BOLILE

CARDIOVASCULARE SI
HEMATOLOGICE.
ROLUL KINETOTERAPIEI
ÎN CADRUL
TRATAMENTULUI
COMPLEX.

CURS NR.3 PRP

 Particularităţile morfo-funcţionale ale aparatului
cardio-vascular la sugar şi copilul mic

▪ Poziţia cordului:
La sugar este orizontală, datorită toracelui scurt şi a
cupolei diafragmatice înalte, cu şocul apexian în spaţiul IV
intercostal stâng (i.c.stg.) în afara liniei medioclaviculare.
La vârsta de 2 ani cordul se verticalizează, şocul apexian
ajungând în spaţiul V intercostal stâng pe linia
medioclaviculară.
▪ Cordul:
Este globulos, cu atriile mari şi diametrul transversal mărit.
Cântăreşte aproximativ 70 g la vârsta de 1 an; 100 g la
vârsta de 5 ani; 400 g la pubertate.
 Particularităţile morfo-funcţionale ale aparatului
cardio-vascular la sugar şi copilul mic

▪ Bătăile cardiace:
Sunt puternice, cu zgomotul I mai puternic decât zgomotul II.
▪ Frecvenţa cardiacă:
Variază cu starea de veghe/somn a copilului. Scade odată cu
creşterea copilului: 120-140 b/min:
▪ la nou-născut; 100 b/min. la vârsta de 1 an;
▪ 90 b/min. la vârsta de 5 ani;
▪ aproximativ 70 b/min. la vârsta de 16 ani.
▪ Electrocardiograma (E.K.G.):
are predominanţă dreaptă.
 Particularităţile morfo-funcţionale ale aparatului
cardio-vascular la sugar şi copilul mic

▪ Calibrul vaselor mari:

▪ Este mai mare faţă de adult.
▪ Calibrul mai larg al arterelor la copil este favorabil
activităţii inimii şi circulaţiei sangvine
▪ Raportul de mărime între vena cavă superioară şi cea
inferioară se schimbă în funcţie de creşterea copilului: la
naştere vena cavă superioară are dimensiuni mai mari
faţă de vena cavă inferioară, deoarece extremitatea
cefalică este mai mare; ulterior, cu creşterea în vârstă a
copilului, situaţia se inversează, calibrul venei cave
inferioare ajungând mai mare decât cel al venei cave
superioare.
 Particularităţile morfo-funcţionale ale aparatului
cardio-vascular la sugar şi copilul mic

▪ Tensiunea arterială (T.A.):

Datorită elasticităţii crescute a vaselor şi calibrului
lor mai mare, tensiunea arterială este mai mică la
copil faţă de adult.
Formula de calcul pentru T.A. = 2 „x” + 80 ± 10
(unde „x” reprezintă vârsta în ani).
 MALFORMAŢIILE CONGENITALE DE CORD (M.C.C.)

Sunt instalate în timpul dezvoltării intrauterine a cordului. Apar în săptămânile

5-8 de viaţă intauterină. Cu cât tulburarea de dezvoltare apare la o vârstă mai
mică de sarcină, cu atât deficitul este mai mare, sau se pot produce combinaţii ale
mai multor tipuri de malformaţii.
▪ Etiologie: cosangvinitatea (căsătoria între veri); rubeola (în luna a II-a de sarcină);
diverse tratamente medicamentoase ale gravidei în primele luni de gestaţie;
metroragii ale gravidei în primele luni de sarcină; boli genetice (sindromul Down);
persistenţa, după naştere, a unor elemente din circulaţia fetală.
▪ Incidenţa malformaţiilor congenitale de cord este de 5-80 la 100000 de născuţi
vii. La prematuri şi în momentul naşterii incidenţa este mult mai mare, însă o
parte a malformaţiilor congenitale de cord se pot închide spontan. (exemplu:
persistenţa canalului arterial; defectul septal interventricular).
MALFORMAŢIILE CONGENITALE DE CORD (M.C.C.)

Metode de evaluare şi explorare a malformaţiilor congenitale de cord:

▪ anamneza;
▪ examenul clinic;
▪ investigaţia radiologică standard;
▪ electrocardiograma;
▪ angiografia selectivă;
▪ aortografia;
▪ cateterismul cardiac;
▪ echografia cardiacă;
▪ fonocardiograma.
 MALFORMAŢIILE CONGENITALE DE CORD (M.C.C.)

