UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI

MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREŞTI  

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ  

MASTER: TEHNOLOGII INTEGRATE DE OBŢINERE ŞI VALORIFICARE A PRODUSELOR HORTICOLE

 
 
 
Profesor universitar doctor
Chira Constantina Lenuța

ANUL I: 2021-2022
DISCIPLINA: Norme de calitate pentru
produsele horticole
 FACTORII CARE CONTRIBUIE LA FORMAREA SI
CRESTEREA PRODUSELOR HORTICOLE IN CULTURA
Factorii naturali (ecologici):

Temperatura
Este un important factor de vegetaţie, al cărui rol în procesele

biochimice şi fiziologice din timpul creşterii şi dezvoltării plantelor

horticole este bine cunoscut. Mărimea sau compoziţia chimică a
multor produse horticole este influenţată de suma temperaturilor
medii zilnice din timpul perioadei de vegetaţie.
• Temperaturile prea ridicate dăunează majorităţii speciilor, favorizând apariţia de
arsuri sau deranjamente fiziologice, arsurile formându-se pe partea expusă la
soare (ceapă, varză, ardei, tomate, mere, cireşe etc.). Pigmentarea merelor
sau legumelor de seră este afectată, iar la mere este favorizată apariţia sticlozităţii,
iar în depozit a opărelii. La temperaturi ridicate, produsele se maturează în ritm
accelerat, sunt lipsite de aciditate, mai bogate în glucide şi evoluează rapid spre
supramaturare.
• În toamnele cu nopţi mai răcoroase este favorizată sinteza pigmenţilor antocianici,
merele fiind mai colorate.
• Recoltarea se recomandă a fi efectuată în perioadele cu temperatură moderată,
evitându-se orele cu insolaţie puternică, când produsele horticole au un nivel al
metabolismului ridicat şi sunt mult mai expuse alterărilor de natură fizică,
microbiologică sau dereglărilor fiziologice.
• În anii secetoşi legumele sunt ofilite, au tendinţa de a se matura mai devreme,
unele specii iniţiază emiterea tulpinilor florale şi se depreciază mai rapid. La pomi
se produc căderi în masă a fructelor verzi, iar cele care rămân, de dimensiuni mici,
se colorează devreme.
• Precipitaţiile intense ,
• care survin după perioade secetoase,provoacă adesea
• crăparea epidermei la cireşe, tomate, caise etc.

S-a observat de asemenea că în anii ploioşi se obţin fructe care nu se

păstrează bine, fiind mai sensibile la atacul microorganismelor patogene, la
brunificarea internă şi adesea nu-şi desăvârşesc aroma. Atunci când după o
vară secetoasă şi caldă urmează o perioadă ploioasă, are loc o dezvoltare
rapidă în volum a fructelor care se hidratează iar la nivelul epidermei se
produc fisuri. În acest stadiu, nici o rană nu se mai vindecă şi devine o cale
naturală de pătrundere în fruct a agenţilor patogeni.
S-a constatat ca in anii ploiosi, bogati in precipitatii se obtin fructe care nu se
pastreaza bine. Fructele care provin de la pomii care nu au primit in ultimele
saptamani de vegetatie apa nu s-au colorat bine si devin sensibile la patarea
amara.
 Umiditatea relativă a aerului,

• Seceta atmosferică are efecte contrare, produsele îşi măresc foarte mult
intensitatea transpiraţiei, se ofilesc sau se zbârcesc.
• Umiditatea relativa, temperatura, influenteaza presiunea vaporilor de apa
din mediul ambiant, marind sau micsorand deficitul de saturatie in vapori de
apa ai aerului ceea ce favorizeaza sau inhiba pierderea apei din produse.
 Solul influenţează în oarecare măsură calitatea produselor
horticole. S-a observat, de exemplu, că pomii cultivaţi pe soluri uşoare,
nisipoase, dau fructe care rezistă mai puţin la păstrare decât
cele provenite de pe soluri mai grele.

Insolaţia –lumina are un rol important în nutriţia plantelor

horticole datorită procesului de fotosinteză. O lumină slabă

favorizează o creştere vegetativă redusă, formarea.
Radiaţia solară ajută la formarea pigmenţilor roşii (antocianici)
ai merelor. Livezile din zonele de deal şi premontane, bine
iluminate, produc fructe superioare calitativ, sănătoase, pigmentate
corespunzător. 
De asemenea ea mareste rezistenta fructelor la bolile fiziologice si parazitare.
 Factorii tehnologici :

Amplasarea culturilor în zonele pedo-climatice favorabile,

delimitate ca urmare a lucrărilor de zonare pe specii, astfel
încât să fie valorificat la maximum potenţialul productiv şi
calitativ al soiurilor cultivate.

