Formarea

conştiinţei
istorice
Proiect realizat de:
Basalic Sebastian
Ganea Diana
Melenciuc Natalia
Păduraru Andreea
 Definirea noţiunilor

Istoriografia este studiul evoluţiei concepţiilor istorice si a

operelor istorice. În sens larg istoriografia este
reprezentată de totalitatea scrierilor istorice.

Anale= scriere istorică în care sunt înregistrate an cu an

întâmplările importante din viata unui popor.
 Cei doi termeni cronică
respectiv letopiseţ se află într-
o relaţie de sinonimie.
Semnificaţia termenilor este
aceea de scriere cu caracter
istoric din Evul Mediu în care
evenimentele sunt prezentate
in ordine cronologică.

Conştiinţa istorică apare

Letopiseţul Ţării odată cu nevoia oamenilor de
Moldovei de Miron Cronica Lui Macarie
Costin
a-şi defini identitatea, originea,
vechimea, teritoriul ţării, limba,
mentalităţile epocii.
 Contextul istoric cultural: Renaşterea
Renașterea a fost o mișcare culturală care s-a întins pe perioada secolelor
XIV-XVI. A debutat în Italia, în perioada Evului Mediu Târziu și ulterior, s-a
răspândit în restul Europei.

Ca o mișcare culturală, a cuprins înflorirea inovatoare a literaturii latine și

autohtone, începând din secolul al XIV-lea, când erau cercetate sursele
literare din antichitatea clasică căreia i-a fost creditată lui Francesco
Petrarca, apoi a debutat dezvoltarea liniară de perspectivă a tehnicilor de
acordare a unei realități mult mai naturale în pictură, și treptat, la scară
largă ceea ce a dus la o reforma educațională.
  Istoricii susțin că
Renașterea a fost perioada
de tranziție dintre Evul Mediu
și Istoria Modernă.

Influența sa a fost resimțită

în literatură, filosofie, artă, m
uzică, politică, știință,
 religie, precum și în alte
domenii de cercetare.
Începuturile istoriografiei
româneşti in limba slavă
sec. XV-XVI
 Scrierile umnaiştilor din secolele
XV-XVII, consemnează în
documentele ce ni s-au păstrat,
redactate mai întâi în limba
slavonă, apoi în latină, iar mai
târziu în limba română, modul în
care românii din diferitele
provincii se înscriu în cursul
istoriei: situarea lor în timp şi
spaţiu, evenimentele istorice,
personalităţile, obiceiurile, cultura
şi civilizaţia.
 Episcopi cronicari

Macarie Eftimie Sfinţii trei

tineri:Anania, Azarie
şi Misail
 Macarie(n. sf. sec. XV; d. 1 ian. 1558)

A fost un episcop si cronicar român, autorul unei

cronici a Moldovei de la moartea lui Ştefan cel Mare
şi până la domnia lui Petru Rareş.

Cronica lui Macarie este o cronică literară, în care

foloseşte un stil retoric, cu figuri poetice şi cu
tendinţe vădit moralizatoare si religioase, pentru a
glorifica personalitatea lui Petru Rareş, ale cărui
calităţi sunt exagerate. Cronica se termină odata cu
anul 1541, odata cu revenirea pe tron pentru a doua
oara a lui Petru Rareş. Cea de-a doua varianata
cuprinde a doua domnie a acestuia.
 Eftimie

 A fost un călugăr și cronicar moldovean care a

trăit în secolul al XVI-lea fiind ucenic al lui Macarie.

A scris în slavona veche o cronică din porunca lui

Alexandru Lăpușneanu despre istoria Moldovei
cuprinsă între anii 1541-1554, care în fapt este
continuarea cronicii lui Macarie. Acestă cronică este
un document important pentru informațiile pe care
le cuprinde în contextul evenimentelor din Moldova.

Alexandru Lăpuşneanul
 Azarie

A fost un călugăr şi cronicar din secolul al

XVI-lea, ucenic și continuator al cronicarului Macarie,
episcop de Roman.

