TRAUMATISMUL

TERMIC
 Acţiunea factorilor termici asupra organismului uman se numeşte
traumatism termic. Acţiunea temperaturii înalte provoacă arsuri, iar
acţiunea temperaturii joase provoacă degerături, îngheţ.

Arsura – Este o afecţiune chirurgicală a întregului organism,

gravitatea căreia depinde de suprafaţă, profunzimea şi evoluţia
leziunilor locale.
 Se clasifică:
1. Arsură termică (prin căldură) - lichide fierbinţi, vapori supraîncălziţi, flacără, gaze
inflamabile aprinse, corpuri solide incandescente, corpuri vâscoase topite (smoală,
bitum, mase plastice, ceară), raze solare.
2. Arsură chimică – acizi, baze, unele săruri minerale, medicamente ( iod), fosforul
metalic.
3. Arsură electrică –acţiunea curentului electric.
4. Arsură actinică – cu raze actinice – arsură ionizantă, razele Rontgen, prin explozii
atomice.

Arsurile termice sunt cele mai frecvente constituind 90% şi 10% arsurile
electrice şi chimice.
 Traumatismul termic, după datele de
statistică mondială:
1. Prin frecvenţa lor înaltă atât în populaţia de copii (3,4-36%), cât şi în cea de adulţi (5,6-
10%), prin numărul marcant de evoluţii letale - 15%;
2. Prin potenţialul lor invalidant;
3. Prin mutilări şi disfuncţiuni estetice;
4. Prin suferinţele îngrozitoare suportate de bolnavii respectivi. În Republica Moldova în
perioada anilor 1992-2007 frecvenţa traumatismului termic anual 2000-2500 cazuri.
Incidenţa variază între 90- 92 cazuri la 100 mii locuitori, cu micşorare în ultimii ani, iar din
totalitatea cazurilor de accidente termice 80% sînt persoane adulte şi 21% copii.

În traumatisme termice obligator este afectată pielea.

 Pielea- este un organ viu, organul care constituie învelişul
corpului. Suprafaţa totală 1,5-2m, greutatea 18 kg adică 14-17% din
greutatea corpului. Este organul cel mai voluminos.
Structura pielii include 3 straturi:
Epiderma.
Derma.
Hipoderma.
 FUNCȚIILE PIELII:
1. Organ de simţ.
2. Organ de protecţie.
3. Organ de excreţie.
4. Organ de absorbţie.
5. Organ de termoregulare etc.
 Arsurile termice.
Căldura devine lezantă pentru ţesuturile vii în momentul în care
temperatura depăşeşte 46° C, alterând echipamentul enzimatic tisular.
Leziunile sunt reversibile dacă timpul de acţiune a agentului termic este
scurt şi temperatura acestuia nu a depăşit 60o C.
Arsurile termice (prin căldură) în spaţii închise mai sunt însoţite de
sufocare cu gaze toxice: fum, oxid şi bioxid de carbon. Arsurile prin
inhalare sunt de gravitate deosebită şi reprezintă cele mai frecvente cauze
de deces ale arşilor în primele 48 ore. În urma leziunilor inhalatorii apar
modificări ale mucoasei orotraheale, laringiene, bronşice.
Când se apreciază gravitatea arsurii se
ţine cont de 2 parametri:

1. Suprafaţa arsurii.

2. Profunzimea arsurii.
 În funcţie de profunzime se împart în 4
grade:
Gr. I – este afectat doar stratul superficial al epidermului. Apare eritem pronunţat, edem însoţit
de dureri vii, violente, usturime, hiperemie şi căldură locală.
Gr. II – este afectat tot epidermul. Pe fonul arsurii de gr. I (eritem pronunţat, edem, dureri vii,
violente, usturime, hiperemie şi căldură locală) apare “flictena albă” cu conţinut seros, limpede,
transparent.
Gr. III - care este
Gr. III A
Gr. III B– necroza parţială sau totală a tuturor straturilor pielii cu formarea “flictenei roşii” cu
conţinut sangvinolent şi “escara albă” (în gr. III B),.
Gr. IV – necroza ţesuturilor mai profunde: muşchi, tendoane, oase, vase, nervi.
În funcţie de profunzime arsurile pot fi:

1. Superficiale – de gr. I, II şi IIIA.

2. Profunde – de gr. IIIB şi IV.
 Determinarea suprafeţei arsurii:

Determinarea suprafeţei arse se face raportând suprafaţa lezată la

suprafaţa totală tegumentară şi exprimarea în procente faţă de întreg
corpul.

