CEI MAI ODIOSI

DICTATORI AI
SEC 20-LEA

Realizat de Pașa Liviu A 18.09

 BENITO MUSSOLINI SI
FASCISMUL
Regimul fascist a fost instaurat în Italia de Benito Mussolini. Deceptionată în
privinţa ambiţiilor sale teritoriale, zguduită de ample mişcări sociale, provocate si
susţinute de stânga socialistă, care ameninţa cu instaurarea dictaturii proletariatului,
democraţia liberală italiană a devenit incapabilă să rezolve problemele ţării. In faţa
acestor primejdii fascismul a apărut ca singurul capabil să apare ordinea în stat.
Fasciştii organizează „marşul asupra Romei”, determinându-1 pe regele Victor
Emanuel al III-lea, care se temea de tulburări sociale, să demita guvernul si sa accepte
numirea lui Mussolini ca prim-ministru la 29 octombrie 1922. O lună mai târziu
Parlamentul îi acordă puteri depline, iar în urma alegerilor din 6 aprilie 1924 Camera
Deputatilor devine majoritar fascistă, asigurându-i lui Mussolini toate pârghiile puterii.
Benito Mussolini
      
 BENITO MUSSOLINI SI
FASCISMUL
        Mussolini a organizat statul după principiile corporatismului. Activitatea sindicatelor
a fost redusa la tăcere, libertarea presei a fost suprimată, activitatea partidelor politice a
fost interzisă. Adversarii politici ai regimului au avut de înfruntat represiunea miliţiilor
fasciste "Ovra" si rigorile Tribunalului special înfiinţat în 1925, care stabilea ani grei de
închisoare împotriva adversarilor politici.
        Propaganda fascistă susţinea că a luat naştere "statul corporatist" care asigura
prosperitatea tuturor categoriilor sociale. Pentru atragerea maselor „Il Duce” a impus
adoptarea unor masuri si programe care s-au bucurat de sustinere populară: a încercat sa
controleze marele capital, sa stavilească abuzurile si corupţia, a luat masuri împotriva
Mafiei. Printr-o propagandă abila fascistii au urmarit sa redeştepte în sufletul italienilor
mândria de a fi demni urmaşi ai Romei.
        Antrenarea Italiei in agresiuni externe si in al doilea razboi mondial a determinat
scaderea popularităţii lui Mussolini si retragerea sprijinului popular. A fost înlaturat de la
putere in iulie 1943.
 ADOLF HITLER SI NAZISMUL
Nazismul ca ideologie a fost fundament de Adolf Hitler in lucrarea “Mein
Kampf”. La baza acestei ideologii au stat naţionalismul exacerbat, rasismul si
antisemitismul.
        Nazismul a aparut intr-o perioada dificila pentru natiunea germana.
Germania care fusese învinsă in primul razboi mondial s-a considerat umilită prin
prevederile Tratatului de Pace de la Versailles. Germanii considerau ca li s-a
impus un "dictat". Nazistii au pus un mare accent pe nationalism si pe
promisiunile de restaurare a onoarei naţionale. Hitler considera vinovat pentru
problemele economice si sociale ale Germaniei, sistemul democraţiei
parlamentare. Singura soluţie pe care o sustinea Hitler era dictatura unui singur
partid condus de un lider providential care să supună naţiunea în numele binelui
general. El urmărea crearea unui imperiu (reich) care sa-i cuprinda pe toţi
germanii. Justifica expansiunea germana prin nevoia de "spaţiu vital" pentru rasa
ariană, considerată superioară. Spre deosebire de Mussolini, Hitler a făcut din
rasism si in special din antisemitism, o componentă esenţială a programului său.
Evreii erau găsiţi vinovaţi de toate relele societăţii germane si de aceea naziştii
susţineau eliminarea lor prin exterminare.
      