A scris, din porunca lui Petru Șchiopul, o cronică a

Moldovei dintre anii 1551 și 1574, în limba slavonă, care
reflectă punctul de vedere al marii boierimi și
a clerului. Fiind o scriere oficială, continuând cronica
lui Macarie, ea trebuie privită cu spirit critic; autorul
preamărește figura domnului care a comandat
cronica, prezentat ca având calitățile unui stăpân
ideal.
 Panegiricul monarhic

Panegiricul monarhic este un discurs public în

care se elogiază o personalitate însemnată
(decedată sau contemporană oratorului).
 Istoriografia în limba
română
A. CRONICARI MOLDOVENI
B. CRONICARI MUNTENI

A. CRONICARI MOLDOVENI : GRIGORE URECHE, MIRON COSTIN, ION NECULCE.

Concepția acestor faimoși cronicari asupra

rolului istoriei este umanistă. Motivul pentru 
care consemnează evenimentele este 
cunoașterea istoriei.
 Opera lui Grigore Ureche...
● Spre sfârșitul vieții, Ureche a început să scrie ”Letopisețul Țării Moldovei”
● Cronicarul observa lipsa unei istoriografii anterioare in limba romana ceea ce il face
sa constate importanta unei carti de istorie si consemnarea trecutului in aceasta
“Multi scriitori au nevoit de au scris rindul si povestea tarilor, de au lasat izvod pa
urma, si bune si rele, sa ramiie feciorilor si nepotilor, sa le fie de invatatura, despre
cele rele sa sa fereasca si sa sa socotesca, iar dupre cele bune sa urmeze si sa sa
invete si sa sa indirepteze.” ,fapt care trimite spre viziunea umanista; daca Evul Mediu
ignora latura concreta a existentei si implicit a consemnarii istoriei, Renasterea aduce
in prim plan omul, ale carui supreme insusiri sunt ratiunea si constiinta, insusiri care-l
diferentiaza de celelalte vietuitoare si care-i permit sa-si depaseasca conditia de
simpla fiinta:”ca sa nu sa innece a toate tarale anii trecuti si sa nu sa stie ce s-au
lucrat ,sa sa asemene fieralor si dobitoacelor celor mute si fara minte” .
● Trebuie remarcat faptul ca se observa destul de clar doua firi,doua mentalitati,doua
personalitati cu totul deosebite.
 Costin...
● Miron Costin scrie Letopisețul Tarii Moldovei de la Aaron Voda incoace cu un
scop educativ, ca „sa nu sa uite lucrurile si cursul tarii” si ca „sa hie de
invatatura, ce ieste bine si ce ieste rau si de ce-i sa sa fereasca si de ce va
urma hie cine”. Ca si Grigore Ureche, si la Miron Costin apar in letopiset
conceptiile clasei boieresti .Miron Costin pune clasa boiereasca mai presus de
celelalte clase si nu se da in laturi sa recomande chiar o justitie favorabila
clasei boieresti cum zicea Radu Mihnea: ”Domnul hiecare cand giudeca pre un
boier cu un curtean, ochii domnului sa fie spre boier”. Nu numai domnul detine
autoritatea divina, ci si boierimea si cei mici trebuie sa se teama de cei mari,
protejati de Dumnezeu insusi. Aceasta conceptie a cronicarului nu este una cu
influente tocmai umaniste, deoarece adeptii acestui curent literar chiar asta
doreau:sa nu-l mai amestece pe Dumnezeu in toate deciziile.
Opera lui Ion Neculce...
● Inca din Predoslovia „lunga si nesarata” a Letopisetului lui Neculce, putem observa ca
marele ton costinian a facut loc unei „familiaritati caldute si fara anvergura morala”.
Originalitatea cronicii lui Neculce consta in bogatia mare de intamplari, precum si in
felul cum sunt ele povestite.Conceptia lui Neculce despre rostul istoriei nu difera de a
predecesorilor si a contemporanilor sai. Istoria scrisa de acestia se reducea, in fond,
la inregistrarea intamplarilor, pentru ca ele „sa nu se piarda in negura vremurilor”. Tot
ce se intampla este in conceptia lui Neculce, produsul vointei divine, iar domnul si
boierii sunt uneltele ei docile. Trebuie relevata de asemenea si obictivitatea lui, care
izvoraste din ideea, exprimata in Predoslovie, ca istoricul trebuie sa respecte
adevarul.
● Aspectul cel mai interesant, poate, care il deosebeste pe Neculce de ceilalti cronicari
il constituie folosirea izvoarelor orale si atitudinea lui fata de ele.
Elemente de artă literară în letopisețe...
● In ciuda caracterelor istorice, cele trei opere atrag atentia si asupra modului de
narare si descriere. Se exceleaza in arta portretului si in
concizia exprimarilor , realizand portretul panegiric al eroului exemplar. Grigore
Ureche prezinta in mod obiectiv calitatile si defectele domnitorului, fapt ce
umanizeaza eroul.Lui Stefan cel Mare ii sunt dedicate cele mai multe pagini din
letopiset,intr-un joc de lumini si umbre,caci cronicarul nu se sfieste sa il judece
uneori.Este realizat portretul fizic ( “om nu mare de statu” - litota , sugerand antiteza
dintre statura mica si faptele uriase,personalitatea impunatoare) , dar si cel
moral.Sunt prezentate cateva trasaturi de caracter esentiale : “manios si de graba
varsatoriu de sange nevinovat”, “unde nu gandeai acolo il aflai”, “la lucruri de
razboaie mester”, “unde era nevoie se varaia,ca,vazandu-l ai sai,sa nu se
indarapteze” ,“stiindu-se cazut jos,se radica deasupra biruitorilor”. Cronica lui