Regula palmei – ştiind că suprafaţa unei palme constituie 1% din

suprafaţa totală a corpului se calculează din ochi, cu aproximaţie
(suprafeţele) proporţiile leziunii.
 Regula cifrei “ 9 ” după Wallace.
- Capul, gâtul – 9%.
Fiecare membrul toracic – 9%. - Fiecare membru pelvin – 18%.
Trunchiul anterior – 18%.
Trunchiul posterior – 18%.
Regiunea perineală – 1%
 Regula lui Postnicov: pelicula de Rontghen sterilă se aplică pe suprafaţa
arsă, se înseamnă conturul, apoi se calculează cu o lentă centimetrică.

La copii calculul procentual al suprafeţei arse se face prin metoda multiplei

cifre “ 6 “.
1.Membrele toracice ( fiecare)- câte 6%.
2.Membrele pelvine – câte12%.
3.Suprafaţa anterioară a trunchiului – 24%
4.Suprafaţa posterioară a trunchiului – 24%.
5.Capul, gâtul – 18%.
6.Perineul – 1%.
 Indicele prognostic este egal % suprafeţei arse înmulţit cu gradul
arsurii.
Exemplu: bolnav cu 20% arsură de gr. IV. cu 15% arsură de gr. III, şi cu 5 %
de gradul II.
Indicele prognostic = 20 x 4 +15x3 +5x2 = 135.
Semnificaţia indicelui prognostic: 0-40 – este bună.
40 – 80 – apar complicaţiile în 50% cazuri.
80-100 – complicaţiile sunt majore. 100 – 140 decese în 50 % cazuri.
Peste 200 –decese în toate cazurile.