 ADOLF HITLER SI NAZISMUL
  Preluarea puterii de catre nazişti are loc in ianuarie 1933 când, pe baza rezultatelor
alegerilor din 1932, presedintele Hindenburg 1-a numit cancelar al Germaniei pe Adolf
Hitler, conducătorul Partidului National Socialist al Muncitorilor din Germania. Având
majoritatea in Parlament, Hitler a obţinut puteri dictatoriale, in martie 1933. Acest fapt
semnifica sfârşitul republicii de la Weimar si instaurarea dictaturii naziste in Germania.
Primele măsuri luate de Hitler i-a vizat pe adversarii politici: toate partidele au fost scoase
in afara legii cu exceptia Partidului National Socialist, mişcarea sindicală a fost distrusă,
au fost eliminaţi advesrarii din propriul partid. In anul 1934, după moartea preşedintelui
Hindenburg, a preluat si atribuţiile acestuia proclamându-se "Fuhrer ".
        De la inceput evreii au fost ţinta predilectă a persecuţiilor naziste. Până la sfârsitul
anului 1934 cei mai multi avocati, medici, profesori si functionari evrei si-au pierdut
slujbele sau dreptul de a-si practica meseriile. Prin Legile de la Nurenberg, din 1935
evreilor le-au fost retrase toate drepturile civile in cadrul statului german.
        Cultura a fost subordonata scopurilor regimului. Tineretul era educat in spiritul unui
devotament fanatic faţă de regim si înregimentat în organizaţii precum "tineretul hitlerist".
        Controlul regimului a fost instituit si asupra bisericii. Aceasta a fost supusă
persecuţiilor din cauza valorilor promovate de creştinism - iubire şi respect faţă de
aproapele tau - care constituiau contrariul valorilor promovate de naţional-socialişti.
 VLADIMIR ILICI LENIN SI
COMUNISMUL
Lenin a dezvoltat teoria marxistă, susţinând că revoluţia proletară poate să iasă
victorioasă şi îtr-un stat mai puţin dezvoltat cum era Rusia.
        In concepţia lui Lenin comuniştii reprezentau "avangarda" proletariatului. Ideologia
comunista promitea oamenilor o schimbare totala a modului de viata prin realizarea unei
societati fara clase, in care sa fie instaurate egalitatea si dreptatea. Teoria marxista sustinea
ca in prima etapa, cea a construirii socialismului, era necesara mentinerea statului, ca
instrument al “dictaturi proletariatului”, necesar reprimarii oricarei forme de rezistenta a
dusmanilor clasei muncitoare.
          Primul regim comunist s-a instalat in Rusia, in octombrie 1917, sub conducerea lui
Lenin. Reformele adoptate de bolşevici au fost: naţionalizarea fabricilor si bancilor,
naţionalizarea pământului, proclamarea dreptului la autodeterminare a naţiunilor. Intre anii
1918-1921 s-a desfăşurat un război civil între partizanii vechiului regim (albii) si
susţinătorii bolşevicilor (roşii). Mai multe state europene au intervenit militar impotriva
Rusiei Sovietice. Bolşevicii au dezlănţuit teroarea: au înfiinţat poliţia secretă (CEKA) cu
misiunea de a-i lichida pe toti cei care se opuneau noului regim, a fost suprimata libertatea
presei, ţăranilor le-a fost rechiziţionată recolta, a fost decretată munca obligatorie, a fost
înfiinţată Armata Roşie. Cu ajutorul acesteia s-a asigurat ordinea interna si a fost respinsa
interventia straina. In 1922 s-a format Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS).
 IOSIF VISSARIONOVICI STALIN SI
COMUNISMUL
Regimul dictatorial ( totalitarismul ) si teroarea s-au consolidat in
timpul conducerii lui Stalin. Economia URSS a inregistrat unele
progrese mai ales in domeniile: energetic, metalurgic, constructiilor de
masini. S-a lichidat analfabetismul, au fost adoptate unele masuri de
protectie sociala. Activitatea culturala a fost insa treptat subordonata
slăvirii lui Stalin, intr-un cult al personalităţii de proporţii
nemaiîntâlnite.
         Dupa al doilea razboi mondial, comunismul s-a aflat in ascensiune
devenind mondial, dar in ultimul deceniu al secolului al XX-lea el s-a
prabusit, iar statele respective au optat pentru democratie.
NICOLAE CEAUCESCU SI
COMUNISMUL
După venirea sa la conducerea partidului, în martie 1965, Nicolae Ceaușescu a
continuat şi a accentuat direcţiile impuse în ultimii ani ai regimului Gheorghiu-Dej.
Acestea au avut în vedere o diminuare a represiunii, prin denunţarea crimelor şi
abuzurilor săvârşite în perioada stalinistă, dar şi prin plasarea Securităţii sub controlul
partidului, la Plenara CC al PCR din aprilie 1968. În acelaşi timp, în primii ani
Ceauşescu a stabilit unui dialog direct cu segmente importante din societate, oamenii
de ştiinţă şi cultură, uniunile de creaţie, cu care se întâlnea periodic, ascultându-le şi
soluţionându-le doleanţele.
Un moment cheie în evoluţia regimului condus de Nicolae Ceauşescu a fost
reprezentat, fără îndoială, de discursul ținut în București la data de 21 august 1968,
când a condamnat public invadarea Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la
Varșovia. Susţinerea sinceră a populaţiei a contribuit decisiv la legitimarea internă a
regimului, dar şi la creşterea prestigiului acestuia pe plan extern, unde liderul român s-a
bucurat de atenţia celor mai importante cancelarii ale lumii.
 NICOLAE CEAUCESCU SI
COMUNISMUL
Nicolae Ceaușescu reprezintă o personalitate emblematică în istoria comunismului
românesc. Dacă venirea sa la putere a generat un val de entuziasm în societatea
românească, nutrindu-se speranța unor schimbări pozitive, deceniul al nouălea a
înregistrat o înăsprire a regimului, a condiţiilor economice şi sociale, în paralel cu
exacerbarea cultului personalității liderului comunist. În condiţiile agravării situaţiei
interne şi a schimbărilor petrecute la nivel internaţional, în urma prăbuşirii blocului
sovietic, Nicolae Ceaușescu și soția sa au fost înlăturați de la putere și au fost executați
prin împușcare în urma unui proces sumar la 25 decembrie 1989.
La doar câţiva ani distanţă, regimul condus de Nicolae Ceauşescu înregistra o
schimbare de curs radicală, prin revenirea la un regim dogmatic. Punctul de cotitură era
înregistrat în iulie 1971, când revenit dintr-un turneu efectuat în ţările comuniste din
Asia (China, Coreea de Nord, Vietnam, Mongolia), Ceauşescu anunţa sub forma tezelor
din iulie revenirea în forţă a ideologiei comuniste care trebuia să stea la baza oricărei
activităţi din societate, cu precădere a celei culturale, ştiinţifice şi de învăţământ. Se
pare că Ceaușescu ar fi fost într-atât de impresionat de „revoluțiile culturale” și de
spectacolele grandioase la care a asistat cu precădere în China şi Coreea de Nord, încât
ar fi dorit să preia același model și în România.