Sam așteptase excursia, cu nerăbdare, toată Drumurile netede din orașul natal al lui Sam rămaseră

săptămâna. Privea emoționat pe fereastra de mult în urma lor și acum autocarul ridica pante
autocarului, în timp ce prietenii lui abrupte cu virajele strânse. Chiar și așa, șoferul
sporovăiau fericiți în jurul lui. fredona vesel, fără să dea semne de îngrijorare.
După un timp, autocarul a intrat pe un drum îngust Copiii și-au luat ghiozdanele și sticlele cu apă, au
care dădea într-o parcare mare. Șoferul a oprit la coborât din autocar și s-au aliniat cuminți în rând.
umbra unor copaci falnici.

Sam și colegii lui erau singurii vizitatori

astăzi. Toată lumea și-a încheiat hainele, iar Sam și-
a tras căciulița de lână pe urechi pentru a împiedica
vântul rece să pătrundă.
Tema lor săptămânală era toamna. Copiii au
observat schimbările produse de toamnă în
apropierea grădiniței, care era situată centrul
orașului, iar acum era timpul să continue
observarea într-un mediu diferit.

Profesorul lor a lansat provocarea de a-și folosi toate

simțurile pentru a explora pădurea în anotimpul de
toamnă.
– Nu este suficient doar să priviți în jur. Trebuie să
observați totul în legătură cu acest loc minunat, a
spus domnul Fitzgerald.

Copiii știau că „scriitorul” cu cea mai bună

descriere va primi un premiu și toată lumea era
hotărâtă să-l câștige.
În timp ce înaintau în pădure, zgomotul autocarului se Frunzele uscate foșneau sub picioarele lor, iar cântecele
auzeau încă, dar de îndată ce motorul a fost oprit, păsărilor se împleteau într-un cor nemaipomenit de
tăcerea umplu aerul. Curând, urechile lor au început frumos.
să se acorde cântecului naturii.

Copiii au continuat să discute în șoaptă, în timp ce

ascultau sunetele din jurul lor.
Mergând mai adânc în pădure, domnul Fitzgerald El le-a explicat copiilor că murele nu sunt periculoase și
le arătă cu entuziasm câteva mure dolofane, ce le-a permis să încerce câte una. Sam a ales cu grijă
străluceau ca niște bijuterii într-o tufă înțepătoare. dintre spini o boabă mare și coaptă și a gustat-o.

În timp ce boaba s-a topit în

gură, aceasta a eliberat un suc
dulce-acrișor. A fost delicioasă!
Sam ridică ochii spre bucățile de cer, vizibile doar
între ramurile cu frunze aurii de deasupra. Când au
sosit în pădure, cerul era plin de nori cenușii,
întunecați. Acum, razele blânde de soare străbăteau
coronamentul copacilor, lăsând pete luminoase pe
sol.
Sam inspiră adânc și suflată un nor cald de respirație în
aerul rece.
– Arăți ca un balaur! chicoti prietenul său. În scurt timp,
toată clasa li se alăturase.

Veverițe cu cozi stufoase căutau în covorul de frunze

casante nuci și semințe, dar când au auzit mișcare s-
au ascuns rapid în desișul copacilor.
Nasul lui Sam era plin de mirosul de jilav al pădurii. Sam a observat că nu toți copacii aveau frunzele galben-
Izul frunzelor putrezite și al lemnului umed plutea în ruginii. A văzut niște copaci înalți, verzi, strălucitori și a
aer. mers să investigheze. Pentru Sam, mirosea a Crăciun.

– Brazii sunt veșnic verzi, a explicat domnul Fitzgerald.

Frunzele lor rămân verzi pe tot parcursul anului.
În timp ce mergea prin pădure, Sam atingea cu mâna
scoarța aspră și dură a copacilor. Pătura de frunze
căzute era moale și îi amortiza sunetul pașilor săi.

Pământul era presărat cu bile verzi, țepoase, care îi

ciupeau degetele.

– Înlătură coaja! l-a îndemnat domnul Fitzgerald.

Sam a îndepărtat coaja și a descoperit o minunată castană

lustruită, de culoare maro.
Soarele începu să se estompeze și, în curând,
Sam auzi sunetul picăturilor de ploaie care
dansau în frunze deasupra capului. Copiii s-au
adăpostit sub brațele întinse ale unui stejar
imens.
- E timpul să ne întoarcem la autocar, zâmbi
domnul Fitzgerald de sub gluga hainei de ploaie.
Copiii nu vorbeau în timp ce mergeau. Doreau să
audă încă o dată frunzele foșnitoare, să miroasă
brazii cei veșnic verzi, să guste fructele de
pădure, să vadă veverițele și să simtă scoarța
aspră a copacilor.
În autocar, copiii și-au scos hainele umede și și-au
frecat mâinile amorțite pentru a le încălzi.
– E timpul să ascultăm descrierile vostre legate de
anotimpul de toamnă, a anunțat domnul Fitzgerald.
Autocarul și-a început călătoria înapoi spre oraș, pe
șoseaua șerpuită, în timp ce profesorul asculta cu
atenție fiecare descriere. După au terminat toții de
vorbit, profesorul a anunța câștigătorul.
– Toți ați fost foarte buni, dar există un câștigător
clar, zâmbi el. Câștigătorul este... SAM!
Sam era încântat că a câștigat competiția și abia – Ce excursie minunată!, a spus el în timp ce
aștepta să vadă care va fi premiul său. autocarul părăsea pădurea și se întorcea spre
grădiniță.