Sunteți pe pagina 1din 11

“Datoria publică şi consecinţele ei pentru ţară”

(proiect la macroeconomie)
Elaborat: Morteanu Ina
Lungu Ina
Rotari Oxana
Conducator ştiinţific: Trusevici Alla
Esenţa datoriei publice
Datoria publică reprezintă totalul obligaţiilor juridice
băneşti, care revin statului, la un moment dat, în virtutea
împrumuturilor făcute până la acel moment de orice alt
subiect de drept.
Datoria publică guvernamentală constă în totalitatea
obligaţiilor statului la un moment dat, provenind din
finanţările rambursabile angajate pe baze contractuale sau
garantate de Guvern prin Ministerul Economiei şi
Finanţelor.
Datoria publică locală cuprinde totalitatea obligaţiilor
unităţilor administrativ-teritoriale, la un moment dat,
provenind din finanţările rambursabile angajate pe baze
contractuale sau garantate de către autorităţile
administraţiei publice locale.
Datoria publică internă este partea din datoria publică
totală care reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare ale
statului, provenind din împrumuturi contractate direct sau
garantate de stat, de la persoane fizice sau juridice, în lei
sau în valută.
Datoria publică externă este alcătuită din partea din
datoria publică totală reprezentând totalitatea obligaţiilor
financiare ale statului, provenind din împrumuturi
contractate direct sau garantate de stat de la persoane
fizice sau juridice.
Imprumuturile de stat ocupa locul principal in cadrul
imprumutului public si sunt contractate de la cetatenii
autohtoni sau straini, precum si de la alte state ori de la
organizatii financiare si bancare internationale (FMI, Banca
Mondiala, etc.). Acestea pot fi:
1.   imprumuturi interne, care sunt facute pe langa persoane
private, agenti economici si institutii din interiorul tarii;
2.   imprumuturi externe,  care sunt avansate de catre persoane
private, agenti economici sau institutii straine si guverne straine;
3.   imprumuturi internationale, care sunt imprumuturi externe
facute pe langa institutii internationale cum ar fi Fondul Monetar
International (FMI) sau Banca Mondiala.
Datoria publica consta atat din datorie (titluri de valori)
negociabila, cat si din datorie nenegociabila.
 Datoria negociabila poate fi tranzactionata la Bursa de
valori. Un cumparator al unui titlu de credit
guvernamental care este negociabil poate sa decida sa
vanda acest titlu altcuiva inainte de data scadentei
titlului.
 Datoria nenegociabila se exprima sub doua forme: (1)
titluri de credit care nu sunt tranzactionatela Bursa de
valori si vor fi rascumparate de la stat de cumparatorul
initial; (2) imprumuturi, cum ar fi cele de la Fondul
Monetar International, pentru care nu se emit titluri de
credit.
Pentru rambursarea datoriei exista trei surse
de finantare:
1)Impozitele sunt folosite pentru plata datoriei „neproductive”,
care nu finanteaza crearea de avutie generatoare de venit, si a
dobanzilor  aferente acesteia.
2)  Venitul obtinut din finantarea prin imprumutul de stat a unor
investitii productive generatoare de venit folosit, la randul lui, la
finantarea datoriei. In practica sunt rare astfel de cazuri.
3)  Noi imprumuturi este ultimul resort la care recurg guvernele
atunci cand nu pot finanta serviciul datoriei publice din celelalte
doua surse aratate.
În practica exista urmatoarele trei modalitati de
rambursare:
 pe calea anuitatilor- incepand din anul al doilea sau al
treilea de la contractarea imprumutului, statul incepe sa
plateasca pe langa dobanzi, si o parte din suma
imprumutata;
 prin tragere la sorti- sorti are loc cand imprumutul de stat
a fost contractat cu un mare numar de creditori. In
momentul lansarii imprumutului, statul stabileste valoarea
titlurilor ce vor fi amortizate (rambursate) in fiecare an prin
tragere la sorti.
 prin rascumparare la bursa- împrumuturile emise fara
termen se ramburseaza, de obicei, pe calea rascumpararii la
bursa, prin aparatul Ministerului Finantelor sau prin
intermediul bancilor.
Principalele consecinte ale cresterii datoriei publice sunt:
1)  Cresterea fondurilor disponibile la dispozitia guvernului pentru
programele de cheltuieli publice curente sau de capital.
2)  Transferarea resurselor de la sectorul privat la sectorul public
al economiei.
3)  Cresterea impozitelor pentru rambursarea imprumuturilor si a
serviciului datoriei.
4)  Contul balantei de plati, in cazul imprumuturilor externe,
imbunatateste situatia incasarilor in valuta, dar o inrautateste cand
incepe plata dobanzilor si cand trebuie rambursate imprumuturile.
5)  In anumite circumstante, inflatia se accelereaza si tot mai multi
bani sunt injectati in economie.
Ministerul Finantelor are obligatia de a tine registrul
datoriei publice, in care se evidentiaza situatia
datoriei publice in ordine cronologica si are 4
componente:

a. subregistrul datoriei publice guvernamentale directe;


b. subregistrul datoriei publice guvernamentale
garantate ;
c. subregistrul datoriei publice locale directe ;
d. subregistrul datoriei publice locale garantate.
Datoria publica externa este mai impovaratoare decat
datoria publica interna din urmatoarele motive:
a)Imprumuturile externe trebuiesc sa fie rambursate,
in timp ce imprumuturile interne pot fi transformate intr-o
datorie publica permanenta sau rambursarea poate fi
amanata printr-o conversie intr-un imprumut pe termen
mai lung.
b)Sarcinile privind dobanzile pentru imprumuturile
externe sunt determinate de catre creditor si guvernul nu
poate avea control asupra acestuia.
c) O scadere a valorii valutei debitorului pe pietele
monetare interne creste povara platilor de dobanzi si a
capitalului rambursat,etc.
Concluzie
Datoria publică naţională constituie una din principalele
probleme ale politicii macroeconomice. Soluţionarea
acesteia are o mare importanţă pentru economia ţării şi
pentru securitatea ei. In prezent, R.M. se confruntă cu două
probleme macroeconomice esenţiale: creşterea PIB-ului şi
menţinerea nivelului datoriei externe în limite rezonabile.
Strategia dezvoltării de pînă acum demonstrează clar că
Republica Moldova, asemenea celor mai multe ţări cu
economie în tranziţie, nu se poate descurca fără
împrumuturi externe, precum şi interne. Datoria naţională
este o parte integrantă a sistemului economic, care
influenţează şi asupra bugetului de stat, şi asupra ratei
inflaţiei, şi asupra investiţiilor externe etc.

S-ar putea să vă placă și