Reacţia generală a organismului la agresiunea termică este denumită

BOALA ARŞILOR
 Boala arşilor se dezvoltă în cazul când:
Suprafaţa afectată este mai mult de 15-25% de arsuri superficiale; 
Mai mult de 10% de arsuri profunde;
În cazul arsurilor căilor respiratorii indiferent de arsurile externe.
La copii şi bătrâni – 7-10%;
 Principalii factori ai şocului termic
sunt:
Edemul local la nivelul plăgii arse.
Edemul perilezional, la nivelul ţesuturilor nearse.
Transportul masiv de apă şi sodiu către compartimentul intracelular.
Accidentatul suferă dureri puternice în locurile arsurilor, este excitat, dar foarte
repede devine inhibat şi adinamic. Progresiv se micşorează TA, se accelerează
pulsul, se micşorează temperatura. În cazurile grave se dereglează respiraţia,
se dezvoltă hipoxia organelor şi a ţesuturilor, se stabileşte acidoza, micro- şi
macrohematurie, oligurie, la care se adaugă sindromul digestiv: voma,
hemoragii gastrointestinale.
 Gradele șocului:
Grad I: suprafața arsurilor – 15-20%;
Grad II (șoc sever): suprafața arsurilor – 21-60%;
Grad III (șoc extrem sever): suprafața arsurilor peste 60%;
Tratamentul corect, aplicat în timp util este singurul care poate
permite supravieţuirea prin normalizarea parametrilor respiratori,
cardiocirculatori, renali etc.
 Perioada Metaagresională
dismetabolică (Toxemie)
decurge de la a 4 zi până la 3 săptămâni. Are loc invadarea patului vascular cu toxinele de pe
suprafaţa arsurii, provenite din ţesuturile dezintegrate. Continuă ieşirea plasmei din patul vascular. Se
caracterizează prin tulburări metabolice intense şi variate, imunodeficienţă marcată, şi infecţii severe
până la şoc septic, complicaţii tromboembolice, complicaţii digestive (ulcer de stress).
In această perioadă apar aşa manifestări ca:
Slăbiciune, Somnolenţă, Adinamie.
Delir, Cefalee.
Greaţă, vomă, balonarea abdomenului.
Procesele de putrefacţie din abdomen se absorb şi intensifică toxemia.
Se dereglează funcţia ficatului, rinichilor, inimii.
Apare oliguria, anuria.
 Perioada de epitelizare sau
chirurgicală:
(primele două luni) – este perioada unui echilibru constituit dar
fragil, plaga are o evoluţie monotonă, dificilă. Pentru a evita epuizarea
rezervelor biologice (care ar induce evoluţia şocului cronic sau chiar
decesul), plaga arsă se grefează, iar pacientul este atent monitorizat
în vederea corectării dezechilibrelor potenţiale sau accidentale
(hidroelectrolitice, acidobazice, metabolice, etc.) pe lângă o
alimentaţie orală şi parenterală susţinută, kinetoterapie şi îngrijirea
atentă a plăgilor arse grefate.
 Perioada de convalescenţă
(însănătoşire)
- pentru pacienţii cu o evoluţie normală spre vindecare sau Perioada de şoc cronic -
pentru pacienţii cu arsuri foarte grave.
În perioada de convalescenţă are loc curăţirea suprafeţei arse, cicatrizarea plăgilor.
Este o perioadă optimă de grefări, are loc normalizarea treptată a funcţiilor organelor
vitale. Mulţi dintre ei mai apoi suferă de:
Hepatita cronică.
Litiază renală, pielite.
Aproape toţi au cicatrici cheloide.
Aceşti cheloizi provoacă prurit puternic. Din cauza lui se dereglează somnul, se dezvoltă
neuroze. Mulţi îşi pierd capacitatea de muncă din cauza contracturilor cheloidale.
 Perioada de şoc cronic
- pentru pacienţii cu arsuri foarte grave, cu o evoluţie ondulantă,
nefavorabilă. Dacă tratamentul aplicat unui pacient cu arsuri grave a
fost necorespunzător, pierzându-se momentul operator, pe fondul
epuizării resurselor biologice, bolnavul devine areactiv, adinamic,
prezintă subfebrilitate, anorexie, stare de prostraţie şi depresie
marcată. Doar un tratament energic de reechilibrare hidroelectrolitică,
volemică şi metabolică urmată imediat de grefarea plăgilor arse, vor
putea salva bolnavul.
 Asistența de urgență:
1.Degajarea victimei din focar (se face rapid) şi îndepărtarea lui din zona de acţiune a agentului vulnerant;
NB! Gestul implică riscuri şi dificultăţi atât pentru bolnav cât şi pentru cel care acordă primul ajutor: să evite
cuprinderea de flăcări (umezirea îmbrăcămintei, costume speciale), prăbuşirea acoperişului, intoxicaţia cu oxid
de carbon, inhalarea de fum, etc. Dacă e în flăcări se înveleşte într-o plapumă, pătură ermetic pentru a o stinge.
Un bolnav evacuat din incendiu va fi împiedicat să fugă cu flăcările pe el. Produsele petroliere nu pot fi stinse
utilizând apa - se vor utiliza substanţe spumante cu conţinut de bioxid de carbon.
2. Înlăturarea hainelor prin tăiere în cazul cînd sînt îmbibate cu lichide fierbinţi sau care continuă să menţină T 0
înaltă şi ar putea agrava leziunile.
3. Răcirea suprafeţei arse timp de 15-20 minute în jet cu apă curată, rece; sau cu sol. Fiziologic; sau acoperirea
cu zăpadă, pentru micşorarea durerii şi prevenirea edemelor. Răcirea după 30 de minute după accident devine
