Coordonarea şi managementul

resurselor umane
O Coordonarea include toate sunt bunul cel mai de preţ. Teoriile
eforturile necesare în scopul moderne ale managementului
sincronizării activităţilor tuturor resurselor umane consideră
unităţilor şi departamentelor din căoamenii nu sunt angajaţi doar
organizaţie pentru realizarea pentru a ocupa nişte posturi ci,
obiectivelor. Coordonarea, ca fiecareîn parte, pentru rolul
funcţie a managementului important pe care îl poate avea în
serviciilor sociale,mai este organizaţie.
cunoscută sub denumirea de
managementul resurselor umane şi
constituie o parte majoră şi foarte
importantă a activităţii
managerilor în organizaţiile de
asistenţă socială. Resursele umane
sunt direct relaţionate de eficienţa
şi eficacitatea unei
organizaţii,astfel că, o organizaţie
care doreşte să aibă succes trebuie
săconştientizeze că oamenii săi
O Sintetizând, managementul resurselor umane înseamnă:
1. planificarea resurselor umane;
2. stabilitatea şi menţinerea resurselor umane;
3. obţinerea performanţei dorite pentru fiecare angajat;
4. instruirea şi dezvoltarea resurselor umane;
5. îmbunătăţirea abilităţilor profesionale;
6. comunicare şi negociere.
O Principalele caracteristici ale managementului resurselor umane:

-managementul resurselor umane este orientat spre acţiune pentru a

rezolva problemele angajaţilor şi a facilita dezvoltarea profesională şi
personală;
 -managementul resurselor umane este orientat spre individ, prin
individualizarea serviciilor şi satisfacerea nevoilor individuale;
 -managementul resurselor umane este orientat spre viitor, prin
fixarea unor obiective pe termen lung şi, în acord cu acestea,selectarea de
angajaţi competenţi şi motivaţi
O Avantajele unui proces de planificare a
resurselor umane pentru organizaţiile de
asistenţă socială sunt:
- agenţia este pregătită să facă faţă schimbărilor
chiar dacă acestea nu sunt planificate;
- deficitul sau surplusul de personal este evitat;
- suprapunerea sarcinilor, dublarea eforturilor
angajaţilor  sau neacoperirea unei sarcini sunt
evitate;
- -coordonarea şi integrarea eforturilor
angajaţilor esteîmbunătăţită
O Tehnicile de planificare a resurselor umane
sunt:
-estimarea realizată de un expert, pe baza
experienţei anterioare şi pe baza evaluării nevoilor
viitoare ale organizaţiei;
 - tehnica de proiectare a tendinţei, o prognoză
bazată pe unanumit factor şi procesul de angajare a
personalului;
- tehnica planificării de jos în sus care se bazează pe
activitatea departamentelor organizaţionale (aceste
departamente îşiformulează predicţii asupra
necesarului de resurse umane, predicţii care, apoi,
sunt centralizate)
O Recrutarea presupune angajarea de membri de personal
competenţi şi care au abilitatea de a înţelege, progresa
cu beneficiarii şi alţi membrii ai personalului.
Recrutarea, ca proces, nu poate fi disociată de analiza postului.
 Analiza postului  este o descriere a caracteristicilor importante
ale
unui post, informaţii care o deosebesc de alte posturi. Aceasta
ar trebui să fie specifică, clară şi să descrie sarcinile şi
activităţile de îndeplinit, cum ar fi:
- activităţile procesului de muncă şi anume activităţi legate
de post (proceduri şi procese folosite) şi activităţi legate de
angajat (modele de comportament uman);
-performanţa la locul de muncă;
 - contextul postului care descrie programul de muncă, mediul
social şi organizaţional;
- cerinţele de personal care solicită cunoştinţe, abilităţi, nivel
de educaţie, experienţă în domeniu.
 