Ureche este prima scriere din literatura romana care se detaseaza de stilul
bisericesc.Arta scriitorului se valorifica indeosebi prin capacitatea de a creiona
portrete.
● De aseemena, la sfârșitul cronicii lui Ureche este notat ”vă leato 7012”. Probabil vă
întrebați ce semnifică acest an... Ei bine, anul este scris după cronologia bizantină
care începe cu anul 5508. Astfel reiese ca opera a fost scrisă în anul 1504.
● Dacă priceperea lui Ureche stătea în portretistică, maiestria lui Miron Costin se
poate observa in felul in care foloseste ironia si antiteza.Cand expunerea nu mai
arata preocupare pentru elaborare ,ci se apropie de faptul de viata,pagina lui
Costin impresioneaza prin elementul firesc.Spiritul de observatie se exercita in
detaliile pitoresti consemnate in scenele de ceremonial de la
Curte.Dialogul,vorbirea directa nu mai apar sporadic,ci contribuie la reconstituirea
atmosferei de epoca.
● Spre deosebire de Ureche si de Costin,care,scriind despre o perioada mai
indepartata, au fost nevoiti sa foloseasca surse istoriografice autohtone si
straine,Neculce apeleaza , in primul rand la traditia orala,utilizand informatii
din audzitele celor batrani boieri.La multe dintre intamplari fie a fost martor,fie a
participat direct,de aceea ele au fost scrise dintru a sa stiinta ,fara sa mai
recurga la un alt izvor,caci istoria aceasta au fost scrisa cu inima sa , de unde
pronuntatul caracter memorialistic al textului.
 B. Cronicarii
muntenești
● RADU POPESCU
● RADU GRECEANU
● STOLNICUL CONSTANTIN CANTACUZINO
 Radu Popescu
● Radu Popescu a fost un cronicar român, mare vornic muntean și cronicar oficial la
curtea lui Nicolae Mavrocordat. I se atribuie Istoriile domnilor Țării Românești (1290-
1728), care înfățișează mult mai verosimil actele Cantacuzinilor decât Letopisețul
Cantacuzinesc pe cele ale Bălenilor.
●  Lucrarea este dominată de figura lui Nicolae Mavrocordat, a cărui domnie a fost
înfăţişată amănun­ţit, cu o simpatie şi admiraţie neascunse. Cronica se caracterizează
printr-o informaţie bogată, variată, datorată în multe cazuri cunoaşterii directe a
întâmplărilor relatate. Deşi, uneori, scri­sul său poartă amprenta subiectivismu­lui
inerent celui ce descrie evenimente la care a participat, cronicarul s-a stră­duit, în
general, să se păstreze în limi­tele unor aprecieri obiective. 
 Radu Greceanu
● Radu Greceanu a fost un cronicar muntean, autor al cronicii oficiale a
lui Constantin Brâncoveanu.
● Logofătul Radu Greceanu, împreună cu fratele său, logofătul Șerban Greceanu, a
luat parte  la traducerea Bibliei de la București  — prima ediție integrală în limba
română a textului Sfintei Scripturi. Cartea a fost tradusă după textul Septuagintei
și a apărut la 1688. Apariția ei a reprezentat un moment important în procesul de
dezvoltare a limbii române literare iar răspândirea ei pe întregul teritoriu locuit
de români a contribuit la impunerea graiului muntenesc ca bază a limbii
române literare.
  Constantin
Cantacuzino
● Constantin Cantacuzino stolnicul a fost un boier din Țara Românească,
recunoscut drept un reprezentant de seamă al umanismului în spațiul
cultural român, cu aplecare spre domenii precum istoria și geografia. A
făcut studii la Constantinopol și Universitatea din Padova. Un izvor important
pentru istoria românilor este harta Valahiei, realizată de el împreună cu Ion
Comnen. Cantacuzino este și autorul unei istorii neterminate a Țării
Românești, în care a încercat să umple lacuna de cunoștințe despre istoria
timpurie a românilor.
Contribuția cronicarilor
la formarea limbii și a
literaturii române
 Influența cronicilor
● Influența cronicilor asupra literaturii române moderne este indiscutabilă. Pentru s
criitori, ele au fost un tezaur de teme, personaje, subiecte. Letopisețul Tării Moldo
vei a lui Grigore Ureche
a fost sursă de inspirație pentru Costache Negruzzi în nuvela Alexandru Lăpușne
anul, pentru Vasile Alecsandri în Dumbrava Roșie și în drama Despot Vodă, pentru
 Delavrancea în trilogie Moldovei și pentru Sadoveanu în romanele Frații Jderi și 
Nicoară Potcoavă. De neamul moldovenilor a lui Miron Costin
a servit drept izvor lui Hasdeu, Sadoveanu
(Neamul Șoimăreștilor) și altora, iar O samă de cuvinte a lui Ion Neculce a fost pu
nctul de pornire în operele lui Alecsandri, Bolintineanu, dar și Sadoveanu, care l-
a luat drept model stilistic.
 Cu ce contribuie cronicile în viața
noastră...?
● Cronicile au pus bazele istoriografiei românești.
● Reprezintă un nivel superior de folosire a limbii române vechi fa ță de textele
religioase.
● Ele sunt o mărturie a eforturilor de transformare a limbii din mijloc de
comunicare directă într-unul de creație și transmitere a culturii.
● Cronicile conțin primele elemente de compunere în limba poporului; în ele se
găsesc primele forme ale literaturii române originale
 Cronicile
● Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de
viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă

