Sunteți pe pagina 1din 16

1 Decembrie a fost adoptata ca zi

Nationala a Romaniei in 1990,


reprezentand sarbatorirea Marii
Adunari Nationale de la Alba-Iulia
unde s-a votat Unirea Transilvaniei cu
Romania.

Anul 1918 reprezinta in istoria


poporului roman anul incununarii
victorioase a lungului sir de lupte si
sacrificii umane si materiale pentru
faurirea satului national unitar.
Acest proces istoric
desfasurat pe intreg spatiul
de locuire romanesc, a
inregistrat puternice seisme
in 1784, 1821, 1848, ca si
evenimentele cardinale cum
ar fi: Marea Unire a lui Mihai
Viteazul de la 1600; Unirea
Moldovei si Munteniei in
1859;
Proclamarea Independentei absolute a
tarii de sub dominatia otomana ,
consfiintita pe campul de lupta de
armata romana in razboiul din 1877-
1878, precum si Adunarile
representative,democratice alese ale
romanilor din teritoriile aflate sub
stapanirea straina de la Chisinau,
Cernauti si Alba Iulia din 1918.
Formarea statului national unitar
roman s-a realizat intr-un context
international favorabil, in conditiile in
care Antanta , alaturi de care Romania
luptase din anul 1916 , obtine o serie
de victorii asupra Puteilor Centrale in
primul razboi mondial . Pe de alta parte
afirmarea principiului autodeteminarii
si destramarea imperiilor
multinationale este un prilej pentru
provinciile romanesti aflate sub
dominatie straina de a-si proclama
autonomia si a cere unirea cu patria
mama ,Romania.
Prima provincie care s-a
unita cu Romania a fost
BASARABIA care, pe fondul
revolutiei comuniste din
Rusia , din octombrie 1917,
isi proclama mai intai
autonomia , apoi
independent . La 27 martie
1918, Sfatul Tarii, organ
suprem conducator, prezidat
de Ion Inculet, se intruneste
la Chisinau si voteaza unirea
Basarabiei cu Romania.
• A doua provincie care se uneste cu Romania a fost BUCOVINA, revendicata de
habsburgi, cat si de ucrainieni. In octombrie 1918 se constituie la Cernauti ,
Consiliul National Roman condus de Iancu Flondor care cere dreptul la
autodeterminare. La 28 octombrie 1918 Congresul General al Bucovinei ,format
din reprezentanti ai romanilor, polonezilor, germanilor si ucraiienilor decide
unirea Bucovinei cu Romania.
In TRANSILVANIA , in Declar
at
renunț ion de
toamna anului 1918 se ar
împăra e a
tu
intruneste Comitetul al Aus lui Carol I
triei
executiv al PNR la Oradea
care adopta odeclaratie ce
procama independenta
natiunii romane. In
octombrie imparatul austro-
ungar Carol I, propune
federalizarea Austriei –
manifest- ‘’catre popoarele
mele credincioase’’
Alexandru Vaida Voievod citeste
in Parlamentul maghiar declaratia
de independenta a romanilor din
Transilvania . Se constituie
Consiliul National Roman Central
din membri PNL si ai PSD cu
sediul la Arad . Acest organism
politic a convocat Marea Adunare
de la Alba Iulia in care s-a hotarat
unireaTransilvaniei , Banatului ,
Crisanei si Maramuresului cu
Romania. La 1 decembrie 1918 a
fost citita ‘’REZOLUTIA UNIRII’’ de
Vasile Goldis.
Cei 1228 de delegati veniti din toata
Transilvania au votat unirea cu Romania.
Tot la 1 decembrie 1918 s-au infiintat si
Consiliul Dirigent, institutie cu rol
executiv, condusa de Iuliu Maniu si Marele
Sfat National care avea rol legislativ si era
condus de Gheorghe Pop de Basesti.
Miron Cristea (viitorul Patriarh al
României)
înmânează regelui Ferdinand I declaraţia
de la Alba Iulia. La 24 decembrie, regele
Ferdinand promulgă decretul de
sanctionare a unirii Transilvaniei,totodată
şi a Bucovinei şi Basarabiei.
Integrarea provinciilor romanesti
s-a realizat prin adoptarea mai
multor legi si a unei noi
constitutii.Constitutia din 1923 s-
a numit ‘’constitutia unificarii’’

Marea Unire de la 1 Decembrie


1918 , ramane pagina cea mai
sublima a istoriei romanilor.
Maretia ei consta in faptul ca
desavarsirea unitatii nationale este
fapta istorica a intregii natiuni
romane realizata cu un mare elan ,
controlat insa, de fruntasii politici
pentru a-l calauzi cu inteligenta
politica remarcabila spre telul dorit.
În ziua aceea, clopotele bisericilor anunţau adunarea
românilor la Alba Iulia, a românilor transilvăneni –
săracii, robii, umiliţii – care voiau să fie stăpâni în
ţara lor. Pentru suferinţa lor de veacuri, Dumnezeu
le-a răsplătit credinţa şi jertfa, transformând iadul
asupririi austro-ungare într-un rai românesc, unde şi-
au dobândit libertatea şi demnitatea. Atunci, în
Transilvania românească, cerul a fost mai albastru, soarele a
strălucit mai intens. Atunci, românii au spus: “Până aici! Ce
este românesc este al românilor!”. Atunci, aici, la Alba Iulia,
bătea o inimă românească, pentru că i se schimbase ritmul
vieţii, atunci s-a schimbat demnitarul, ocupant al tronului
Transilvaniei. “…numai la Alba Iulia trebuia şi era drept să se
împlinească izbânda naţională, căci Alba Iulia era străvechiul şi
strălucitul Apulum al strămoşilor daci şi romani şi era oraşul
măreţiei lui Mihai Viteazul, primul unificator al pământului
românesc. Alba Iulia era nu numai simbolul gloriei străbune, ci
şi acela al suferinţei naţiunii, locul în care s-a săvârşit
cumplitul supliciu al martirilor Horea, Cloşca şi Crişan şi a fost
umilit de vrăjmaşi Mândrul Crai al munţilor, Avram Iancu”.
Carte poştală emisă cca. 1918–1919 pentru a sărbători Unirea. Observaţi traseul ciudat al graniţei de
vest a ţării: este cuprins întreg Maramureşul, o parte mai mare a Crișanei, cu posibilitatea extinderii 
Banatului până la Tisa și Dunăre. Granițele definitive vor fi stabilite abia în 1920
La Alba Iulia a avut loc în data de 15 octombrie 1922 ceremonia de încoronare a Regelui Ferdinand și a 
Reginei Maria ca suverani ai României Mari…
realizat de profesor istorie:
GIJIU DALIA

Scoala Gimnaziala Speciala pentru Deficienti


de Vedere Bucuresti

S-ar putea să vă placă și