Soiul influenţează calitatea produselor horticole, atât prin

pretabilitatea sa pentru un anumit mod de valorificare (în stare

proaspătă sau procesat pentru sucuri, dulceţuri etc.) cât şi prin

caracteristicile sale fizice, biochimice şi organoleptice ce se

constituie de altfel printre criteriile principale de ameliorare.

Merele şi perele de iarnă se păstrează o perioadă mai lungă de timp în condiţii

optime, comparativ cu soiurile de toamnă şi de vară.

 Portaltoiul, în cazul pomilor influenţează capacitatea de
păstrare a fructelor. Astfel, la măr, cei cu vigoare slabă
(MM 106 şi MM 109) determină o colorare mai intensă a
merelor şi o maturare mai avansată.

Densitatea optimă a plantelor asigură atât cantitatea cât şi

calitatea produselor horticole. Densităţile prea mari împiedică
nutriţia şi fotosinteza normală, colorarea fructelor în timp ce
prezenţa golurilor favorizează defecte de formă şi pete de
insolaţie.

Tăierile de producţie la pomi şi viţă-de-vie ajută la distribuirea

echilibrată a producţiei pe ramuri şi coarde cât şi la hrănirea
echilibrată a producţiei pe ramuri şi coarde cât şi la hrănirea lor
ca urmare a desfăşurării unui metabolism normal.Se urmăreşte
stabilirea unui raport cât mai avantajos faţă de factorii
pedoclimatici, limitând cantitatea în favoarea valorii comerciale
 Sistemul de întreţinere a solului din livezi (ogor negru sau
înierbat) determină indirect capacitatea de păstrare a fructelor şi
menţinerea calităţii lor. S-a observat că merele obţinute din
plantaţii înierbate sunt afectate mai puţin de dereglările
fiziologice şi bolile parazitare comparativ cu cele obţinute din
livezile întreţinute ca ogor negru.

Irigarea este o intervenţie foarte utilă uneori, însă trebuie efectuată

cu mare atenţie. Un exces de apă în ultimele săptămâni care preced
recoltarea este de obicei dăunătoare deoarece fructele devin foarte
mari, cu ţesuturi afânate şi fisuri ale epidermei care favorizează
alterarea microbiană.
• Fertilizarea prin îngrăşămintele aplicate influenţează

• nutriţia plantelor şi compoziţia chimică a produselor

• horticole, cu repercursiuni asupra creşterii acestora şi a
• duratei de păstrare a lor.
• Se cunoaşte efectul negativ al excesului de azot sau al
deficitului de calciu, precum şi rolul pozitiv al îngrăşămintelor cu potasiu şi fosfor
care ajută la o mai bună pigmentaţie a merelor şi o mai bună capacitate de
păstrare în depozit.
• Fertilizarea, prin ingrasaminte aplicate, influenteaza nutritia plantelor si
compozitia chimica a produselor horticole, cu repercursiuni asupra cresterii
acestora si a duratei de pastrare a lor. Se cunoste efectul deficitului de calciu,
precum si rolul pozitiv al ingrasamintelor cu potasiu si fosfor care ajuta la o mai
buna pigmentatie a merelor si o mai buna capacitate de pastrare in depozit.
• Fertilizarea nerationala poate avea influente negative asupra calitatii fructelor.
• Soiurile fertilizate cu azot determina imbogatirea rapida a fructelor cu
pigmenti galbeni si verzi, dar este franata sinteza celor rosii. Acest fapt prezinta un
dublu dezavantaj: fructele nu capata culoarea specifica de rosu decat partial, iar
partea necolorata este mai sensibila la dereglarea fiziologica numita opareala
• In timpul pastrarii, intensitatea respiratorie a merelor este cu atat mai puternica cu
cat continutul sau este mai bogat in azot.
• Durata pastrarii este corelata negativ cu intensitatea respiratorie si astfel
fructele bogate in azot se pastreaza putin.
• Ingrasamintele potasice au o mare influent asupra imbunatatirii pigmentilor
in rosu, a calitatlor organoleptice si a unei bune patrari in depozit.
 Tratamentele fitosanitare efectuate la timp, conform
prognozelor şi avertizărilor specifice, favorizează
obţinerea unor produse horticole sănătoase cu o bună
capacitate de păstrare şi cu un conţinut mai redus de
reziduri de pesticide.
Sunt recomandate pentru unele specii (seminţoase în
special) tratamentele profilactice în livadă, cu pesticide
selective, pentru a preveni apariţia unor boli de depozit pe durata păstrării cât şi aplicarea
de tratamente cu săruri de calciu (0,5-0,8%) pentru prevenirea pătării amare (Bitter pit).
Se poate afirma că unii factori sunt specifici unei culturi, astfel de exemplu la culturile de
flori şi legume din sere şi solarii, la strugurii de masă, în ciupercării etc.

