Diferenta dintre hipersplenism

si hepatomegalie
Realizat:Balan Larisa
Hipersplenism:
 Hipersplenismul este o afecțiune caracterizată printr-o splină mărită, hiperactivă care provoacă o distrugere rapidă și prematură a celulelor sanguine. În funcție de cauzele sale
etiologice, hipersplenismul este caracterizat prin splenomegalie și citopenie periferică.

Hipersplenismul primar
Cauza nu este clară. Exemple sunt hiperplazia splenică primară, splenomegalie idiopatică, granulocitopenia splenică primară, pancitopenia splenică primară și anemie splenică sau
trombocitopenie.
Hipersplenism secundar
Printre cauze se numără:
- infecții cum ar fi hepatitele virale, bruceloza, afecțiunile subacute sau cronice, sindromul de mononucleoză infecțioasă și malari
-consumul de alcool, pe termen lung sau excesiv
- hipertensiune portală, cum ar fi ciroză hepatică de diverse cauze, incluzând ciroza post-hepatitică, ciroză alcoolică și ciroză biliară, ciroză hepatică grasă, ciroză autoimună post-hepatită
- inflamația granulomatoasă cum ar fi lupusul eritematos sistemic, artrita reumatoidă, sifilisul cronic, tuberculoza cronică, sindromul Felty și sarcoidoza;
- malignități cum ar fi limfosarcomul splenic, leucemia și metastazele cancerului;
- bolile hemolitice cronice, cum ar fi sferocitoza ereditară, anemia hemolitică autoimună și talasemia;
- lipidoza cum ar fi boala lui Gaucher, și boala Niemann-Pick;
- tulburări mieloproliferative cum ar fi policitemia vera, leucemia mieloidă cronică și mielofibroza;
- alte boli cum ar fi chistul splenic, anevrismul arterei splenice și hemangiomul cavernos.

Hipersplenism ocult

În cazul hipersplenismului primar și secundar, dacă boala de bază nu este gravă, împreună cu hiperplazia măduvei osoase benigne și cu o compensare suficientă a măduvei osoase, pot să
nu apară citopenii. În acest caz, hipersplenismul devine ocult, fără simptome. [1]
Semne,simptome,complicatii.
 În unele cazuri, splina poate deveni atât de mare încât să simțiți durere sau plinătate în partea superioară stângă a pieptului.
De asemenea, nu aveți simptome, deși medicul dumneavoastră poate simți o splină mărită când vă palpează abdomenul.
 Senzaţie de plenitudine după masă, chiar și după ce aţi mâncat o cantitate mică;
 Nivelul de celule roșii din sânge este redus, după cum reiese din testul de sânge;
 Probabilitatea creșterii infecțiilor crește datorită numărului redus de celule sangvine care luptă împotriva bolilor;
 Oboseală;
 Anemie, o afecțiune în care nu aveți suficiente globule roșii sau hemoglobină, o proteină care transportă oxigen în sânge.
Simptomele pot include cefalee, slăbiciune, dificultăți de respirație și senzație de frig

Potențialele complicații ale splinei mărite sunt:

- Infecţie. Splina mărită poate reduce numărul de celule roșii sanguine sănătoase, trombocite și celule albe din fluxul sanguin,
ceea ce duce la infecții mai frecvente. Anemia și creșterea timpului de sângerare sunt, de asemenea, posibile.
-Splina ruptă. Chiar și splinele sănătoase sunt moi și ușor deteriorate, în special în cazul accidentelor de mașină. Posibilitatea
ruperii este mult mai mare atunci când splina este mărită. O splină ruptă poate provoca sângerări în cavitatea abdominală ce
amenință viața.
Hepatomegalie:
 -Hepatomegalia se defineste palpatoriu- cand marginea inferioara a ficatului este localizata la mai mult de 2 cm de rebordul costal,
percutoriu- cand marginea hepatica depaseste 14 cm sau ecografic- cand diametrul longitudinal la nivelul liniei medioclaviculare este mai
mare de 15 cm.
-Hepatomegalia nu este o boala in sine, dar este un semn cardinal, intalnit atat in boli hepatice, dar si extrahepatice. Hepatomegalia trebuie
diferentiata de coborarea diafragmului in emfizem, abces subfrenic sau de prezenta unui lob anormal-Riedel, frecvent la femei.
Cauzele hepatomegaliei sunt diverse, fiind atat hepatice, cat si sistemice: 
 Boli inflamatorii hepatice: hepatite acute virale, hepatite acute autoimune, hepatite alcoolice, septicemii, tuberculoza miliara, SIDA, abces
hepatic, colangita bacteriana;
 Boli hepatice cronice: hepatite cronice, ciroza hepatica, granulomatoza hepatica; 
 Boli metabolice: steatoza hepatica, porfiria hepatica, amiloidoza hepatica; 
 Boli biliare: obstructia biliara, colangita biliara primitiva, colestaza; 
 Boli vasculare hepatice: ficatul de staza-insuficienta ventriculara dreapta, pericardita constrictiva, boli arteriale, sindromul Budd-Chiari,
boli veno-ocluzive; 
 Tumori: tumori hepatice benigne, maligne, metastaze; 
 Ficatul chistic; 
 Boli congenitale: hemocromatoza, amiloidoza, glicogenoze, boala Willson, malformatii ale ficatului si cailor biliare; 
 Boli sistemice hematologice si imunologice.
 Semne,simptome,complicatii.

Principalul simptom al bolii este o crestere semnificativa a marimii ficatului. Pacientul are disconfort in partea
dreapta. Foarte des, boala nu are manifestari deranjante pana la dezvoltarea formei acute a bolii. In stadiile
ulterioare ale bolii, pacientul dezvolta greata, arsuri la stomac, eruptie cutanata si mancarime a pielii, respiratie
urata, culoarea pielii devine galbena si se pot dezvolta ascite.
In tumorile maligne se caracterizeaza prin: cresterea de volum a ficatului este foarte mare si foarte rapida; cel
mai adesea este partiala - lobul drept; mai rar este globaladureroasa sau in multe cazuri nedureroasa; suprafata
regulata sau neregulata,consistenta dura, aproape fixa, in timpul miscarilor respiratorii.
In tumorile benigne se caracterizeaza prin: volumul ficatului ramane acelasi pentru o lunga perioada de timp;
cresterea de volum este localizata la un lob, nedureroasa; suprafata neregulata, mobila, cu miscarile respiratorii.