● O lucrare descriptivă și epică elaborată de către Grigore
Ureche între 1642 - 1647
● La baza Letopisețului au stat o serie de lucrări cunoscute de Grigore Ureche
 Letopisețul Țării Moldovei de la Aron vodă
încoace, de unde este părăsit de Ureche –
vornicul
● Miron Costin continuă cronica lui Ureche din 1594 până în 1661, anul morții lui Ștefăniță
Lupu. 
● Costin s-a folosit pe larg de o serie de lucrări ale istoricilor transilvăneni și
polonezi
●  Opera are în ultima parte un caracter memorialistic.
Vodă până la a doua domnie a lui Constantin
Mavrocordat
●  Lucrarea cuprinde evenimentele din 1662 până la 1743, la care a fost mai
totdeauna părtaș sau le-a cunoscut de aproape.
● Letopisețul este precedat de câteva file ce poartă titlul: "O samă de cuvinte ce
sîntu audzite din om în om, de oameni vechi și bătrâni și în letopiseții nu sînt
scrise...". Aici se cuprind o serie de tradi ții relative la diferi ți domni și care ulterior
au format subiectele legendelor și poemelor din literatura noastră modernă
● Cronica lui Ion Neculce ni s-a păstrat într-un număr de 14 copii manuscrise, dintre
care cel mai vechi, cu intervenții ale autorului, nedatat, folosit și de Mihail
Kogălniceanu, la alcătuirea primei sale ediții din 1845.
● Cronicile realizeaza cea dintai imagine scrisa a istoriei noastre. Mai intai au aparut
in limba oficiala, pe atunci slavona, iar mai tarziu, incepand cu secolul al XVII-lea, in
limba nationala, acestea fiind primele scrieri originale de mare intindere.
● Cronicile au ramas in manuscrise aproape doua secole si au fost tiparite de
Kogalniceanu si Balcescu dupa 1840. Fiind cunoscute numai de stiutorii de carte, nu
au putut influenta evolutia limbii romane literare in aceeasi masura ca textele
religioase. Sunt insa primele scrieri originale in limba romana, de mari dimensiuni,
si in felul acesta arunca o lumina mai exacta asupra limbii din epoca. Importanta
cronicilor este in primul rand de ordin stiintific prin valoarea documentaraa a
textelor, oferind informatii pretioase despre istoria de epoca medievala. Punand in
circulatie idei ca romanitatea poporului, latinitatea limbii noastre, continuitatea
elementului roman in Dacia, unitatea tuturor romanilor, cronicarii au contribuit la
formarea constiintei noastre nationale.
 Umanismul Romanesc