Sunt unii factori tehnologici determinanţi pentru calitatea produselor obţinute, care au o
aplicabilitate restrânsă.
 Calitatea şi capacitatea de păstrare a produselor
horticole sunt influenţate foarte mult şi de aceşti
factori, dintre care alegerea momentului optim de
recoltare constituie un element de prim ordin.
Deoarece aspectele tehnice legate de acest subiect
sunt prezentate la capitolul privind „Recoltarea produselor
horticole”, se menţionează în continuare numai dezavantajele unei recoltări prea
devreme sau a uneia întârziate.
a. Recoltarea prea timpurie determină:
-o recoltă scăzută cantitativ, deoarece produsele horticole nu şi-au atins dimensiunile
normale. Pierderile în greutate sunt mari şi în timpul depozitării, evaporarea apei din
produse este mai intensă;
-lipsa unor însuşiri organoleptice, ca gustul şi aroma plăcute;
-coloraţia slabă, care se estompează şi mai mult pe durata păstrării;
-predispoziţia la unele dereglări fiziologice: opăreala moale, brunificarea internă şi
pătarea amară, la mere de ex.
b. Recoltarea întârziată determină:
-pierderi de recoltă datorită căderii fructelor de pe plante;
-creşterea gradului de vătămare mecanică pe durata transportului şi manipulării;
-reducerea duratei de păstrare, datorită gradului de maturare avansat;
-predispoziţia la unele boli (putregaiul cenuşiu, monilioza) şi dereglări fiziologice
(brunificarea internă şi sticlozitatea la mere de ex.).
 FACTORII CE INFLUENTEAZA MEDIUL AMBIANT DE PASTRARE A
PRODUSELOR HORTICOLE

Lumina solară este un factor care influenţează negativ

păstrarea produselor, deoarece grăbeşte maturarea,
favorizează încolţirea (cartofi, ceapă etc.) sau migrarea
solaninei spre periferia tuberculilor de cartof etc. De aceea
depozitele vor avea celulele de păstrare cât mai întunecoase, fără ferestre sau cu
ele cât mai mici, echipate cu obloane.

Temperatura influenţează mult intensitatea respiratorie, care devine

de 2 ori mai mare atunci când temperatura creşte cu 10°C (la mere de ex.).
Odată cu ridicarea temperaturii aerului, produsele horticole pierd apă
prin evaporare şi scad în greutate, iar valoarea comercială este diminuată.
În corelaţie cu temperatura aerului este şi activitatea microorganismelor
patogene care se dezvoltă la temperaturi cuprinse între 3 şi 45°C.
 Umiditatea relativă a aerului prezintă o mare importanţă la
păstrarea produselor horticole, influenţând intensitatea
deshidratării produselor horticole, pierderea turgescenţei şi
dezvoltarea microorganismelor care este favorizată atât de o
UR prea ridicată, peste valorile optime speciei, cât şi de pierderea apei,
deoarece au în ţesuturi procese de autoliză, descompunerea internă, care
reduc rezistenţa celulelor şi capacitatea lor de a împiedica pătrunderea
microorganismelor.

Compoziţia aerului din spaţiul de depozitare contribuie

mult
la menţinerea calităţii produselor horticole, cu pierderi minime.
Oxigenul la nivele ridicate, intensifică respiraţia şi deci
maturarea produselor horticole; dioxidul de carbon în schimb o
frânează, iar etilena şi substanţele aromate degajate de unele
produse horticole în timpul maturării, chiar în cantităţi mici, grăbesc maturarea
şi reduc capacitatea de păstrare. Reglarea compoziţiei aerului se face prin
ventilaţie, în depozitele simple şi cu ajutorul unor aparate speciale în depozitele
frigorifică