▪ Clasificarea malformaţiilor congenitale de

cord se poate face astfel:
▪ Malformaţii congenitale de cord cu şunturi:
▪ Şuntul reprezintă o scurt circuitare între
mica şi marea circulaţie.
▪ 2. Malformaţii congenitale de cord fără
şunturi:
▪ Exemplu: coarctaţia de aortă (îngustarea
aortei la un moment dat).
 MALFORMAŢIILE CONGENITALE DE CORD (M.C.C.)

a. Malformaţii congenitale de cord cianogene:

▪ În acest caz există un şunt dreapta/stânga
dominant.
▪ Entităţi clinice: tetralogia Fallot; transpoziţia marilor
vase; atrezia valvelor tricuspide dreapta, ventriculul
drept fiind nefuncţional (atrezie înseamnă lipsă).
b. Malformaţii congenitale de cord necianogene:
▪ În acest caz există un şunt stânga/dreapta
dominant.
▪ Entităţi clinice: defect septal interatrial (D.S.A.);
defect septal interventricular (D.S.V.); persistenţa
canalului arterial.
MALFORMAŢIILE CONGENITALE DE CORD (M.C.C.)
 TETRALOGIA FALLOT

Reprezintă 75% din malformaţiile

congenitale de cord cianogene.
▪ Sunt asociate patru anomalii: defect septal
interventricular, stenoză pulmonară
(stenoza căii de evacuare a VD);
dextropoziţie a aortei (aortă călare);
hipertrofie ventriculară dreaptă.
▪ Esenţiale sunt comunicarea
interventriculară şi stenoza căii de evacuare
a VD, presiunea în ventriculul drept creşte
foarte mult, astfel încât sângele trece în
ventriculul stâng (sângele fiind venos, apare
cianoza).
TETRALOGIA FALLOT
 TETRALOGIA FALLOT
▪ Cianoză sub formă de accese hipoxice (datorită
caracterului muscular al stenozei pulmonare). Este
variabilă ca intensitate şi moment de apariţie de la un
copil la alt copil, dar chiar şi la acelaşi copil, în diferite
momente ale zilei. Dacă apare de la naştere este semn de
gravitate. În formele medii, apare la vârsta de 1-11/2 ani.
▪ Hipocratism digital.
▪ Copilul, după vârsta de 2 ani şi după efort, adoptă o
poziţie ghemuită („squatting”). Efectele acestei poziţii sunt
de scădere a întoarcerii venoase şi de creştere a
rezistenţei arteriale sistemice, ducând la reducerea
şunturilor dreapta/stânga, astfel încât starea copilului se
ameliorează.
▪ Dispnee şi polipnee.
▪ Tulburări de creştere (hipotrofie staturo-ponderală).
▪ La auscultaţia cordului se percepe un suflu sistolic de
intensitate mare, în spaţiul III i.c.stg.
 TETRALOGIA FALLOT - TRATAMENT

▪ Tratament medicamentos
▪ Tratament chirurgical
▪ Kinetoterapie:
▪ Preoperatorie şi postoperatorie.
▪ Evoluţia după intervenţia
chirurgicală, în general este
bună. Fără tratament chirurgical,
copiii decedează până la vârsta
de 10 ani.
 KINETOTERAPIA ÎN MALFORMAŢIILE
CONGENITALE DE CORD

