stat care nu este membru al Uniunii
Europene) de protecţie consulară din partea
autorităţilor diplomatice ale unui alt Stat
Membru, în cazul în care statul din care
provine nu are reprezentanţă diplomatică sau
consulară în statul terţ respectiv;
 - dreptul de a alege şi de a fi ales în
Parlamentul European şi în cadrul alegerilor
locale în statul de rezidenţă;

- dreptul de petiţionare în Parlamentul

European;

- dreptul de a depune, la Ombudsmanul

European, o reclamaţie cu privire la
funcţionarea defectuoasă a instituţiilor
comunitare.
 Principiul SUBSIDIARITĂŢII
- articolul 3b al Tratatului -

“Comunitatea acţionează în limitele

competenţelor care îi sunt conferite şi ale
obiectivelor care îi sunt atribuite prin
prezentul tratat”.

În domeniile care nu sunt de competenţa sa exclusivă,

Comunitatea nu intervine, în conformitate cu principiul
subsidiarităţii, decât în cazul şi în măsura în care obiectivele
acţiunii preconizate nu pot fi realizate într-un mod satisfăcător de
statele membre, însă pot fi realizate mai bine la nivel comunitar
datorită dimensiunilor sau efectelor acţiunii preconizate.
 Tratatul a prevăzut stabilirea UNIUNII
ECONOMICE ŞI MONETARE, care avea ca principal
obiectiv introducerea monedei unice europene şi asigurarea
echilibrului pieţei unice prin stabilizarea preţurilor.

Prima etapă – până la 31 decembrie 1993 – liberalizarea

circulaţiei capitalurilor;
A doua etapă – începând de la 1 ianuarie 1994 – o mai
largă coordonare a politicilor economice, în scopul de a reduce
inflaţia, rata dobânzilor şi fluctuaţiile schimburilor valutare,
precum şi de a limita
deficitele şi datoria publică a statelor. Aceste criterii trebuie să
asigure convergenţa economiilor statelor membre necesară
trecerii la moneda unică. Trecerea este pregătită de Institutul
Monetar European.
A treia etapă – crearea unei monede unice la 1 ianuarie
1999 şi înfiinţarea Băncii Centrale Europene.
 CRITERII DE CONVERGENŢĂ
(articolul 109j al Tratatului):

- grad înalt de stabilitate a preţurilor, o rată a inflaţiei

apropiată de cea a trei state membre care au cele mai bune
rezultate în materie de stabilitate a preţurilor;
- caracterul solid al finanţelor publice, absenţa unui
deficit public excesiv (deficitul public să nu fie mai mare de
3% din PIB, sau datoria publică globală să nu depăşească
60% din PIB);
- lipsa devalorizării monedei în raport cu cea a altui
stat membru într-o perioadă de cel puţin 2 ani de zile;
- caracterul durabil al convergenţei ratelor de interes
pe termen lung.
Pilonul II: Politica Externă şi de Securitate Comună:

OBIECTIVE (articolul J1, alin. 2 al Tratatului):

-salvgardarea valorilor comune, a intereselor fundamentale şi a
independenţei Uniunii;
- consolidarea securităţii Uniunii şi a statelor membre;
- menţinerea păcii şi întărirea securităţii internaţionale;
- promovarea cooperării internaţionale;
- dezvoltarea şi consolidarea democraţiei şi a statului de drept,
precum şu respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Tipuri de acte utilizate în cadrul PESC:

- POZIŢII COMUNE (statele membre sunt obligate să aplice
politici naţionale conforme cu poziţia Uniunii referitoare la un anumit aspect);
- ACŢIUNI COMUNE (activităţi operaţionale ale statelor membre).
 Articolul J4 al Tratatului:

“Politica externă şi de securitate comună include

totalitatea chestiunilor privind securitatea Uniunii
Europene, inclusiv STABILIREA ÎN
PERSPECTIVĂ A UNEI POLITICI DE
APĂRARE COMUNE, care ar putea conduce, la
momentul potrivit, la o apărare comună” (cu sprijinul
Uniunii Europei Occidentale).
 Pilonul III: Cooperarea în materie de
Justiţie şi Afaceri Interne

Probleme de interes comun (articolul K1 al Tratatului):

- politica de azil;
- cooperare vamală, reguli privind trecerea frontierelor
externe ale Uniunii şi întărirea controlului;
- politica de imigrare;
- lupta împotriva traficului de droguri şi a fraudei
internaţionale;
- cooperare judiciară în materie juridică şi penală;
- cooperare poliţienească privind combaterea rasismului,
xenofobiei, traficului de droguri şi a traficului cu arme, a crimei
organizate şi a terorismului.
 Trei tipuri de acte pot fi adoptate în cadrul Pilonului III:

- POZIŢII COMUNE (poziţia Uniunii referitoare la

amunite aspecte);
- ACŢIUNI COMUNE (instrumente care decid o
acţiune coordonată);
- CONVENŢII (de exemplu, Europol a fost înfiinţat
printr-o convenţie, semnată în anul 1995).
 PRECEDENT - apariţia procedurii
„OPT-OUT”, care permite unor state să nu
participe la realizarea unor obiective comune.

Ex: Marea Britanie şi Politica socială;

Marea Britanie şi Danemarca şi cea de-a treia
fază a Uniunii Economice şi Monetare.
 Articolul „O” al Tratatului de la Maastricht :
„ORICE STAT POATE CANDIDA PENTRU A
DEVENI MEMBRU AL UNIUNII. El adresează cererea
Consiliului, care se pronunţă în unanimitate după
consultarea Comisiei şi după obţinerea avizului favorabil al
Parlamentului European, care decide cu majoritatea absolută
a membrilor care îl compun. Condiţiile de admitere şi
modificările pe care această admitere le impune Tratatelor ce
stau la baza Uniunii, fac obiectul unui acord între statele
membre şi statul candidat. Acest acord este supus ratificării
de către toate statele contractante, conform regelemntărilor
constituţionale”.
 REVIZUIREA TRATATULUI

Este prevăzută o revizuirea a Tratatului, date fiind

viitoare extindere a Uniunii Europene şi necesitatea unor
schimbări la nivel instituţional.

Articolul „N” al Tratatului:

“Guvernul oricărui stat membru sau Comisia poate
prezenta Consiliului proiecte de revizuire a tratatelor care
stau la baza Uniunii Europene”.
Este prevăzută, de asemenea, reunirea unei conferinţe
interguvernamentale în 1996.
Lucrările conferinţei interguvernamentale reunite în
1996-1997 s-au încheiat prin semnarea de către
statele membre a TRATATULUI DE LA
AMSTERDAM, la 2 octombrie 1997, document
care a intrat în vigoare la 1 mai 1999.