TRAUMATISMUL

OBSTETRICAL LA
NOU-NASCUT
 Traumatismul fetal cuprinde totalitatea injuriilor fetale posibile
în cursul sarcinii şi naşterii, care nu sunt totdeauna evitabile, chiar în
condiţiile unei asistenţe obstetricale înalt calificate.
I. Cauzele majore de traumatism obstetrical
la nou-nascut sunt:

Intrapartum: La naştere;
Antepartum: -aplicarea de electrozi -feţi macrosomi şi
- amniocenteză, pe scalpul fetal; prematuri;
- cordocenteză, -travaliu prelungit,
- intervenţii -distocia,
chirurgicale intrauterine, -disproporţia
- transfuzii cefalopelvică;
intrauterine; -aplicaţia de forceps
/vacuumextractor;
-manevre de resuscitare
postnatale.
II.Traumatismele tesuturilor
moi

1. Echimoze, raniri ale tegumentelor

2. Petesii situate la nivelul gatului, in regiunea toracica superioara si

la nivelul extremitatii cefalice (Barbie, obraji, frunte).
- sunt rezultatul cresterii bruste a presiunii venoase.
-nu se extend.
-trebuie diferentiate de petesiile prin defect de hemostaza care apar
in regiunile inghinale, si/ sau pe trunchi si se extend in valuri
successive
 3. Citosteatonecroza (necroza tesutului gras subcutanat):
- noduli duri,cu diametrul de 1-10 cm,
- cu tegumente suprajectate rosii-violacee, aderente la nodul,
- nodulul este mobil pe plenurile profunde, nedureros,
- apar in spatial interscapular, pe fetele externe ale bratelor,
- nu se trateaza.
4. Leziunile la nivelul scalpului

a) bosa sero-sangvina (caput succedaneum) :

- tumefactie rezultata prin edem si sangerare in tesutul subcutanat,
- da senzatie de impastare la palpare,
- depaseste suturile,
- se resoarbe in 48 de ore.
 b) cefalhematom :
- tumefactie determinate de acumularea de sange subperiostal;
- la palpare este fluctuenta,
- limitata de suture,
- uneori coafata de bosa.
- se formeaza lent (ore-zile),
- se resoarbe sau se osifica (1-3 luni).
- 5-6 % din cazuri coexista fractura de oase craniene.
 c) hemoragia subaponevrotica:
- rezulta din revarsarea de sange in spatial subaponevrotic (50-100
ml) care poate conduce la soc posthemoragic
- cauza poate fi o fractura osoasa cu ruperea sinusului longitudinal
- poate fi necesar tratament substitutive sau chirurgical (pentru
oprirea sangerarii)
- poate fi sursa de bilirubina prin liza hemoglobinei extravazate.
 5. Leziuni la nivelul muschiului sterno-cleido-mastoidian :
- rupture fibrelor musculare duce la formarea unui hematom care se
fibrozeaza
- de obicei unilateral si se depisteaza ca nodul ferm la varsta de 10-
14 zile.
Scurtarea muschiului poate sa conduca la torticolis. Tratamentul
consta din:
- intindere pasiva (saculet cu nisip pe partea afectata)
- masaje care sa previna atitudinea vicioasa (inclinarea laterala a
capului)
- interventia chirurgicala se practica dupa varsta de 6 luni.
III. Traumatismele oaselor
(fracturi)

1. Oasele craniului
Fracturile oaselor craniului sunt rare.
• intereseaza de obicei tabla interna.
• se produc prin traumatism direct (forceps, travaliu prelungit)
• se poate asocial cu cefalhematom.
• pe radiografie se poate documenta linia de fractura.
.
 Fracturile simple fara infundare se vindeca spontan, fara
sechele.
Fracturile cu infundare netratate pot sa se complice cu deficit
neurologic si chist leptomeningeal. Daca sunt recunoscute, aceste
fracture pot fi reduse prin presiune laterala, prin aspirare (vacuum,
pompa de muls) sau chirurgical (daca aspirarea a esuat si/sau
exista semne neurologice).
Cele mai grave sunt fracturile de baza de craniu, de obicei
letale, exteriorizate prin hemoragie otita sau nazala
2. Oasele faciale
- dislocarea portiunii cartilaginoase a nasului se poate rezolva prin
repunere manuala;
- fractura de mandibula se poate vindeca ad integrum dupa reducere si

cerclaj cu sarma (sudare in 10-14 zile).

In lipsa tratamentului se poate produce o crestere anormala a
mandibulei.
3. Claviculele
- fracturile claviculelor sunt “in lemn verde” (periost intact);
- semnele clinice sunt: crepitatii, edem si eventual, reducerea
miscarilor
membrului superior;
- calusul se formeaza in 7-10 zile;
- imobilizarea cu man ape torace reduce durerile.
4. Oasele membrelor (humerus, femur)
- fracturie se produc de obicei in nasterile pelviene;
- semnele clinice sunt: miscari reduse ale membrului afectat, mobilitate
anormala cu intreruperea continuitatii osoase, crepitatii si tumefactie,
dureri la mobilizare (copilul plange);
- dupa imobilizare evolutia se face spre restitution ad integrum.
IV. Leziunile la nivelul ochilor

- echimoze si raniri ale pleoapelor;