● Umanismului - e miscarea social-culturala a renasterii aparuta in Italia in sec. al

XIV-lea.
● Pe teritoriul ţării noastre, umanismul se dezvoltă destul de târziu (sec XVII) odată
cu apariţia primilor cărturari cunoscători ai culturii antichităţii, a limbilor latină,
greacă şi slavonă.
 Trasaturile

-Aseaza in centrul preocuparilor sale omul ("omul este masura tuturor

lucrurilor");
-Increderea in ratiune;
-Admiratia fata de valorile antichitatii greco-latine;
-Natura considerata un model al artei;
-Anticlericalismul;
-Prezentarea omului multilateral;
-Libertatea, demnitatea si perfectabilitatea fiintei umane.
 ILUMINISMUL
ROMÂNESC-ȘCOALA
ARDELEANĂ 
ȘCOALA ARDELEANĂ Școala Ardeleană=expresie a
iluminismului românesc
Cel dintâi nucleu iluminist din
cultura română l-a constituit
Școala Ardeleană, mișcarea
intelectualității din Transilvania
de la sfârșitul secolului XVIII-lea
și începutul secolului al XIX-lea,
apărută ca urmare a excluderii
românilor din viața social-politică
conform actului cunoscut sub
numele de "Unio trium nationum"
(1437).
 Acțiunea politică și
culturală a Școlii
Ardelene este îndrumată
de operele istorice și
filozofice ale lui Samuil
Micu, Gheorghe Șincai,
Petru Maior și Ion Budai-
Deleanu.
Cei patru au făcut studii
teologice, filozofice și de
drept canonic la Roma și
Viena, și au fost minți
strălucite, erudiți, savanți
de talie europeană,
poligloți.
În ansamblu, activitatea Școlii Ardelene cunoaș
te două direcții fundamentale:

