Planul Marshall

Penciu Răzvan-Cristian
 Planul Marshall

Până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, o mare

parte din Europa a fost devastată, bombardamentul aerian susținut
în timpul războiului a afectat grav majoritatea orașelor importante,
fluxurile comerciale au fost perturbate în profunzime, iar lipsa de
alimente a fost severă.

Majoritatea economiilor Europei își reveneau lent, producția agricolă era de

83% față de nivelurile din 1938, producția industrială era de 88%, iar exporturile
de 59%.
 După al doilea război mondial, în 1947,
industrialul Lewis H. Brown a scris un raport despre
Germania, care a servit drept recomandare detaliată
pentru reconstrucția Germaniei postbelice și a servit
drept bază pentru Planul Marshall.
 Acest plan avea ca scop atât ajutarea
economică a țărilor devastate de război, cât și
atragerea de noi aliați deoarce doar țările cu un
regim democratic puteau beneficia de
împrumuturile nerambursabile ale americanilor.
Prin urmare, U.R.S.S. si restul de state acoperite de
Cortina de Fier nu au putut accede la acești bani,
fiind state totalitare și având ca regim politic
comunismul.

De la stânga la dreapta, președintele Harry S Truman, generalul George Marshall,

Paul Hoffman și Averell Harriman în Biroul Oval care discuta despre Planul
 Negocierile cu U.R.S.S.

După numirea lui Marshall în ianuarie 1947, oficialii administrației s-au

întâlnit cu ministrul sovietic de externe Vyacheslav Molotov și alții pentru a
discuta despre o Germanie autonomă din punct de vedere economic. După
șase săptămâni de negocieri, Molotov a respins toate propunerile americane și
britanice.
Marshall a fost deosebit de descurajat după întâlnirea personală cu Stalin
explicându-i că Statele Unite nu-și poate abandona poziția cu privire la
Germania, în timp ce Stalin și-a exprimat dezinteresul in găsirea unei soluții la
problemele economice germane.
Discursul lui Marshall
După amânarea conferinței de la Moscova, după șase săptămâni de discuții eșuate cu
sovieticii cu privire la o potențială reconstrucție germană, Statele Unite au ajuns la concluzia
că o soluție nu mai poate aștepta.
Într-un discurs, care a descris disfuncționalitatea economiei europene și a prezentat o
justificare a ajutorului SUA, la ceremonia de deschidere a Universității Harvard din 5 iunie
1947, secretarul de stat George C. Marshall solicită un plan american pentru a ajuta Europa
să se recupereze după cel de-al doilea război mondial.

Discursul a fost mai mult o propunere decât

un plan. A cerut europenilor să își creeze propria
strategie pentru reconstrucția Europei, indicând că
Statele Unite vor finanța acest proiect.
 „Politica noastră
este îndreptată nu
împotriva oricărei
țări sau doctrine, ci
împotriva foamei,
sărăciei, disperării
și haosului” –
George C. Marshall
Respingerea de către Stalin

Discursul lui Marshall a generat un răspuns

european rapid (și acceptarea) ofertei, ceea ce a dus la
crearea Comitetului de Cooperare Economică
Europeană. Discursul a inclus în mod explicit o
invitație către sovietici, considerând că excluderea lor
ar fi fost un semn de neîncredere.
 Stalin a fost deschis la ofertă și și-a schimbat
perspectivele când a aflat că imprumutul va fi acordat
doar în condiții de cooperare economică, iar ajutorul va
fi extins și către Germania, fapt ce l-a facut să credă că
va împiedica capacitatea sovieticilor de a exercita
influență în vestul Germaniei.
 Inițial, Stalin a vrut să împiedice planul prin
participarea distructivă la discuțiile de la Paris privind
condițiile. El și-a dat seama repede că acest lucru va fi
imposibil după ce Molotov a raportat că ele nu erau
negociabile.
 Pe 12 iulie, a fost convocată o întâlnire mai amplă la Paris,
Comitetul de Cooperare Economică Europeana. Uniunea Sovietică
refuză să participe și presează Cehoslovacia, Polonia și Ungaria să
rămână departe.

Viceministrul de externe sovietic Andrei Vyshinsky a acuzat

Statele Unite că încearcă să-și impună voința asupra altor state
independente, folosind în același timp resursele economice distribuite
ca ajutor pentru națiunile nevoiașe ca instrument de presiune politică.
 La sfârșitul lunii februarie 1948 o lovitură de stat
comunistă susținută de sovietici are loc în Cehoslovacia,
evenimentul a alarmat țările occidentale și a contribuit la
stimularea adoptării rapide a Planului Marshall
Congresul
Opoziția împotriva Planului Marshall a fost mult redusă de
șocul loviturii de stat comuniste din Cehoslovacia din februarie 1948.

Congresul, sub controlul republicanilor

conservatori, a reflectat opinia publică și adoptă
Legea de cooperare economică care autorizează
Planul Marshall...
...urmând ca Președintele Truman îl semneaze a doua zi.
 Banii planului Marshall au fost transferați guvernelor națiunilor europene,
fiecare capitală europeană avea un trimis al Administrației Cooperării Economice.

Ajutorul Planului Marshall a fost împărțit între statele participante pe cap de

locuitor.
 - părțile din Europa care au primit
ajutorul planului Marshall

*cu cât bara albastră este mai mare și ajutorul este mai mult
Tabelul de mai jos prezintă ajutorul Planului Marshall din „Planul Marshall, cincizeci de ani mai târziu”
 Rolul major pe care l-a avut Planul Marshall asupra Europei a
fost acela de a da o mâna de ajutor statelor devastate de război prin
împrumuturi nerambursabile, pentru a stabiliza economia mondială
și pentru a readuce un echilibru între statele democratice și cele
comuniste din Europa.
Concluzia

• Cât de reușit a fost planul?

12-13 miliarde de dolari s-au
turnat în Europa

16 state europene au acceptat

ajutoarele SUA

îmbunătățiri cu 24% în
majoritatea țărilor

reducerea sărăciei

comunismul nu a devenit
niciodată popular
 Bibliografie
• https://en.wikipedia.org/wiki/Marshall_Plan
• https://en.wikipedia.org/wiki/Vyacheslav_Molotov
• https://en.wikipedia.org/wiki/OECD
• https://www.loc.gov/exhibits/marshall/marsh-dates.html
Mulțumesc pentru atentie!