- hemoragii subconjunctivale si retiniene (resorbtie fara sechele);
- hemoragiiin corpul vitros (prognostic rezervat; pot impune inlocuirea
corpului vitros pe cale chirurgicala, daca nu se resorb in 6 luni);
- lezarea corneei poate conduce la opacifieri permanente;
- lezarea nervului optic prin tractiune sau hemoragii poate determina
cecitate prin atrofia nervului optic;
- leziunile nervilor cranieini pot determina strabisme prin pareze ale
muschilor globului ocular.
V. Leziunile corzilor vocale

- sunt rezultatul lezarii nervului laringeu recurrent, eventualitate rara;

- manifestarile clinice sunt; stridorul inspirator accentuat de plans,
retractie suprasternala sau sternala;
- in aceste cazuri bronhoscopia va exclude alte cauze de stridor care
impun tratament specific ;
VI. Paralizia de plex brahial

1. Este urmarea elongatiei de plex brachial (situate latero-cervical

bilateral).
Elongatia se pate produce in distocia de umeri, in prezentatie
pelviana sau prin rasucirea brutala a gatului la degajarea umerilor.
Leziunile pot fi rupture de teaca (edem si hemoragie), cu sau
fara rupture de fibre nervoase, rereori au loc smulgeri ale radacinilor
nervoase.
2. Sunt descrise trei tipuri clinice:
a) Paralizia brahiala proximala (Erb) prin lezarea radacinilor nervoase
C5-C6. Membrul superior afectat “atarna” inert de-a lungul trunchiului
in extensie, adductie si rotatie interna. Copilul poate sa miste
degetele si sa flecteze mana.
b) Paralizia brahiala distala prin lezarea radacinilor nervoase C7-T1:
mana este paralizata, copilul poate face abductia bratului. Se
insoteste uneori sindrom Horner (ptozomioza, enoftalmie).
c) Paralizia brahiala totala care intereseaza membrul superior in
totalitate.
3. Tratamentul consta din imobilizare si miscari passive, eventual
tratament neurochirurgical.
• Imobilizarea se face in timpul somnului si intre momentele de
alimentatie: pozitia este de repaus cu abductie de 90 de grade intre
brat si torace si de 90 de grade intre antebrat si brat.
• Miscari passive se incep la 7-10 zile de la nastere.
• Tratamentul neurochirurgical este indicat dupa varsta de 3 luni,
daca tratamentele precedente esueaza.
VII. Paralizia nervului frenic

1. Este de obicei unilaterala si insoteste elongatia plexului brachial

(cand sunt afectate radacinile nervoase C3, C4, C5).
Hemidiafragmul este in pozitie inalta; prezinta miscari
paradoxale in timpul respiratiei (ex. Radioscopic). Se poate insoti de
atelectazie pulmonara.
 2. Tratament:
- nou-nascutul va fi culcat pe partea afectata,
- se va administra oxigen in flux liber sau se va aplica ventilatie
mecanica dupa intubatie traheala
- se va instala o perfuzie intavenoasa cu ser glucozat si
antibioterapie.
- la nevoie se va face alimentatie parenterala.
- tratamentul chirurgical se ia in consideratie daca ventilatia mecanica
se prelungeste 4-6 saptamani sau imaginea radiological ramane
nemodificata la 3 luni.
VIII. Leziunile coloanei vertebrale
si ale maduvei spinarii

1. Aceste leziuni se produc in degajarile pelviene dificile cu rotiri brutale

ale trunchiului.
2. Nou-nascutul este mort sau moribund sau deteriorarea este
progresiva spre deces cu para si tetraplegie.
3. Leziunile constau in fracture si dislocari de vertebre insotite de
sectiunea maduvei.
4. Tratament: ventilatie mecanica, cateterism vezical, ingrijirea
tegumentelor, fizioterapie.
IX. Leziunile organelor interne
(ficat, splina, suprarenale)

1. Ficatul este cel mai frecvent afectat.

a) Leziunea ficatului poate fi o rupture pe ficat normal sau pe ficat
afectat. Hemoragia subcapsulara poate fi manifestarea unor
tulburari de coagulare majore in cadrul unei asfixii perinatale.
b) Evolutia hemoragiei hepatice se desfasoara in doi timpi:
- timpul 1: in capsula Glisson;
- timpul 2: rupture capsulei si inundarea cavitatii peritoneale.
c) Manifestarie clinice sunt ale unui soc posthemoragic, asociat cu
hepatomegalie progresiva, semne de hemoperitoneu.
d) Tratament: sutura chirurgicala a rupturii ficatului, corectarea
urmarilor asfixiei si a tulburarilor de coagulare, transfuzie de sange.
e) Prognosticul este , in general, infaust deoarece diagnosticul se face
cu intarziere.
2. Splina
a) Ruptura poate interesa o splina indemna sau o splina marita
patologic.
b) Manifestariel clinice sunt asemanatoare cu cele ale leziunii hepatice:
soc posthemoragic, semne de hemoperitoneu.
c) Tratamentul este identic.

•  
3. Suprarenalele
a) Lezarea suprarenalelor se poate produce in prezentatiile pelviene
sau in asfixie.
b) Hemoragia poate sa transforme glanda intr-o punga cu continut
hemoragic.
c) Manifestarile clinice pot fi diferite , de la lipsa oricarei
simptomatologii, cu descoperirea calcificarilor in saptamana a II-a
de viata, pana la insuficienta acuta suprarenala letala sau care
impune tratament substitutiv hormonal.