1) Socio-culturală= în strânsă legătură cu esența

mișcării iluministe și urmărea emanciparea
oamenilor prin educație și cultură. Astfel, se
dezvoltă și se organizează învățământul în
limba română.
-Gheorghe Șincai, ca director al școlilor române,
înființează 300 de școli; se tipăresc manuale
școlare, cărți de popularizare științifică,
calendare și cărți populare.
2) Cealaltă direcție este erudită și cuprinde
numeroasele tratate de istorie și filologie. Cele
mai importante dintre acestea sunt:
-"Istoria și lucrurile și întâmplările românilor" de
Samuil Micu;
-"Hronica românilor și a mai multor neamuri" de
Gheorghe Șincai;
-"Istoria pentru începutul românilor în Dachia" de
Petru Maior;
-"Elementa linguae daco-romanae sive
valachicae" de Samuil Micu și Gheorghe Șincai;
-"Disertație pentru începutul limbii române" de
Petru Maior;
-"Lexiconul de la Buda" = primul dicționar
etimologic al limbii române.
 Prin scrierile lor istorice,
reprezentanții Școlii Ardelene se
situează pe linia tradiției umaniste,
fructificând informații furnizate de
vechile cronici și dezvoltând tezele
fundamentale cu privire la
romanitatea, unitatea și
continuitatea poporului român.
În domeniul lingvisitic, iluminiștii au
preluat de la umaniști ideea
latinității limbii române.
După ce umaniștii au pus-o în
evidență prin mijloacele
etimologiei, iluminiștii vor aduce în
discuție elementele de natură
fonetică și gramaticală.
 Totuși, Școală Ardeleană a
creat și un climat favorabil
literaturii.
Epopeea "Țiganiada" de Ion
Budai-Deleanu realizează o
sinteză artistică a ideilor
iluministe ale epocii și
reprezintă prima
demonstrație de valoare a
posibilităților poetice ale
limbii române.
 IX. CONCLUZII
Interesul pentru cunoașterea propriei istorii se va manifesta în
cultura română prin conștiința cronicarilor. Aceștia sunt autorii
acelor scrieri prin care s-au pus bazele istoriografiei neamului
nostru, devenită inamovibilă până în zilele noastre.

Cronicarii au considerat o necesitate stringentă consemnarea

evenimentelor istoriei, deoarece provinciile române ști
parcuseseră veacuri de istorie care riscau să fie înecate în
uitare. De aceea, prima intenție a cronicarilor a fost aceea de a
consemna trecutul :"cît să nu să uite lucrurile și cursul țării".
Pe de altă parte, cronicarii sunt cei care
conștientizează rolul formativ al istoriei,
idee pe care o expune Grigore Ureche în
scrierile sale:"să rămîie feciorilor și
nepoților, să le fie de învățătură, despre
cele rele să să ferească și să să
socotească, iar de pre cele bune să
urmeze și să să învețe și să să îndirepteze".

Formarea conștiinței istorice a poporului

român se realizează treptat, începând cu
preocupările umaniștilor din secolele al
XV-lea – al XVII-lea, care consemnează în
documentele ce ni s-au păstrat, scrise mai
întâi în limba slavonă, modul în care
românii din diferitele provincii se înscriu în
cursul istoriei: situarea lor în timp și în
spațiu, evenimentele istorice, limba,
cultura, obiceiurile.
 Bibliografie
https://studentaincluj.wordpress.com/2013/05/01/studiu-de-caz-formarea-constiintei-istorice/
https://www.creeaza.com/referate/istorie/Formarea-constiintei-istorice964.php
https://ro.scribd.com/document/462702861/Macarie-Eftimie-Azarie
https://studentaincluj.wordpress.com/2013/05/01/studiu-de-caz-formarea-constiintei-istorice/?fbclid
=IwAR1RJgZzb1Av41rW8BUwb9N9aUNwlk8nDAKEvmN7eMHYVmiQtd8D8y3V8MM
https://revistasocietatispiritisteromane.wordpress.com/2018/12/26/scoala-ardeleana/amp/?fbclid=I
wAR0FfIusfnKpyhhV3r0V-6Y9vqECfiUVQVxaUFHkrsACb3f91OJ8W7dZbnU
http://vreausareusesc.ro/382-2/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Cantacuzino_(stolnic)
www.autorii.com
www.rasfoiesc.com
www.romaniamama.ro