MODERNIZAREA

ECONOMIEI
Locomotivă Reșița este o denumire generică pentru locomotivele cu abur produse între 1872 și 1968 în cadrul 
Uzinelor de Fier din Reșița.[1] În această perioadă au fost produse 1461 de locomotive.[2]
În 1872 a fost produsă la Reșița prima locomotivă, denumită „Resicza”, cu ecartament de 948 mm, proiectată de John
Haswell, directorul fabricii de locomotive „St. E. G." din Viena, având numărul de circulație 2. Numărul 1 a fost atribuit
locomotivei „Szecul”, fabricată la Viena.
Pe 14 septembrie 1926 ieșea pe porțile uzinei din Reșița locomotiva cu abur 50.243 „Regele Ferdinand", prima locomotivă
construită în România în perioada interbelică. Între anii 1926-1960 în România s-au construit 10 tipuri de locomotivă cu abur
pentru cale normală și trei tipuri pentru cale îngustă, în total 1.207 exemplare: 797 la Uzinele Reșița și 410 la Uzinele Malaxa
 din București. În anul 1960 producția de locomotive cu abur s-a sistat, industria românească profilându-se pe producția de
locomotive diesel și electrice.[3]
 "Legea minelor din anul 1895"    

Proiectul legii minelor din 1895 a fost votat în Senat la 11 februarie cu 65 de voturi pentru şi 22 de voturi contra. La 10
aprilie legea minelor a fost prezentată la Cameră.Mai târziu, către finele lunii, liberalii publică un manifest prin care se
declarau convinşi că legea în cauză îi alungă pe ţărani de pe proprietăţile lor şi concesionează avuţiile ţării capitaliştilor
străin.În ciuda adversităţilor, a protestului, legea minelor este trecută prin Cameră la 18 aprilie 1895, în lipsa liberalilor cu 81
de voturi pentru şi şase voturi contra.
 Reforma agrară din 1864
Țăranii au fost eliberați de sarcinile feudale precum claca, dijma sau podvezile și desființa
monopolurile feudale din interiorul satelor. Loturile au fost distribuite în funcție de numărul de
vite deținute. Țăranii urmau totuși să răscumpere terenurile și să achite anual o anumită sumă,
timp de 15 ani. Pe de altă parte, legea stabilea plata unor despăgubiri către proprietari, la prețul
pământului de atunci. Terenurile expropriate nu trebuiau sa depășească 2/3 din suprafața moșiei
și nu puteau fi vândute (înstrăinate) timp de 30 de ani decât către comună sau către vreun alt
sătean.
A fost primul pas către începerea procesului de modernizare a statului roman și, cu toate că a
avut numeroase lipsuri, a rupt legăturile cu economia și societatea de tip feudale.
 INDUSTRIA
Cucerindu-şi independența politică, România a putut promova o politică protecționistă în
domeniul economiei.
Celor care înființau întreprinderi mari li se acordau înlesniri fiscale pe o perioadã de 15 săracă
70% ani. Drept consecință a aplicării acestei legi, ritmul de dezvoltare a industriei s-a
dublat'dmportante centre industriale devin oraşele Bucuresti, lasi, Galați, Ploiești Craiova, Brăila,
Bacău, •Primul loc în producția industrială îl ocupa in- dustria alimentară, după care urmau
industria de extractie, de rafinare a petrolului și cea de pre- lucrare a lemnului.O ascensiune
bruscă a cunos- cut industria petrolului, ramură a economiei româ- neşti dominată de capitalul
sträinlintre 1900 şi 1914 producția de petrol a crescut de la 250 mii tone la peste 1 800 000 tone,
În ajunul războjului în România funcționau peste 1 000 de sonde.
 TRANSPORTUL. COMERTUL
Modernizarea diferitelor domenii ale economiei prin aplicarea tehnologiilor avansate a stimulat
dezvoltarea unei ramificate retele de căi de comunicație (feroviare, fluviale, telegrafice,
telefonice), și perfecționarea mijloacelor de transport, fapt care a facilitat extinderea legăturilor
economice interne și internaționale. Construcția de căi ferate în Ro- mânia era la începuturi. În
1869 a fost dată în exploatare prima linie de cale ferată Bucureşti- Giurgiu, iar în 1874 - tronsonul
laşi-Ungheni. Du- på cucerirea independenței şi răscumpărarea de către statul român a căilor
ferate ce aparțineau companiilor străine rețeaua căilor ferate s-a extins.
La constituirea economiei nationale şi stimularea dezvoltării comertului a contribuit şi
promulgarea Legii cu privire la înființarea sistemului monetar propriu, care prevedea baterea
monedei naționale, înființarea Băncii Naționale și crearea sistemului bancar. Cu sprijinul Băncii
Naționale, înființate în 1880, pînă la 1900 au fost deschise 24 de bănci. După 1900 ritmul de
înființare a băn- cilor s-a accelerat. În 1914 în România erau deja 218 bănci, cu un capital de
peste 288 mil. lei. A fost modernizată şi generalizată fiscalitatea. Succesele semnificative
menționate erau totuşi insuficiente pentru depăşirea caracterului preponderent agrar al
economiei româneşti şi situarea României în rîndul țărilor industrial dezvol- tate. Statul român se
afla la începuturile moder- nizării economiei sale.