O Cu toate că nu există o formulă unică de recrutare, se pot
rezuma câteva reguli de urmat în acest proces:
-  definirea postului;
-definirea atributelor esenţiale ale candidatului;
-recompense realiste în funcţie de valoarea estimată a
contribuţiei candidatului;
-utilizarea surselor adecvate pentru recrutare;
-conducerea profesionistă a interviurilor;
- luarea rapidă a deciziilor;
- verificarea referinţelor profesionale ale candidaţilor;
- evitarea negocierii exagerate a postului;
-păstrarea legăturii cu candidatul între acceptarea ofertei şi
începerea muncii;
O În selectarea personalului sunt foarte importanţi doi factori: nevoile
şi aşteptările organizaţiei şi dorinţele persoanei care va fiangajată.
Selectarea este foarte importantă pentru organizaţie, pentrucă
selectarea înseamnă a găsi persoanele a căror competenţă, aspiraţii şi
interese coincid cu nevoile şi obiectivele organizaţiei.
O Pentru a fi eficient, procesul de selectare trebuie să ţină cont de trei
categorii de criterii:
-criterii organizaţionale – sunt acele atribute pe care organizaţiale
consideră valoroase la angajaţii săi; de obicei sunt subiective şi
generale;
 -criterii departamentale- care fac trecerea de la subiectivitatea
şi generalitatea criteriilor organizaţionale la obiectivitatea şi
precizia criteriilor date de post;
- criterii date de postul însuşi – sunt criteriile conţinute în fişa
 postului
O Procedeul de selecţie implică mai multe etape:
 -cererea scrisă (scrisoarea de intenţie şi
curriculum vitae);
- interviul (proba de selecţie);
- teste de selecţie, verificarea referinţelor
tehnice, psihologice, etc.;
- verificarea recomandărilor din partea altor
persoane;
- interviul comprehensiv;
-analiza şi decizia
O Orientarea personalului  (integrarea) presupune oferirea de informaţii
noului angajat în ceea ce priveşte misiunea, scopul,funcţiile, politicile şi
procedurile organizaţiei.
O  În procesul de orientare a noului angajat se identifică:
- istoricul organizaţiei;
- serviciile pe care organizaţia le oferă;
-  politicile, procedurile, regulamentele organizaţiei;
- structura organizaţională care indică nivelul şi poziţia noului angajat în
organizaţie;
- salariul, numărul de ore de lucru, concediul legal, de boală,sistemul de asigurări
sociale;
- Oportunităţile şi provocările lucrului în organizaţie.
O   Pregătirea personalului presupune asigurarea cunoştintelor şi abilităţilor
necesare lucrătorilor pentru ai ajuta să-şi realizeze cu succes rolul lor

 
 Avantajele unei pregătiri profesionale sunt următoarele:
- productivitate şi calitate sporită a activităţii;
- creşterea deprinderilor de lucru cu noile tehnologii;
- scăderea necesităţii de supervizare;
- scădere a numărului de accidente;
- satisfacţie crescută a munci.

 Metodele de pregătire profesională pot fi:

- pregătirea profesională la locul de muncă prin instruire sau ucenicie;
- pregătirea profesională, în scopul îndepliniriiresponsabilităţilor
funcţiei, prin participarea în grup laelaborarea de proiecte, prin
delegarea sarcinilor şi prin înlocuirea temporară a şefului ierarhic;
- rotaţia pe posturi;
-  participarea în grupuri eterogene de lucru;
- participarea ca instructor la programe de pregătire;
-  participarea la şedinţe (idem)
O Dezvoltarea profesională spre deosebire de pregătire, are caobiectiv
însuşirea de cunoştinţe utile în raport atât cu poziţia actualăcât şi cu
cea viitoare.
Pentru dezvoltarea resurselor umane, managerii organizaţiilor
deasistenţă socială ar trebui:
- să extindă resursele umane prin încurajarea participării voluntarilor;
- să păstreze implicarea faţă de şansele egale de angajare înmuncă,
chiar şi atunci când sunt în situaţia de a face faţă reducerilor
bugetare;
- să dezvolte metode eficace şi eficiente pentru recrutarea,selectarea şi
evaluarea performanţelor personaluluiorganizaţiei;
- să asigure pregătirea/perfecţionarea pentru a îmbunătăţieficacitatea
ofertanţilor de servicii;
- să protejeze resursele umane valoroase prin măsuri
de prevenire a epuizării personalului şi îmbunătăţirea calităţii vieţii la
locul de muncă