Ţesuturile vegetale si

tesuturile animale
Voicu Ioana Valeria, Clasa a X-a F
Definitie tesuturi
• Ţesuturile sunt ansambluri de celule, nu neapărat identice, şi elemente
intercelulare care au aceeaşi origine, structură şi îndeplinesc aceleaşi
funcţiuni în cadrul organismelor vii.
 Ţesuturile animale
• Ţesutul epitelial:
Ţesutul epitelial intră în compunerea: dermei (stratul superior al pielii), mucoasei gastrice, mucoasei intestinale, mucoasei nazale etc. Dup
funcţiile pe care le îndeplineşte, ţesutul epitelial este de trei tipuri: de acoperire (derma, mucoasa gastrică), secretoare (care intră în
componenţă glandelor) şi senzoriale, care conţine receptorii unor organe de simţ (mucoasa nazală)
• Ţesutul muscular
Principală funcţie a ţesutului muscular (muşchilor) este contracţia musculară, care are rol în locomoţia organismului şi îndeplinirea
diverselor funcţii ale acestuia. Celula ţesutului muscular este fibră musculară. Muşchii sunt de două tipuri fundamentale: striaţi (scheletici
şi netezi (viscerali).
• Ţesutul nervos
Acest ţesut realizează integrarea organismului în mediu, ajutându-l să-şi găsească hrană, să se împerecheze şi să se ferească de pericole
• Ţesutul conjunctiv
Este cel mai variat şi cel mai întins tip de ţesut, formând oasele, cartilajele, tendoanele, ligamentele şi ţesutul adipos (grăsimea). Acest tip
de ţesut este format din celule, substanţa fundamentală (aflată între spaţiile dintre celule) şi fibre (străbat substanţa fundamentală). După
consistenţa substanţei fundamentale, se clasifică în ţesut conjunctiv dur, semidur, moale şi fluid.
-Ţesutul conjunctiv dur
Formează oasele şi este de două feluri: compact şi spongios.
-Ţesutul conjunctiv semidur
 Ţesuturi vegetale • Ţesuturile vegetale intră în alcătuirea organelor plantelor,
fiind specifice unui anumit tip de organ sau comune tuturor tipurilor
de organe.

• Tipuri de ţesuturi vegetale

• Ţesuturi de apărare (epiderma)
Ţesuturile de apărare (protecţie) acoperă şi protejează organele plantei împotriva dăunătorilor sau factorilor externi.
În aceste ţesuturi celulele sunt aşezate de obicei pe un singur rând.
Epiderma este un ţesut de protecţie. Ea poate fi acoperită cu un strat de ceară.
• Ţesuturi conducătoare
Ţesuturile conducătoare au rolul de a conduce substanţele în corpul plantei (seva brută, seva elaborată).
Sunt formate din celule alungite numite vase conducătoare (lemnoase şi liberiene).
Vasele lemnoase conduc seva brută (apă şi săruri minerale) şi au forma unor tuburi lungi fără pereţi despărţitori.
Vasele liberiene conduc seva elaborată (substanţe organice) şi sunt constituite din celule lungi cu pereţii despărţitori perforaţi ca un ciur.
• Ţesuturi clorofiliene
Tesuturile clorofiliene (asimilatoare) sunt ţesuturi fundamentale bogate în clorofilă, formate din celule ce conţin numeroase cloroplaste care îndeplinesc
funcţia de fotosinteză.
Aceste ţesuturi se găsesc în toate organele plantelor expuse la lumină.
• Ţesuturi de susţinere
Ţesuturile de susţinere sunt formate din celule cu pereţii îngroşaţi ce conferă rezistenţă şi elasticitate plantei. Acestea au rolul unui adevărat schelet.
• Ţesuturi de depozitare
Ţesuturile de depozitare sunt ţesuturi fundamentale formate din celule cu vacuole mari în care se acumulează substanţe de rezervă.
• Ţesuturi secretoare
Ţesuturile secretoare elaborează diferite substanţe (esenţe, răşini) care sunt eliminate prin pori, canale sau buzunare secretoare.
Substanţele secretate în frunze, flori, seminţe sau tulpină pot fi: uleiuri frumos mirositoare (trandafir, mentă, levănţică), răşini (brad, pin), lapte (păpădie,
laptele cucului, arborele de cauciuc), arome, taninuri.