inutilă iar cea excesivă sau prelungită devine dăunătoare.
Dacă combustia e cu substanţe chimice se răceşte atent ca să nu nimerească pe suprafaţa neatacată.
 Asistența de urgență:
4.Suprafaţa arsă se acoperă cu pansament aseptic (sau o bucată de materie curată preventiv
netezită cu fierul de călcat).
5.Dacă suprafeţele arse sunt mari se evită răcirea plăgilor cu apă rece, dar pacientul se
înfăşoară cu un cearşaf curat.
6.Suprimarea sindromului algic cu sol. Analgin 50%-2,0+sol. Dimedrol 1%-1,0; sol. Ketanol,
Togesic şi sedarea cu Valeriană.
7.Se dă bolnavului să bea lichide la t camerei (apă minerală degazată, ceai, sucuri), 250-
400ml. Dacă este posibil urgent se instalează sistema pentru perfuzii
8.Dacă este însoţită de fractură se face imobilizarea de transport.
9.Se transportă în instituţia sanitară specializată.
 În nici un caz nu se vor sparge bulele formate. Pe suprafeţele arse
nu se aplică unguente, grăsimi, uleiuri, lactate sau alte lichide, nu se
presară cu soda de bucătărie sau amidon. Toate aceste substanţe pot
serios dauna pacientului, infectează rana, formează o pelicula densa,
ce duce la supraîncălzirea locului dat si la agravarea arsurii şi
urmărilor ei. Nu se permite prelucrarea arsurii cu iod, cu verde de
briliant, cu permanganat de kaliu sau alte medicamente cu coloranţi.
În instituţia sanitară specializată se va începe cu profilaxia
antitetanică, după care se va efectua o baie călduţă la 28 – 300C cu
săpun cu betadină, urmată de clătire cu apă sterilă sau ser fiziologic.
Pacientul va fi transportat în sala de operaţie unde, în condiţiile
anesteziei generale respectând regulile de asepsie şi antisepsie se
începe, cât mai repede posibil, tratamentul local prin prelucrarea
primară a arsurilor:
1. Badijonarea ariei de arsură cu alcool 600;
2. Excizarea flictenelor;
3. Irigarea suprafeței expuse cu ser fiziologic;
4. Badijonarea repetată a plăgilor deschise cu alcool 600 pentru fixarea
proteinelor şi producerea neurolizei terminaţiilor nervoase;
5. Zona arsă se pansează, utilizându-se pansament atraumatic (Branolind,
6. Grasolind) dublicat cu unul umed (Betadină 1%), totul fiind acoperit cu un
strat gros de tifon.
7. Imobilizarea membrelor în poziţie funcţională, cu degetele despărţite prin
meșe Apoi urmează amplasarea bolnavului în pat, prevăzut cu saltele
speciale (care permit drenajul secreţiilor), cort din cearşafuri sterile,
prevăzute cu aparatură care asigură umiditate controlată, oxigenoterapie.
Principiile de tratament: Tratament local:
Alegerea variantei de tratament se va face după trecerea a 24 de ore, timp în
care bolnavul va fi reechilibrat biologic.
Bolnavul este amplasat pe un pat cu reţea acoperit cu cort din cearşafuri
sterile, prevăzute cu aparatură care asigură umiditate controlată,
oxigenoterapie.
Aici sunt instalate becuri electrice cu ajutorul cărora se menţine temperatura
23– 250C.
Pansamentul se schimbă odată la 2-3 zile.
Se prelucrează suprafaţa arsă cu sol. Furacilină, Rivanol, cu ser fiziologic. Se
aplică pansamente cu sol. Betadină 1%, sol. Iodopiron, sol. Nitrofural 1:5000,
sol. Povidon iodat, cu unguentele Levomicol, Cloromicol, Fastin-1, Fastin –2.
CHIRURGIA ARSILOR
Clasic, aceasta metoda de tratament se adresează tuturor arsurilor
care nu se vindecă spontan în 3 săptămâni şi care includ arsurile
profunde.
Tratamentul chirurgical al arsurilor cuprinde două mari grupuri de
intervenţii:
Excizia - grefare precoce
Grefarea plăgilor granulare Excizia - grefare precoce
Constă în îndepărtarea escarei şi acoperirea arsurii cu autogrefe
(cazul ideal) sau substituenţi de piele (allogrefe (alte persoane),
xenogrefe (de la specii diferite), membrane sintetice).
Avantajele acestei metode:
• reduce riscurile septice prin acoperirea rapidă a plăgilor
• scade cu mult numărul de decese
• reduce durata spitalizării
• permite obţinerea unor cicatrici de o mai buna calitate
• reduce costurile
Grefarea plăgilor granulare
Reprezintă o variantă de tratament chirurgical al arsurilor mai vechi.
Tratament general:
1. Suprimarea sindromului algic şi sedarea bolnavului: - Sol. Ketanol; sol. Analghin cu
Dimedrol.
- Sol. Tramadol -2,0; sol. Promedol 2%-1,0; sol. Fortral; sol. Droperidol,
Sedarea bolnavului – sol. Relanium, sol. Diazepam etc.
Transfuzii de sânge, plasmă.
Reechilibrarea hidroelectrolitica cu lichide (sol.Fiziologică, sol.Glucoză, sol. Ringher,
Gelofuzină) – în primele zile 4-6 l pe zi.
Lupta cu infecţia din primele zile – antibioterapia cu spectru larg de acţiune. Se indică 2-3
antibiotice.
Suportul nutriţional - iniţial, la bolnavii gravi, se administrează perfuzii cu sol.
Glucoză. Se recomandă reluarea cât mai precoce a alimentaţiei per os care să asigure
aproximativ 5000 calorii/zi.
Diuretice: Furasemid. Manitol.
Îngrijirile generale:

