MINISTERUL EDUCAŢIEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE SOCIALE ȘI ALE EDUCAȚII
CATEDRA PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

Eseu științific
Disciplina: Educația incluzivă și integrarea socială
Tema: Educația incluzivă: relaţia empatică profesor-elev în optimizarea
învăţării copiilor cu cerinţe educative speciale

Examinator: Svetlana HARAZ, MA, lector universitar

Masterand/ă:Pascari Silvia
Programul de master: Management educațional
MOTTO Procesul de învățare
începe când tu, profesor, înveți
de la elevi, când tu situându-te
în locul lui, înțelegi ce a înțeles
el în felul în care a înțeles.”
(G. Leroy)
 Defininiție

Conceptul de empatie se referă la sensibilitatea,

la trebuinţele şi valorile celorlalţi – apare ca un
element major în explicaţiile comportamentului
interpersonal. În esenţă, empatia este aptitudinea
de a vedea lumea din perspectiva unei alte
persoane, capacitatea de a ne ancora la modul în
care gândeşte şi simte altcineva în legătură cu o
anumită situaţie - indiferent cum diferă acest
mod de propria noastră percepţie.
În lucrarea sa Empatia și relația profesor-elev S. Marcus evidențiazã faptul cã compatibilitate între
empatia profesorului și cea a elevului nu rezolvã definitiv problemele relației profesor-elev și nu
este singurul mijloc ce asigurã optimizarea acesteia, dar apreciazã ponderea deosebitã a
fenomenului. Numeroase studii ale specialitătilor în domeniu relevã faptul cã empatia este o
capacitate necesarã și importantã a profesorului și cã ea poate fi dezvoltatã.
 • Capacitate de a “prelua rolul
celuilalt” devenind astfel esenţa
inteligenţei umane - g.H. Mead ;
Empatia a • Proces care presupune un
cunoscut o „transport” prin intermediul
imaginaţiei în gândirea,
„bogăţie atât de sentimentele sau acţiunile altora-
R. Dymond ;
impresionantă de • Abilitatea de a se pune pe sine în
termeni„ remarca poziţia altei persoane, stabilind
raporturi şi anticipând alte reacţii,
Vasile Pavelcu stări şi comportamente-w.A. Kerr
şi B.J. Speroff;
• Fenomenul empatiei se bazează pe interrelatia structurală dintre cognitiv, afectiv și organic,
care necesită în prealabil un proces de cunoaștere a celuilalt. Empatia te implică sub forma unei
conduite umane complexe, manifestându-se in actul de comunicare interumană, permițând un
mod de pătrundere in psihologia partenerului și, implicit, un mijloc de elaborare a propriului
mod de comportament. Fenomenul empatiei se manifestă continuu în cadrul procesului de
abordare și interpretare a rolului social. In baza conduitei de transpunere, individul iși apropie
ca model social și se identifică cognitiv și afectiv cu acesta, dându-i o interpretare personală [2].
 Există o serie de cerințe generale față de organizarea predării și înväțării în clasa obisnuită, in care
se intâlnesc copii cu dificultăți de învățare [11]:

Acești copii au nevoie de

o inväțare multisenzorială
explicită care să-i facă să
avanseze;

Copiii cu dificultăți de Insuşırea unor metode și

invățare au nevoie de inițiere
adecvată in lectură si scriere,
ceea ce presupune aplicarea
de cele mai multe ori a altor
metode si mijloace decât cele
folosite în mod obisnuit de
educatorul clasei respective;
Este nevoie de
structurarea cunoașterii și
de o doză bună de
orientare pentru a duce la
bun sfîrșit învățarea
școlară.
tehnici de invățare,
Construirea unei imagini memorare, de redare a
pozitive despre sine este o ideilor unui conținut
altă nevoie a copiilor cu constituie o altă cerință,
dificultăți de învățare. pe care educatorul o
poate rezolva in clasa
obişnuită;
 Iată câteva dintre caracteristicile care influențează tactul pedagogic [11]:

Nivelul psihopedagogic
al profesorului,
Calitatea relației
manifestat prin Nivelul cunostințelor
existente intre profesor și
capacitatea de aplicare a metodice și de Cunoașterea și
elev, profesor și clasa la
cunostințelor psiho- specialitate ale respectarea
care predă, gradul în care
pedagogice in practică; profesorului și particularităților
profesorul se interesează
rigurozitatea, buna capacitatea lui de a le individuale ale elevilor.
și se îngrijește de
dispoziție; aptitudinea transpune in practică;
personalitatea elevului
pedagogică a
profesorului;
CONCLUZIE
Consider că empatia este cheia către
un succes educaţional atât pentru
cadrul didactic cât şi pentru elev.
Procesul educativ nu se poate realiza
dacă profesorul nu cunoaşte elevii, nu
ştie cum să-i abordeze sau cum să-i
facă să înţeleagă conţinutul pe care
doreşte să-l transmită. În cadrul
consilierii şcolare este nevoie să ne
punem în locul elevului, să-l ascultăm,
să-l facem să facă chiar el alegerea
potrivită, să-l sprijinim, să-i acordăm
atenţia necesară.