COLEGIUL ECONOMIC ION GHICA BACĂU

PORTOFOLIU
ETICĂ ȘI COMUNICARE PERSONALĂ

2021- 2022

CLASA a X a
GOGU ALEXANDRA
Prof. ZAHARIOAIA DELIA DUMA-TRUNCHI VALENTINA CRISTINA
FUNCȚIILE COMUNICĂRII

● Funcția emotivă

● Funcția conotativă

● Funcția poetică

● Funcția metalingvustică

● Funcția referențială

● Funcția fatică
 Roman Jakobson a fost printre primii care au sugerat o schemă a comunicării lingvistice. Din
punctul său de vedere, în orice act de comunicare verbală intervin următorii factori constitutivi:

Emițătorul : (vorbitorul sau destinatarul ) trimite un mesaj

Receptorul : ( destinatarul mesajului )
Context: la care se face trimitere (ceea ce, într-o terminologie oarecum ambigu ,este numit
„referent”)
Cod: ( modul în care mesajul este spus )
Canal: ( o conexiune psihologică între emițător și destinatar, contact care le permite să stabilească și
să mențină comunicarea)
Decodare: ( modul în care mesajul este înțeles )
 El a operat și distincția dintre forma și conținutul mesajului, atașând funcții distincte acestor două
componente. Se ajunge astfel la o clasificare cuprinzând următoarele funcții:

1.Funcția emotivă sau expresivă a comunicării este îndeplinită de emițător și constă în evidențierea
stărilor interne ale acestuia.O valoare emoțională foarte mare au interjecțiile, unele forme verbale (modul
optativ), epitetele și o sumă întreagă de mijloace stilistice prin care exprimăm reacțiile noastre sufletești
la contactul cu o realitate oarecare:superlative, repetiții , inversiuni, exclamații, interogații etc. În
general,mărcile lingvistice ale subiectivității emițătorului sunt și mărci ale acestei funcții.

2.Funcția conativă, persuas sau retoric îndreptată către destinatarul comunicării de la care se
intenționează să se obțină un anume tip de răspuns. Forma verbală conativă prin excelență este modul
imperativ. În calitatea sa de artă a construirii discursurilor persuasive,retorică avea în vedere tocmai
valorificarea potentelor conative ale comunicării interumane
 3. Funcția poetică e centrată pe mesaj, originalitatea, unicitatea acestuia, gradul său de expresivitate.
Este foarte evidentă în stilul artistic,dar este prezentă și în stilul publicistic sau colocvial și mărcile ei sunt
în general figurile de stil .Ea nu are în vedere și referință, sau fenomenul real pe care îl vizează
comunicarea. Așa se și explică alegerea de către Jakobson a denumirii acestei funcții. Se știe că, spre
deosebire de limbajul științific, pentru care ceea ce contează cu precădere este despre ce se vorbește,
limbajul poetic pune accentul pe cum se spune. Dacă cel dintâi privilegiază semnificatul. În spatele
cuvintelor dintr-un text științific se văd înțelesurile pe care ele ni le dezvăluie, pe când cuvintele unui poem
sunt, în mare măsură, opace, ele reținând atenția cititorului asupra aspectului lor concret, ceea ce face ca
orice încercare de ale înlocui cu sinonime să distrugă poeticitatea textului.
 4 ,Funcția referențială acoperă referință mesajul , dar ea vizează în, concepția lui Jakobson, și
cadrul situațional (contextul) în care are loc transmiterea acestuia. Ideea de a trata împreună aceste
doua aspecte pare să se fi născut din dorința de a separa printr-o cenzură unică aspectele ce țin de
sintaxa mesajului de tot ceea ce privește relația acestuia cu realități exterioare, adică de
componentele semantica și pragmatica. Deși logica, abordarea acesta a fost receptată de alți
cercetători drept insuficient de dependență , motiv pentru care Derill Hymes a propus scindarea
funcției jakobsoniene în doua. Una propriu-zis referențială , axata pe subiectul comunicării și alta
contextuala sau situațională, orientata către cadrul în care se desfășoară procesul de comunicare.
Mărcile e i: formulele de salut și de adresare care ne pot indica relația dintre emițător și receptor,
statutul acestora, diverse adverbe de loc, de timp,așa-numitele deictice.,

5 .Funcția metalingvistica se manifesta ori de cate ori în cadrul comunicării apare necesitatea de
a se atrage atenția asupra codului utilizat.Perifrazele explicative care precizează accepțiunea în care
trebuie înțeles un termen, gesturile sau tonul ce indica receptorului cheia în care trebuie decodificat
mesajul, aparțin toate sferei metalingvisticului.Alte mărci: definiții, explicații, precizări ale sensului dat
cuvintelor
 6. Funcția fatic are în vedere caracteristicile mijlocului de comunicare și controlul bunei
funcționari a acestuia. Nenumărate semnale fatice însoțesc comunicarea interpersonala: confirmări
verbale sau prin mișcări ale capului,dar mai ales jocul privirilor prin care se reconfirmă mereu păstrarea
contactului. În plan obiectiv, concret, funcția fatica verifica funcționalitatea canalului,prin întrebări de control
de genul “Alo! Mai ești?” “Mă auzi?” în cazul unei convorbiri telefonice; pe messenger sunt multe alte
forme de exprimare a funcției fatice: buzz, emoticonuri diverse, întrebări etc.. În plan subiectiv, funcția
fatica verifica atenția receptorului, gradul de înțelegere a mesajului, prin întrebări că “Înțelegi?”, “Mă
urmărești?” etc.
…
Comunicarea este foarte importantă .
Avem nevoie pentru a comunica , de toate resursele posibile , de toate functile comunicarii și mai
ales de a reuși sa rezolvam o problemă .

👀 Propunem sa vizionati si sa aflam impreuna ce functii ale comunicari au fost folosite :

https://youtu.be/Vgp1_X0-Lg4
BIBLIOGRAFIA :

sursa wikipedia