• T încăperii trebuie să fie 24.

• Patul confortabil funcţional.

• Asigurarea oxigenului umezit prin sondă nazofaringiană.

• Supravegherea TA, pulsului, tcorpului, respiraţiei.

• Administrarea medicaţiei indicate de medic.

• Montarea unei sonde urinare în vederea monitorizării diurezei.

• Montarea unei sonde nazo-gastrice, obligatorie la pacienţii cu o suprafaţă arsă de peste

40% din suprafaţa corpului pentru decompresie şi pentru alimentarea prin sonda nazo-

gastrică.

• Monitorizarea bolnavului ars presupune înregistrarea curbei febrile, a respiraţiei, a

pulsului şi tensiunii arteriale, a diurezei, a tranzitului intestinal (efectuarea de clisme

zilnice la nevoie care să asigure evacuarea conţinutului intestinal), precum şi

monitorizarea evoluţiei stării generale (bolnavul trebuie să fie conştient, cooperant, liniştit,

să nu prezinte dureri); de asemenea tegumentele şi mucoasele trebuie să fie normal

colorate, umede, calde cu un turgor normal.

• Recomandările pentru pacienţi:
• Vă stăruiţi stimaţi cetăţeni ca DVS să nu contactaţi cu factori provocatori ale
arsurilor termice (lichide fierbinţi, obiecte incandescente, surse de flacără şi
radiaţie)
• Dar, dacă trauma a avut loc primul ajutor pe care îl puteţi acorda este:
• Eliberaţi de urgenţă pacientul de haina în flacără, sau îmbibată cu lichide
fierbinţi.
• Îmbrăcămintea lipită de plăgi nu se înlătură, dar se taie atent împrejurul
fixajului ei.
• Regiunea arsă o supuneţi acţiunii unui get de apă rece timp de 10-15 min.
• Aplicăm un pansament aseptic sau o bucată de materie curată preventiv
netezită cu fierul de călcat
• Dacă suprafeţele arse sunt mari se evită răcirea plăgilor cu apă rece, dar
pacientul se înfăşoară cu un cearşaf curat.
• Dăm pacientului să bea lichide (apă minerală degazată, ceai, sucuri).
• Administrăm Analgină, Valeriană (15-20 pic.)
• Transportăm de urgenţă pacientul traumatizat în cea mai apropiată
instituţie medicală.