Obiectivele kinetoterapiei în malformaţiile congenitale de cord sunt

următoarele:
▪ asigurarea unei dezvoltări cât mai apropiată de cea normală;
▪ obţinerea adaptării la efort şi stabilirea capacităţii de efort;
▪ dezvoltarea coordonării neuromotorii corespunzătoare vârstei;
▪ încadrarea copilului într-un mod de viaţă cât mai normal.
Kinetoterapia în malformaţiile congenitale de cord se face diferenţiat în
funcţie de gravitatea afecţiunii şi vârsta copilului.
 KINETOTERAPIA ÎN MALFORMAŢIILE
CONGENITALE DE CORD
▪ Copiii care prezintă afecţiuni uşoare fără cianoză, fără hipertensiune arterială pulmonară şi cu un volum
cardiac normal se vor încadra în programul normal de şcoală. Efortul fizic permis este cel tolerat de copil,
deci trebuie evitate eforturile fizice maxime (aceşti copii nu au voie să dea norme şi să participe la
competiţii sportive).
▪ Lecţia de educaţie fizică aplicabilă acestor copii cu afecţiuni cardiace poate cuprinde: exerciţii din decubit
dorsal, decubit ventral, patrupedie (în special pentru muşchiul transvers abdominal), pe genunchi, aşezat.
▪ Exerciţii de balansare ritmică a membrelor superioare. Aruncări uşoare, sărituri mici şi jocuri cu mingea.
Mers şi alergare uşoară folosind mici obstacole. Exerciţii de relaxare (în timpul acestora trebuie controlate
tensiunea arterială şi frecvenţa cardiacă).
▪ Pe tot parcursul lecţiei de educaţie fizică trebuie executate exerciţii de respiraţie, mai ales de tip
expirator, cu ritm şi frecvenţă normale.
▪ La finalul orei de educaţie fizică trebuie să existe, obligatoriu, o perioadă de refacere în poziţie de decubit
dorsal, cu controlarea frecvenţei cardiace.
▪ Aceşti copii pot învăţa să înoate, dar numai în apă caldă (piscină).
▪ Sunt contraindicate pentru aceşti copii poziţia atârnat şi scufundările.
 KINETOTERAPIA ÎN MALFORMAŢIILE
CONGENITALE DE CORD

Pentru copiii care prezintă cianoză uşoară sau început de hipertensiune arterială
pulmonară: aceşti copii au o capacitate de efort mai mică faţă de categoria precedentă.
▪ Se recomandă organizarea unor ore de kinetoterapie (în locul orelor de educaţie fizică)
în grupuri formate din maxim patru copii (se lucrează în grup datorită implicaţiilor de
ordin psihic).
▪ În cadrul acestor şedinţe de kinetoterapie se urmăresc: educarea respiraţiei, corectarea
staticii coloanei vertebrale, formarea reflexului corect de postură.
▪ Exerciţiile se vor efectua în faţa oglinzii, într-un ritm de 3-4 mişcări.
▪ În pauze se vor efectua exerciţii de respiraţie, cu accent pe expir.
▪ La sfârşitul orei se controlează pulsul (acesta trebuie să revină la valoarea normală în 2
minute).
▪ Se va întrerupe lecţia în cazul apariţiei palorii sau a accentuării cianozei.
 KINETOTERAPIA ÎN MALFORMAŢIILE
CONGENITALE DE CORD

Pentru copiii cu afecţiuni grave, care necesită intervenţie chirurgicală

(tetralogia Fallot) este indicată kinetoterapia preoperatorie şi cea
postoperatorie.
Kinetoterapia preoperatorie:
▪ Gimnastică respiratorie, cu accent pe învăţarea respiraţiei diafragmatice din
poziţia semişezând.
▪ Educarea tusei.
▪ Învăţarea poziţiilor de drenaj bronşic.
▪ Învăţarea poziţiilor necesare în perioada postoperatorie.
▪ Pregătirea psihologică a copilului.
 KINETOTERAPIA ÎN MALFORMAŢIILE
CONGENITALE DE CORD

Kinetoterapia postoperatorie:
▪ În perioada imediat postoperatorie kinetoterapeutul trebuie să se asigure că
pacientul adoptă o poziţie corectă în pat, pentru prevenirea poziţiilor antalgice
generatoare de retracţii musculare şi atitudini vicioase ulterioare.
▪ În perioada următoare, kinetoterapia are ca scop formarea unui reflex corect de
postură; de asemenea, foarte importantă este reeducarea funcţiei respiratorii,
cu accent pe respiraţia diafragmatică, prin tonifierea musculaturii abdominale.
▪ În toracotomiile anterioare drepte şi în sternotomii poate fi lezat nervul frenic (în
acest caz apar mişcări paradoxale ale diafragmului) – acestea se recuperează
prin exerciţii pe muşchiul transvers abdominal.
▪ Psihoterapie.
VĂ MULTUMESC!