Metoda ABC,

Analiza ABC, se aplică în scopul reducerii mărimii stocurilor, a

numărului manipulărilor de încărcătură în depozit, majorării generale
a profitului întreprinderii, precum și în alte scopuri.
Scopul analizei ABC este de a evidenția dintr-o mulțime de obiecte
similare, pe cele mai importante din puncte de vedere al interesului
propriu. Această metodă este fundamentată de criteriul de optimalitate
în sens Paretto, conform căruia cca 20% din numărul total de obiecte
asigură aproximativ 80% din profitul obținut, iar celelalte 80% din
produse se includ în sortimetul obligatoriu.
Principiul Paretto susține iraționalitatea acordării volumului egal de
investiții pentru întreg sortimentul. Astfel, metoda Paretto presupune
împărțirea sortimetului în două grupe de produse, în timp ce ABC
divizează sortimetul în 3 categorii, după nivelul contribuției la
rezultatul final.
 Metoda ABC propune principiul de majorare a cheltuielilor de
gestiune pentru categoria A de două ori, păstrarea cheltuielilor inițiale
pentru categoria B și reducerea cheltuielilor inițiale de două ori pentru
categoria C.
Analiza ABC presupune următoarele etape:
- formularea scopului analizei;
- identificarea obiectelor dirijării;
- identificarea criteriului, în baza căruia va fi realizată clasificarea
obiectelor;
- evaluarea obiectelor dirijării după criteriul de clasificare;
- gruparea dirijării în ordine descrescătoare după valoarea criteriului;
- divizarea totalității obiectelor dirijate în grupele A, B, C;
- construirea curbei ABC.
 Algoritmul general de divizare a sortimetului în categoriile A, B și C
presupune calcularea numărului total de cereri recepționate într-o
perioadă determinată de timp care se împarte la numărul total al
pozițiilor sortimentului. Astfel obținem numărul mediu de cereri.

Toate mărfurile numărul de cereri al cărora depășește această medie,

vor fi incluse în categoria A, iar mărfurile a cărora cererea este de cel
puțin două ori mai mică decît media, se vor include în categoria C, restul
mărfurilor se vor include în categoria B. De regulă, în categoria A se
nclud produsele a căror pondere cumulativă asigură cca 75%-80% din
profit, în categoria B se includ pordusele care asigură cca 15%-20% din
profit, iar în categoria C – cele ce asigură cca 5% din profit.
 Produsele din categoria A, de obicei, sînt puține, dar extrem de
importante, lor le revine o mare parte din resursele financiare, investite în
stocuri. Volumul stocurilor din grupa A este supus unui control
permanent, stabilindu-se exact costurile de achiziționare, livrare și
stocare, precum și mărimea, și frecvența comenzilor.
Produsele din categoria B ocupă o poziție intermediară, iar în
comparație cu grupa A necesită o atenție redusă, realizîndu-se doar
controlul obișnuit al dinamicii stocurilor respective.
Produsele din categoria C, de obicei, constituie cea mai mare parte a
sortimentului și se referă la mărfurile secundare. Acestor mărfuri le
revine partea cea mai mică din toate resursele financiare investite în
stocuri. Verificarea acestor stocuri se efectuiază doar periodic (ex: o dată
în 6 luni).