reprezentand sarbatorirea Marii Adunari Nationale de la Alba-Iulia unde s-a votat Unirea Transilvaniei cu Romania.
Anul 1918 reprezinta in istoria
poporului roman anul incununarii victorioase a lungului sir de lupte si sacrificii umane si materiale pentru faurirea satului national unitar. Acest proces istoric desfasurat pe intreg spatiul de locuire romanesc, a inregistrat puternice seisme in 1784, 1821, 1848, ca si evenimentele cardinale cum ar fi: Marea Unire a lui Mihai Viteazul de la 1600; Unirea Moldovei si Munteniei in 1859; Proclamarea Independentei absolute a tarii de sub dominatia otomana , consfiintita pe campul de lupta de armata romana in razboiul din 1877- 1878, precum si Adunarile representative,democratice alese ale romanilor din teritoriile aflate sub stapanirea straina de la Chisinau, Cernauti si Alba Iulia din 1918. Formarea statului national unitar roman s-a realizat intr-un context international favorabil, in conditiile in care Antanta , alaturi de care Romania luptase din anul 1916 , obtine o serie de victorii asupra Puteilor Centrale in primul razboi mondial . Pe de alta parte afirmarea principiului autodeteminarii si destramarea imperiilor multinationale este un prilej pentru provinciile romanesti aflate sub dominatie straina de a-si proclama autonomia si a cere unirea cu patria mama ,Romania. Prima provincie care s-a unita cu Romania a fost BASARABIA care, pe fondul revolutiei comuniste din Rusia , din octombrie 1917, isi proclama mai intai autonomia , apoi independent . La 27 martie 1918, Sfatul Tarii, organ suprem conducator, prezidat de Ion Inculet, se intruneste la Chisinau si voteaza unirea Basarabiei cu Romania. • A doua provincie care se uneste cu Romania a fost BUCOVINA, revendicata de habsburgi, cat si de ucrainieni. In octombrie 1918 se constituie la Cernauti , Consiliul National Roman condus de Iancu Flondor care cere dreptul la autodeterminare. La 28 octombrie 1918 Congresul General al Bucovinei ,format din reprezentanti ai romanilor, polonezilor, germanilor si ucraiienilor decide unirea Bucovinei cu Romania. In TRANSILVANIA , in Declar at renunț ion de toamna anului 1918 se ar împăra e a tu intruneste Comitetul al Aus lui Carol I triei executiv al PNR la Oradea care adopta odeclaratie ce procama independenta natiunii romane. In octombrie imparatul austro- ungar Carol I, propune federalizarea Austriei – manifest- ‘’catre popoarele mele credincioase’’ Alexandru Vaida Voievod citeste in Parlamentul maghiar declaratia de independenta a romanilor din Transilvania . Se constituie Consiliul National Roman Central din membri PNL si ai PSD cu sediul la Arad . Acest organism politic a convocat Marea Adunare de la Alba Iulia in care s-a hotarat unireaTransilvaniei , Banatului , Crisanei si Maramuresului cu Romania. La 1 decembrie 1918 a fost citita ‘’REZOLUTIA UNIRII’’ de Vasile Goldis. Cei 1228 de delegati veniti din toata Transilvania au votat unirea cu Romania. Tot la 1 decembrie 1918 s-au infiintat si Consiliul Dirigent, institutie cu rol executiv, condusa de Iuliu Maniu si Marele Sfat National care avea rol legislativ si era condus de Gheorghe Pop de Basesti. Miron Cristea (viitorul Patriarh al României) înmânează regelui Ferdinand I declaraţia de la Alba Iulia. La 24 decembrie, regele Ferdinand promulgă decretul de sanctionare a unirii Transilvaniei,totodată şi a Bucovinei şi Basarabiei. Integrarea provinciilor romanesti s-a realizat prin adoptarea mai multor legi si a unei noi constitutii.Constitutia din 1923 s- a numit ‘’constitutia unificarii’’
Marea Unire de la 1 Decembrie
1918 , ramane pagina cea mai sublima a istoriei romanilor. Maretia ei consta in faptul ca desavarsirea unitatii nationale este fapta istorica a intregii natiuni romane realizata cu un mare elan , controlat insa, de fruntasii politici pentru a-l calauzi cu inteligenta politica remarcabila spre telul dorit. În ziua aceea, clopotele bisericilor anunţau adunarea românilor la Alba Iulia, a românilor transilvăneni – săracii, robii, umiliţii – care voiau să fie stăpâni în ţara lor. Pentru suferinţa lor de veacuri, Dumnezeu le-a răsplătit credinţa şi jertfa, transformând iadul asupririi austro-ungare într-un rai românesc, unde şi- au dobândit libertatea şi demnitatea. Atunci, în Transilvania românească, cerul a fost mai albastru, soarele a strălucit mai intens. Atunci, românii au spus: “Până aici! Ce este românesc este al românilor!”. Atunci, aici, la Alba Iulia, bătea o inimă românească, pentru că i se schimbase ritmul vieţii, atunci s-a schimbat demnitarul, ocupant al tronului Transilvaniei. “…numai la Alba Iulia trebuia şi era drept să se împlinească izbânda naţională, căci Alba Iulia era străvechiul şi strălucitul Apulum al strămoşilor daci şi romani şi era oraşul măreţiei lui Mihai Viteazul, primul unificator al pământului românesc. Alba Iulia era nu numai simbolul gloriei străbune, ci şi acela al suferinţei naţiunii, locul în care s-a săvârşit cumplitul supliciu al martirilor Horea, Cloşca şi Crişan şi a fost umilit de vrăjmaşi Mândrul Crai al munţilor, Avram Iancu”. Carte poştală emisă cca. 1918–1919 pentru a sărbători Unirea. Observaţi traseul ciudat al graniţei de vest a ţării: este cuprins întreg Maramureşul, o parte mai mare a Crișanei, cu posibilitatea extinderii Banatului până la Tisa și Dunăre. Granițele definitive vor fi stabilite abia în 1920 La Alba Iulia a avut loc în data de 15 octombrie 1922 ceremonia de încoronare a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria ca suverani ai României Mari… realizat de profesor istorie: GIJIU DALIA